Acum citesti
Hardtail de CrossCountry de dat la vale: upgrade-uri încheiate

Vă povesteam în trecut că am decis să modific un hardtail stock, mai precis un Ghost Lector din 2016, pentru a-l adapta mai bine nevoilor mele, făcându-l în același timp mai performant. Inițial, bicicleta a fost trimisă la test, însă geometria cadrului dar mai ales formele acestuia m-au cucerit iremediabil: mai rar un cadru cu asemenea forme ascuțite. Pe măsură ce am pedalat pe el, am realizat că sunt câteva puncte cheie unde trebuie să fac diverse upgrade-uri.

Vedere aerială. Ce-i drept, îmi place și de sus, deși n-am niciodată ocazia s-o văd astfel.

Am pornit inițial cu o tijă de șa hidraulică, una dintre cele mai rapide metode de a-mi simplifica viața la vale. Nu am căutat ceva cu cabluri interne, ci ceva cât mai simplu și eficient care să cântărească cât mai puțin. S-a nimerit să fie o tijă de la Spinner, modelul DSP, care n-a avut o viață ușoară cu mine. Are o manetă de acționare sub șa și o cursă de 120mm. Cu o greutate de aproape 600 de grame, am adăugat astfel încă 350 de grame extra pe bicicletă. Nicio problemă, mi-am spus că greutatea nu este atât de importantă precum distracția la vale.

Următorul upgrade, unul care a schimbat și mai mult comportamentul bicicletei pe coborârile dificile au fost anvelopele. 29×2.4 fără discuții mi-am zis, iar modelul Continental Mountain King II pe care deja îl știam din anii trecuți, s-a dovedit a fi o alegere inspirată: aderență cât curpinde, tracțiune foarte bune și posibilitatea de a rula la o presiune ceva mai mică datorită balonajului mai mare. Chiar dacă folosesc versiunea RaceSport, care nu are protecție suplimentară pe pereții laterali, n-am făcut nicio pană. Am ales RaceSport-ul deoarece la această grosime, încă se prezintă cu o greutate rezonabilă, mai precis de 700 de grame/bucată.

Crampoane mari și distanțate, pentru aderență serioasă.
Însă viteza de rulare are ceva de suferit.

Următorul pas a fost furca, căci am simțit nevoie de ceva mai performant. S-a întâmplat ca la test să vină un Fox din gama de top Factory, cu ax boost de 110mm și cu o cursă de 100mm. M-am tot gândit dacă n-ar fi fost ideală una cu o cursă de 120mm, însă o să am în vedere acest fapt pe viitor.

Furca a picat la țanc.

La capitolul roți am fost obligat s-o schimb pe cea de față, căci noul ax boost cu o lățime de 110mm a necesitat un butuc pe măsură. Roata de spate a rămas cea originală, cu butuc Shimano Deore și jantă dublă și capsată de la Ghost. Nu am vrut s-o schimb deoarece traseele pe care le abordez de regulă sunt destul de dificile, iar când încep să sară pietrele-n jantă, parcă nu-ți dorești să fie construite din carbon sau să fie scumpe. În felul acesta, sunt împăcat, chiar dacă roțile sunt relativ grele.

M-am decis că păstrez frânele originale.

Nu în ultimul rând, o modificare importantă au constituit-o pipa și ghidonul. Un ghidon de 790 de mm cu un mic rise de la Reverse, împreună cu o pipă mai scurtă, de 60mm, au completat tabloul unui hardtail 29er, orientat către coborâri.

Amalgamul de cabluri este de la schimbătoarele electronice.
Cockpit aglomerat? Am nevoie de toate. 🙂

Față de vechiul ghidon și pipă, nu am câștigat niciun gram în minus, în schimb m-am ales cu un control net superior la vale. Mulți mi-au spus că-s nebun pentru că am montat un ghidon de enduro/downhill pe o bicicletă de Cross Country, însă când mă dau la vale pur și simplu vorbele lor nu mai contează. Spre final, a trebui să renunț la tija de șa hidraulică, deoarece începuse să funcționeze din ce în ce mai greoi. De teama de a nu-și da obștescul sfârșit, am trecut la o tijă de șa tot de la Reverse, în culoarea bicicletei, dar care are pe spate gradații, pentru a știi mereu până unde o cobor sau până unde o urc. Aș fi preferat varianta cu tija de șa hidraulică, dar pentru câteva sute de grame în minus am decis că mă pot opri câteva secunde înainte de coborâre pentru a o ajusta.

Tijă de șa de la Reverse ușoară și cu prindere facilă.

Frânele le-am păstrat stock: Shimano Deore au fost depășite în situații rare, așadar nu am găsit rostul de a le înlocui. La fel și transmisia Shimano XT, care a fost extrem de fiabilă în acești doi ani, fiind necesar să schimb doar un lanț.

Cu toate aceste modificări, bicicleta este în continuare eficientă pe urcări. Nu precum cele de top pe care am ocazia să le testez, însă cu 11.4 kg mi se pare rezonabilă. Desigur, mulți ar spune că pentru un hardtail din carbon, această greutate este destul de mare, dar eu m-am obișnuit cu ea perfect și rămâne și stabilă la săriturile mai mari.

Ceea ce vreau să demonstrez cu acest articol este faptul că odată ce simți chemarea către o configurație care-ți face viața mai ușoară, nu trebuie să dai înapoi gândindu-te la greutatea crescută a bicicletei. Pentru un amator, 1 kg nu face o diferență atât de mare, deși recunosc, se simte în turele mai lungi. Eu am fost dispus să fac acest compromis, trăgând de bicicletă un pic mai tare la deal, pentru a fi la vale în permanență cu gura până la urechi. În acest moment cred că este de la sine înțeles că-s foarte mulțumit cu proiectul și că a ieșit exact așa cum îmi doream. Nu rămâne decât să te gândești foarte bine ce vrei cu adevărat de la propria-ți bicicletă, căci variantele de upgrade sunt nenumărate.

Aștept cu interes în rubrica de comentarii povestea bicicletei tale, dacă și cum ai modificat-o pentru a ți se potrivi precum o mănușă.

Vezi Comentarii (8)
  • Despre ce fel de dat la vale e vorba? Nu prea vad cum ai putea face asta cu o furca de 100mm. Cum ai zis tu, 120mm ar fi fost ce trebuie. Poate chiar un FOX 34 pentru mai multa rigiditate, dar dupa te indepartari de cross country.

    • Despre orice dat la vale. Da, 120mm este limita pentru genul acesta de cadre și varianta fericită. Dar n-a fost să fie. Deocamdată. În general parcurg trasee de 40 de km cu 1.200 – 1.400m diferență de nivel, asta ca să-ți imaginezi și cum sunt coborârile. Mai rar am și diferențe de nivel mai mari, depinde de grupul căruia mă alătur. Hardtail-ul îl folosesc și pe coborârile pe forestier și pe traseele de enduro din zonă, aici incluzând și sărituri, off-cambere, duble etc.

  • Interesante modificari ai adus bicicletei. Eu am una pe 26 la care am schimbat rotile cu un set de enduro, pipa de 50mm, gripuri noi cu prindere cu surub, cauciucuri x-king de 2.4. Nu ar fi rau un ghidon mai lat (momentan 660 cred ca are) si un dropper. Transmisia si furca sunt asa si asa dar isi fac treaba deocamdata. Si mie imi place ma dau la vale :).

  • Eu am transformat bicicleta mea de xc.Un Corratec X-vert Motion pe 16″ intr-o alternativă de enduro.Am început cu niște pedale de la BBB destul de grele dar mă dau doar la vale deci greutatea este doar o cifră.Am schimbat jantele.Am pus ceva mai rezistent și niște anvelope care să sporească aderența:Maxxis DHF pe față de 2.35 și Continental Rubber Queen pe spate.In cele din urmă am schimbat pipa și mi-am pus una de la Force…mai scurtă pentru coborârile abrupte.Am rămas pe configurația stock 3×9 de la Shimano Deore dar sunt mulțumit cu ea… Urmează să iau un angrenaj cu o foaie și un ghidon mai lat.

  • Fain upgrade!
    Pentru ca am 1m72cm inaltime, sunt intre marimi la majoritatea modelelor de bicicleta. S mi-e mic si M un pic prea inalt. Asa ca m-am apucat sa probez diferite modele de la diferiti producatori. Asa am ajuns la asta: http://www.devronbike.ro/Outlet/devron-2016/Zerga-D5.7-2016, anul trecut pe la inceputul verii. Cadrul are o geometrie interesanta, un pic mai orientata catre coborare decat catre XC. Pretul a fost unul convenabil comparativ cu ofertele de la acea vreme. In general preturile bicicletelor „de firma” mi se pare exagerate la retailerii din Romania.
    Gradual am inlocuit putin cate putin si am ajuns la o bicicleta cu care acum ma simt bine, desi incep sa simt ca as vreau si mai mult (adica un full-suspension care sa fie si mai stabil). Urca binisor si este suficient de stabila pe coborare. Este OK pentru sarituri mici si medii desi ma strange putin in spate cand ii dau mai tare. Cred ca doar psihologic…
    Ce am schimbat:
    – pipa Easton HAVEN 50mm si ghidon Easton HAVEN 711mm
    – initial am luat o tija de sa Truvativ Holzfeler pe care mai apoi am inlocuit-o si pe aia cu RockShox Reverb 125mm. un colier pentru tija a fost decesar deoarece originalul nu strangea mai deloc
    – butuci Novatec pe fata si pe spate (nu mai stiu exact modelele dar sunt cu rulmenti, 4in1 si ax de 10mm ca sa mai rigidizez un pic si sa imi fie mai usor la montat/demontat roata).
    – mansoanele de pe ghidon le-am luat de la Decathlon – un model din spuma cu care m-am impacat super bine si care au fost extrem de ieftine
    – anvelope Schwalbe Nobby Nic Performance 27.5×2.25 care au adus un plus considerabil de stabilitate si tractiune pe sectiunile abrupte
    – pedale Nukeproof Neutron Al blue care ofera stabilitate incredibila in pedale cand le combini cu o pereche de FiveTen Freerider
    – placute de frana Nukeproof organice (resin) pe fata pentru a elimina vibratia furcii la franarile la viteze mici
    Ce am pastrat din configuratia initiala si mi se pare foarte OK este angrenajul SRAM 2×10 cu schimbatoare GX fata/spate, la care am mai adaugat un lant de schimb la 1000km pentru a prelungi viata pinioanelor.
    Axul pedalier a picat odata pentru ca a venit insuficient gresat din fabrica si a trebuit sa schimb un rulment dar a fost pe garantie.
    Franele Tektro Gemini, tot din configuratia originala, isi fac treaba foarte bine pe coborare insa ma scoate din sarite faptul ca la anumite viteze discurile de 180mm au o rotatie neuniforma (probabil din cauza faptului ca nu e suficient de rigid cadrul/ furca) si ating placutele scotand un sunet enervant. Lucrul asta se intampla mai ales pe asfalt, la pedalat in viteza mare dar cateodata si pe forestiere. Nu am gasit inca o solutie viabila pentru problema asta (fara sa trebuiasca sa inlocuiesc discurile).
    Furca RockShox Recon Coil 120mm este decenta si cred ca e aproape indestructibila, insa pe coborarile pe drum forestier accidentat, cu mult pietris se simte durerea in brate dupa un timp. Desi mi-ar placea o furca mai usoara si mai eficienta nu consider justificata o astfel de investitie.
    In total cred ca am investit cam 2500RON in plus fata de costul initial (daca pun si shoes-ii) insa consider ca chiar si asa nu as fi reusit sa scot in banii astia o bicicleta noua cu dotarile astea de la un producator consacrat.
    Bitza asta a fost cu succes si fara nici un incident prin Rodnei, Postavaru, Apuseni, imprejurimile Clujului, Rarau, etc.
    Pana la urma, avand in vedere ca nu am dat toti banii odata cred ca a meritat. Pareri?

  • Eu am plecat de la un Devron Zerga 5.7 (http://www.devronbike.ro/Outlet/devron-2016/Zerga-D5.7-2016) care avea multe componente destul de proaste dar pentru ca avea un cadru mai orientat catre coborare era singura varianta in segmentul de pret pe care mi-l permiteam si care mi se potrivea ca inaltime.
    Am schimbat butucii (Novatec 4in1 cu ax de 10mm), tija de sa (RS Reverb), ghidonul si pipa (Easton Haven 711mm/75mm), pedalele (Nukeproof Neutron Al Bleu), colier prindere tija de sa, mansoanele (din spuma de la Decathlon- imi plac super mult), anvelopele (Schwalbe Nobby Nic 27.5×2.25).
    Am facut modificarile gradual asa ca nu s-au simtit la fel de tare la buzunar ca si cand as fi dat toti banii pe o bitza noua care sa aiba aceleasi dotari (oricum, pe piata din Romania nu am gasit decat la niste preturi exorbitante dotari similare, mai slabe putin).
    Un upgrade care nu e pe bicicleta dar care cred ca trebuie sa il faca orice pasionat de ciclism sunt papucii. Fie ca sunt de freeride (FiveTen Freerider sau alte modele fara SPD) sau SPD, ei sunt unul dintre cele mai importante „upgrade-uri”.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

nineteen − nine =