Da, avem un clișeu acolo în titlu însă e adevarat. Un litru de ulei aruncat în natură poluează un milion de litri de apă! Este absolut halucinant, și în același timp foarte ușor de evitat să faci acest rău.
Știam mai demult de Uleiosul însă abia recent am reușit să-l contactăm pentru un interviu. Motivele pentru care ne-am dorit să vorbim cu el sunt lesne de ghicit. Marian Scafaru, aka Uleiosul, colectează uleiul alimentar de la “producătorii” mici protejând astfel natura la propriu, de efectele dăunătoare. În plus Marian face acest lucru pe bicicletă, într-un oraș încă neprietenos cu bicicliștii. Așadar „eco” până la capăt.
L-am vizitat la sediu și am petrecut o jumătate de zi alături de el pe bicicletă, colectând ulei prin București. Marian conduce un cargo-bike, o bicicletă mare și grea cu mult spațiu de transport în față. Mi-am spus că trebuie să îi fie foarte greu să se descurce în traficul urban însă am avut mai multe surprize. În primul rând cargo-bicicletele sunt electrice. Ei bine da, de la fiecare stop Marian pornea ca din pușcă, eu chinuindu-mă să îl ajung. După care pedalatul în trafic nu era așa rău. Fiind o bicicletă mare Marian era bine văzut și respectat. În plus experiența contează.
Iată cine este Marian Scafaru și de ce a început această acțiune de colectare / ecologizare. Înainte să parcurgi interviul ține minte că dacă locuiești în București poți apela la serviciile lui gratuite pentru a colecta uleiul alimentar uzat de la tine de acasă sau de la firmă. Dacă nu stai în București mai există proiecte similare în Timișoara, Iași, Oradea, Cluj, Târgu Mureș și Miercurea Ciuc. Detalii despre ele în continuare în interviu.
Freerider – Cine erai și cu ce te ocupai înainte de Uleiosul?
Marian – Eram un tip care încerca să-şi facă ceva curaj pentru a ieşi din zona „confortului” oferit de un job corporatist. Priveam zilnic un ecran până la 8 ore pe zi, analizam şi introduceam nişte cifre care ajungeau prin alte ţări ca nişte confirmări că lucrurile sunt în regulă pentru a putea da drumul comenzilor de produse. Singurul lucru care mă motiva din toată povestea era atingerea unor termene limită sau depăşirea unor targeturi.
Când am ieşit eu eram singurul care făcea echipa. Pentru că eram foarte bun la acea analiză şi la introducere de date făceam munca a doi oameni. Dar mă plictiseam enorm. Eram pe pilot automat. Ajunsesem să întârzii la muncă şi 2 ore. Şi tot reuşeam să-mi fac treaba. Totuşi, într-un mod elegant conducerea mi-a comunicat că nu putem continua colaborarea cu aşa o conduită profesională. Şi tot într-un mod elegant am căzut de comun acord să ne separăm drumurile. Era sfârşitul vieţii mele de corporatist.
Freerider – Cine ești acum?
Sunt Marian, un pic schimbat faţă de acum 3 ani de zile. 🙂
Freerider – Care a fost motivul pentru care ai renunțat la jobul din multinațională? A fost din start dorința de a începe proiectul „Uleiosul”?
Rutina îmi obosea mintea şi spiritul şi am decis să fac ceva pentru a nu mai avea parte de ea. Ştiam că vreau să fac un lucru care să aibă un impact în comunitate iar după 3 luni de gândire şi punere a unor idei pe hârtie am ajuns la concluzia că vreau să lansez Uleiosul. Şi am început să lucrez la asta.
Freerider – Cât de periculos este pentru natură uleiul alimentar uzat?
Pentru a enumera doar o parte dintre efectele nocive, uleiul poluează până la un milion de litri de apă. Totodată solul are nevoie de ani de zile pentru a se regenera şi a redeveni fertil. Ca să preiau o vorbă de-a prietenilor „Ce ţie nu-ţi place, naturii nu-i face!”. Toarnă o dată uleiul folosit din tigaie pe corp, haine. Cam ce vei simţi tu, „simte” şi natura, dar în felul ei. Nu-ţi trebuie multă imaginaţie să-ţi dai seama că aruncarea uleiului nu este un lucru bun, nici pentru tine ca om şi nici pentru natură.
Freerider – Din 2013 cand ai început proiectul, ce ai observat până azi timp de 3 ani de zile? S-a schimbat lumea, este mai receptivă la reciclare sau la fel de nepăsătoare față de natură?
Procentul mic de colectare şi reciclare din Bucureşti şi de la nivelul ţării nu se datorează unei lipse de educaţie a populaţiei ci unei lipse de voinţă. Dintre 100 de persoane care aud despre proiectul nostru între 2 şi 5 reacţionează şi prin gestul de a colecta şi preda uleiul alimentar uzat. Restul de 95-98 de persoane nu mai folosesc ulei alimentar la gătit sau îl folosesc doar la salate, doresc o recompensă în schimbul uleiului uzat sau consideră că nu merită acest efort după ce au pus în balanţă efectele nocive ale aruncării uleiul uzat aruncat la chiuvetă cu avantajele colectării acestuia.
Freerider – În ce stadiu este astăzi proiectul Uleiosul? Este „sustenabil”, poți trăi din acest „job”?
Uleiosul nu a ajuns la sustenabilitate (rentabilitate) de la lansarea lui. Au fost şi greşeli de management de proiect pe care mi le asum. Au existat şi anumite contracte sau parteneriate unde lipsa de profesionalim şi/sau de seriozitate au întârziat sau chiar amânat nişte planuri legate de proiect. Am fost prins într-un cerc vicios ajungând la rândul meu să dezamăgesc persoane care au susţinut proiectul, prin neonorarea unor obligaţii contractuale. Nu este deloc plăcut şi încurajator, mai ales dacă te afli la început de drum în ale antreprenoriatului. Am trecut prin foarte multe experienţe de la lansarea Uleiosului şi din fericire mi-am format un reflex în a găsi soluţii şi la cele mai grele situaţii.
Freerider – Care este cea mai mare cantitate de ulei pe care ai transportat-o cu bicicleta până acum?
Am depăşit puţin cantitatea minimă admisă, care este de 80 de kg. Au fost transporturi la care am avut 86 de kg sau chiar 90. Ca o excepţie, am plimbat şi un prieten care avea între 95 şi 100 de kilograme.
Freerider – Cât de eficientă este deplasarea în oraș cu bicicleta cargo? Ajungi mai repede și mai ușor la destinație?
Pentru mine, deplasarea cu o cargo bicicletă prin oraş este aproape la fel ca deplasarea cu o bicicletă normală. Rapidă, eficientă şi cel mai important, asta şi datorită experienţei pedalatului prin trafic, lipsită de stres. Reuşesc să-mi estimez rutele cu o eroare de 10-15 minute. Mă ajută în estimare şi folosirea unei hărţi gps pe telefonul mobil.
Freerider – Cum se reciclează uleiul? Ce iese din el și în ce cantitate?
Este transformat în biodiesel, un carburant care poluează mult mai puţin decât carburanţii clasici, benzina şi motorina. Vorbim de acele noxe emise în aer. Iar din produsele secundare rezultate în urma producerii biodieselului se produc săpun și decofrant (un material folosit în turnarea cofrajelor din construcții). Eu folosesc un astfel de săpun în loc de gel de duş de peste un an şi jumătate. Şi nu miros nici a ulei şi nici a nu ştiu ce grăsimi animale după. Săpunul este natural 🙂
Freerider – Înțeleg că în perioada asta ești foarte ocupat cu „hârtii și documente”. Ce pregătești?
Pentru o perioadă de un an şi 15 zile, între 15 aprilie 2015 şi 30 aprilie 2016, Uleiosul a fost un proiect finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org și www.fondong.fdsc.ro
Sunt în perioada finalizării rapoartelor finale şi obţinerii unei bile albe în ce priveşte acest tip de finanţare. Asociaţia are nevoie de această bilă albă pentru a putea accesa noi granturi pentru extinderea proiectului. Proiectele de mediu, în special cele care se adresează populaţiei, se luptă pentru supravieţuire. La fel şi cu Uleiosul, la sfârşit de lună tragem linie. Cât am colectat, cât am valoricat, câţi bani ne rămân? La 1 tonă de ulei colectat pe lună şi 1,6 lei primiţi pe litru, îl invit pe fiecare cititor să tragă propriile concluzii.
Freerider – Mai există programul de recompense pentru cei care colectează și predau uleiul uzat?
Nu, nu mai există. Am oferit la un moment dat ca şi recompensă ulei de porumb în schimbul uleiului alimentar uzat. Prima transa de 100 de litri primită de la sponsori trebuia să o oferim într-o lună de zile. Am oferit-o în 4 luni. Am oferit şi 1 litru de ulei de porumb la 2 litri de ulei uzat sau chiar şi jumătate de litru la un litru. Îmi doream doar să scap de ulei şi să opresc campania. Asta şi din cauză că acea campanie nu a avut efectul dorit. La baza motivaţiei colectării unei deşeu nu trebuie să stea o recompensă exterioară. Am ajuns la concluzia că acele persoane nu vor fi susţinători de lungă durată ai proiectului.
Deşi suntem pe pierdere lună de lună, noi facem eforturi continue de a oferi un serviciu de colectare populaţiei. Şi unul gratuit. Iar a găsi exemple din afară, unde procesele sunt cu totul altele şi au şi susţinerea administraţiilor locale nu ne ajută cu nimic. Ne-am mai dorit ca o parte din sumele obţinute în urma valorificării uleiului să fie direcţionate către alte proiecte comunitare cu impact social şi de mediu. Am renunţat la a mai spune acest lucru când ne-am dat seama că procesul de educaţie şi convingere a populaţiei va fi unul de durată. Ca şi exemplu, în eforturile noastre de a adresa proiectul şi administraţiilor de bloc, de la lansarea din decembrie 2013 şi până acum avem doar 6 astfel de exemple de implicare. Vă rog să urmăriţi acest reportaj şi veţi înţelege ce înseamnă această lipsă de reacţie a comunităţii.
Freerider – Există proiecte similare în funcțiune, pe care le putem recomanda, și în alte orașe din România?
Există în Timişoara „Borcanul cu ulei”, o iniţiativă la nivelul căminelor studenţeşti din Iaşi, Oradea, Cluj şi Târgu Mureş şi programul de colectare trimestrială pe 4 puncte fixe din oraş din Oradea. Mai există programul celor de la Mol România la nivelul mai multor oraşe din ţară. În Miercurea Ciuc şi Constanţa există de asemenea iniţiative ale unor ONG-uri de mediu locale.
Freerider – Colectezi ulei de la persoane fizice și de la firme. Cine furnizează mai mult ulei uzat?
Firmele vor furniza întotdeauna mai mult ulei alimentar uzat. Ca şi o comparaţie, am colectat de la un singur restaurant, făcând 5 drumuri cu cargo bicicleta timp de 5 ore, 300 de litri de ulei alimentar uzat. Aceeaşi cantitate o colectăm de la persoanele fizice în cel puţin 10 zile. Şi asta pentru că ne deplasăm în toate cele 6 sectoare ale oraşului şi chiar şi în zonele limitrofe câteodată.
Freerider – Care sunt planurile de viitor?
Lansarea proiectului în Iaşi se numără printre planurile apropiate de viitor. Dedicarea doar pe HoReCa în Bucureşti ar însemna o întârziere tot mai mare în colectările efectuate de la persoanele fizice şi mai ales, o captivitate a mea aici. Ori la baza motivaţiei lansării proiectului a stat chiar programul adresat persoanelor fizice.
În viitorul apropiat îmi doresc să predau managementul de proiect pe Bucureşti unei alte persoane, pentru a mă putea concentra pe extinderea la nivel naţional. Sunt doar gânduri, la fel cum au fost şi cele de a avea câte o cargo bicicletă pe fiecare sector al oraşului. Acum avem 3 astfel de cargo biciclete, toate electrice şi toate achiziţionate în urmă finanţării nerambursabile accesate. Asta după ce am încercat în 2 rânduri să strângem sumele necesare prin apeluri către comunitate. Fără succes, campaniile de crowdfunding sau crowdsourcing fiind nişte reuşite doar în cazul în care există nişte echipe puternice în spatele unei idei frumoase. În cazul nostru nu a fost aşa şi nu e nici acum. Este un alt motiv pentru care voi lăsa lucrurile să meargă în ritmul lor aici.
Am încercat dar nu am găsit acea persoană cu care să dezvolt proiectul aşa cum îmi doresc. În acelaşi timp, nu a existat o reacţie nici din partea comunităţilor de biciclişti la apelurile noastre pentru voluntari, voluntari care ar fi însemnat enorm pentru organizarea şi eficientizarea programului de colectări de la persoanele fizice. Potenţialul există, dar e greu să găseşti formula unei echipe potrivite. Mai ales şi în cazul unui proiect care se încăpăţânează să reuşească pe un segment (gospodăriile casnice) care nu a adus succes (o „sustenabilitate” sau rentabilitate) până în momentul de faţă nici unui program de mediu.
Înveţi să te adaptezi când vrei să continui ce ai început. Nu renunţi la optimism, ci doar prezinţi lucrurile într-un mod mai realist şi mai puţin idealist. Iar noi continuăm cu Uleiosul. În Bucureşti şi în curând şi în Iaşi.
Freerider – Care sunt pașii care trebuie urmați pentru ca cineva să te cheme și să-ți predea uleiul uzat?
Predarea uleiului se face prin completarea unui formular pe site-ul nostru, la secţiunea Predare ulei. Mai primim şi mesaje pe telefon pentru ridicare, pe pagina de social media sau înscrieri telefonice la numărul 0741-027.082.
Freerider – Cum trebuie să fie uleiul predat? Filtrat, recipientul să nu conțină apa, etc?
Recomandăm colectarea în recipiente diferite a uleiurilor alimentare folosite şi a grăsimilor animale. Uleiul nu trebuie filtrat, dar trebuie separat de resturile alimentare.
