După ce unii dintre noi au fost nevoiți să suporte șocul veștii că transmisiile migrează către 11 pinioane și nici nu prea au înțeles mișcarea, alții s-au bucurat să afle că lucrurile se simplifică prin această nouă abordare. Cu toate aceste, până în prezent, transmisiile 1×11 au rămas rezervate mai degrabă celor cu picioare decât începătorilor. Iar asta s-a întâmplat deoarece raportul cu o singură foaie nu era suficientă nici pentru urcări, dar nici pentru viteză. Pentru ca oricare dintre noi să utilizeze o singură foaie pe bicicletă, producătorii și-au dat seama că sunt necesare 12 pinioane, soluția salvatoare.
Înainte de a intra în subiect, aș dori să precizez și faptul că cei de la Shimano au venit cu o soluție în acest sens, lansând sistemele de transmisie cu 2 sau 3 foi și 11 pinioane, acestea fiind deja disponibile pentru achiziționare începând cu 2015. Dar asta nu elimină problema foilor în plus, a schimbătorului de foi, a manetei de schimbător și a cablurilor aferente.
Ce înseamnă 1x? Exact cum ți-ai putut da seama din afirmația de mai sus, un sistem de transmisie mult mai ușor de folosit (mai ții minte cum întrebă fetele: care-s foile și care-s pinioanele?), cu întreținere mai redusă, mai puține componente care să se strice și evident, greutate mai mică. În momentul în care am trecut la o transmisie 1×11 (acum o am pe toate bicicletele), am ales o foaie de 30, cea mai mică la acel moment. Împreună cu pinionul de 42, urcările abrupte puteau fi abordate decent, dar cineva fără antrenament nu ar fi avut prea multe șanse. Totuși, pe porțiunile de plat aproape că pedalam în gol. Așadar, am abordat o altă variantă. Pe bicicleta de Cross Country am instalat o foaie de 36 (chinuindu-mă mai mult la urcări, dar având raport și pentru plat), iar pe bicicleta de enduro am rămas cu foaia de 30. Deși, în momentul de față, poți achiziționa de la unii producători o foaie mică, cu 28 de dinți. Mai mult, există variante și cu pinion de 45 de dinți (exclusiv pentru Shimano XTR, momentan).
Un sistem de transmisie 2×11 are o lățime de bandă de aproximativ 500% (600% în cazul 3×11), iar aceasta poate fi cât de cât egalată (undeva la 450%) printr-o transmisie 1×12 utilizând un pinion mic de 10 dinți și unul mare de 40 de dinți. Chosen, producător taiwanez, a lansat deja un sistem de transmisie în această configurație și se pare că funcționează eficient. Ca să se apropie și mai mult de eficiența unui sistem 2×11, va fi necesară utilizarea unui pinion mic de 9 dinți și unul mare de 50 de dinți. În teorie, nu ar fi nimic complicat în realizarea acestei variante, singurele modificări fiind necesare pentru schimbătorul de pinioane și pentru butuc. În acest moment, dacă dorești să instalezi un pinion de 42 de dinți este necesar un șurub mai lung, care distanțează și mai mult schimbătorul de caseta de pinioane. Pentru un pinion de 50 de dinți probabil că se va utiliza o pârghie mai mare (cea pentru prinderea de ureche). Butucul cu siguranță va trebui reproiectat. Pentru 12 pinioane va fi necesară o casetă mai lată și un corp al butucului mai îngust. Pe de altă parte, aceasta va permite producătorilor să jongleze cu design-ul cadrului mai mult, în special în ceea ce privește seat-tube-ul.
Soluția cu 12 pinioane din punctul meu de vedere nu este neapărat o necesitate, dar este cât se poate de binevenită și aș opta pentru ea imediat. Viața e mult mai ușoară cu o singură foaie, te poți concentra mult mai bine pe alegerea raportului ideal pe traseu. Desigur, XTR-ul electronic actual are o singură manetă care comandă atât foile cât și pinioanele și nu am cum să nu recunosc că asta este o treabă genială. Însă prețul de achiziție este foarte mare și oricât de mult mi-ar plăcea, încă sunt rezervat când vine vorba de eletronica pe biciclete. Cu siguranță sistemul de transmisie 1×12 nu mai are foarte mult până ce va vedea lumina zilei ca produs finit și nu doar ca prototip. Dacă Chosen a făcut acest pas, cu siguranță Shimano și Sram au deja planurile gata. Este doar o chestiune de timp, așadar pregătește-te s-o îmbățișezi. S-ar putea să-ți placă!
Pinion de 50, 1x, simplitate … Nu sunt coordonatele pentru piese fiabile.
Torsiunea laterala a lantului, subtierea materialelor, schimbarea de standarde la prinderi fac (,) ca simplitatea sa devina foarte costisitoare. Gradul de uzura creste, manopera de revenire la rapoarte anterioare creste, gradul de apasare de la un raport la altul creste.
Per total 1x este o combinatie nefericita pentru biciclisti, ma refer la cei de tura, la cei care fac plimbari lungi si chiar la cei care vor sa descopere tainele concursurilor.
Noile standarde clar sunt axate pe marketing si da, pentru un performer ar putea aduce un plus. Acel plus poate fi adus prin prizma faptului ca sponsorii pun la bataie piese iar el poate trage de ele fara grija uzurii.
Sunt multe aspecte de comentat si oricat s-ar merge pe simplitate si greutate redusa, exista limite. Decat un 1×11, mai bine un 3×9 la care combinatiile si gradele de efort intre schimbari sunt mai line iar forta trimisa catre roata se face cu un efort aproape constant in pedala.
Pot vorbi inca o ora despr minusurile sistemului 1x dar nu mai mult de trei fraze despre minusurile 3×9.
Tendinta consumista continua si la transmisii: din ce am discutat cu ciclisti ce au trecut la 1×11 (cu antrenament peste medie), nu prea au fost incantati, unii au revenit chiar la 2×10 sau au trecut la 2×11.
Durata de viata a componentelor de uzura este semnificativ mai mica, cu surplus considerabil de greutate la element in miscare(pinioane) . Lantul de 11 viteze are distanta interioara dintre zale egala cu cea de la 9/10 viteze, diferenta este in grosimea zalelor.
Daca sistemele de transmisie de top de acum cativa ani puteau fi folosite cu succes si la biciclete normale, actualele modele de top au sens numai pentru curse.
Asteptam cu interes si 13 pinioane 🙂