Greșeli comune comise de unii participanți la Urban Trail XCC

Greu de crezut că se impune un articol după un concurs, în care să explicăm greșelile strategice și tehnice făcute de concurenți, însă dificultățile pe care unii participanți le-au avut la Urban Trail XCC ne-au împins să redactăm acest text, cu câteva sfaturi utile.

Fiind vorba despre un traseu mai tehnic, între noi fie vorba, nu foarte tehnic, există câteva lucruri pe care trebuie să le respecți dacă dorești să închiei cursa cu succes și să fii eficient în același timp. Am parcurs traseul în afara concursului și iată ce și unde trebuia făcut:

1.Prima greșeală și cea mai gravă: schimbarea incorectă a vitezelor. Unii participanți rulau cu lanțul pe foaia mare și un pinion mai mic, fără a mai schimba vitezele la urcarea obstacolelor sau pe grămada de nisip. Un traseu tehnic impune schimbarea rapidă a vitezelor, la fel ca la enduro: ai coborâri și urcări succesive, iar ambele mâine trebuie să colaboreze dacă vrei să un raport optim și să nu te poticnești în prima urcare. Schimbarea vitezei din timp este esențială și trebuie să fii pregătit cu lanțul pe foaia mică și un pinion decent (nu din cele mici) pentru a putea avea fluiditate.

2.Frânarea la coborâre: aceste mici obstacole de pe traseu, chiar dacă păreau foarte înclinate, erau foarte scurte, prin urmare frânarea fix pe porțiunea de coborâre este o gravă eroare de strategie. De ce? Pentru că nisipul de sub roată îți poate juca feste dacă tu te panichezi și blochezi roata de față. De aici și accidentele care au urmat pe grămezile de pământ. De asemenea, nu-ți lăsa posteriorul atât de pe spate încât să atingă roata, este lipsit de sens, căci pierzi controlul ghidonului. Vei observa în timp, că nu vei zbura peste ghidon atât de ușor, chiar dacă traseul îți imprimă această senzație.

3.Abordarea rampelor: în cazul jump-urilor, am observat destui concurenți care au căzut peste ghidon, probabil aceștia fiind deja gata să mă contrazică pentru ceea ce povesteam la punctul 2. Abordarea unui jump este o cu totul altă filosofie decât abordarea unei coborâri. Greșeala pe care au făcut-o mai toți care au căzut a fost aceea de a trage de ghidon mult prea devreme, cu mult înainte ca roata de față să se desprindă de rampă. Ce a însemnat asta? Că în momentul în care roata de spate se afla la mijlocul rampei, cea de față pur și simplu cădea în gol, de aici și rostogolirea peste ghidon. Pentru acel gen de rampe, este recomandat să tragi puternic de ghidon chiar înainte ca roata de față să se desprindă. Dacă ți-e prea teamă să tragi de ghidon de frică să nu cazi pe spate (așa ceva este exclus oricum), atunci și varianta cu ridicarea ambelor roți de la sol reprezenta o oprtunitate, deși în cazul acesteia, aterizarea ar fi fost mai inconfortabilă și mai puțin controlabilă.

4.Ocolirea pe la chicken-line, pe care s-a pierdut mult timp. Trecerea peste obstacolele mai mari se făcea cel mai rapid cu bicicleta în spinare. Însă au existat și alte rute directe, reprezentate de coborâri mai abrupte, însă abordabile. Atenția este necesară pentru a le identifica, deși se presupune că ai dat deja o tură de traseu înainte de concurs.

5.Alegerea greșită a liniilor: aceste alegeri sunt vitale pentru a trece mult mai ușor și mai rapid peste zone acoperite cu nisip. Un exemplu sunt cele două grămezi de nisip succesive, similare cu cocoașele unei cămile. Acelea puteau fi abordate ușor pe diagonală, fără a mai fi nevoie să te dai jos de pe bicicletă.

6.Pomparea pe zonele cu denivelări succesive: pentru a lua viteză, nu trebuie neapărat să pedalezi. Folosește-te de teren pentru a avansa, spre exemplu, pompatul pe zonele cu denivelări fiind foarte util.

Desigur, practica te face mereu mai bun și chiar în urma aceastei experiențe, dacă ai rămas cu ceva, atunci poți fi sigur că ai progresat și că data viitoare te vei descurca mai bine.