Prietenul nostru Bogdan Ionescu a fost prezent la Flow Ride 5, de la Bistrița, o competiție inclusă în Cupa DirtBike, unde a reușit să puncteze un onorabil loc 3, evident, pe podium, pe un traseu cum nu se poate mai dificil. Despre cum a fost, ne va povesti în cele ce urmează.
M-am decis destul de tarziu sa particip, dat find faptul ca la concursul din Bistrita sunt foarte multe jump-uri, iar eu nu sunt un mare fan al lor, preferand de multe ori chicken line-ul din motive de siguranta. Totusi, am zis ca daca sunt in apropiere sa merg si sa sustin scena locala oricare ar fi rezultatul. In ultima vreme m-am antrenat pe un traseu superb, cel de la Mogosa (Baia Mare).
Dimineata de vineri, 13 Mai, era foarte “motivanta” pentru plecare, ploua cu galeata si numai in drumul pana la masina deja eram jumate ud. M-am intalnit cu Tudor Moldovan si Vlad Savu, riderii BikeShopBM si am mers sa ii iau si bicicleta lui Ahrtur Boithor care venea cu autostopul de la Cluj.
Turele de antrenament au inceput la ora 12 asa ca am avut timp berechet sa ne pregatim fara graba pentru o zi ploioasa. Primul lucru care l-am facut a fost sa imi pun rotile de ploaie/noroi, elemente decisive pentru acest eveniment. Urcarea s-a facut cu un microbuz si doua camionete, una dintre ele avand remorca pregatita pentu biciclete cu care am si urcat prima oara.
In prima tura, desi pamantul era foarte ud si unele contrapante pline de apa, mi-a adus un mare zambet pe fata si m-a linistit. Primul lucru care l-am spus a fost ca: traseul imi place! Acesta incepea cu o portiune de pedalat urmata de o intersectie in care alegeai ori chicken line-ul ori un drop nu foarte mare, dar care era riscant din cauza copacilor foarte apropiati de marginea traseului si in continuarea caruia urma un step-up. Dupa ce am testat linia cu dropul, chicken line-ul mi s-a parut un ocol pe la Bucuresti si inapoi.
Urmau o succesiune de valuri (tip pumptrack) si mai multe sarituri cu table top, apoi un gap pe care nu l-am sarit niciodata din motive de siguranta dar si pentru ca nu pierdeam asa mult pe chicken line. Iarasi un drop urmat de cateva table top-uri si contrapante si un gap mai mare decat primul. A urmat o portiune de pedalat lunga care se termina chiar cu o urcare ceea ce a facut ca pe acest traseu sa fie mai buna o bicicleta de enduro decat una de DH. De aici incepea partea interesanta a traseului sau cum am botezat-o eu, Aqua Magic, pentru ca erai cu bicicleta din cauza ploii exact ca intr-un topogan cu apa la piscina. Bicicleta rula pe single trail mai mult cum voia ea decat cum voiai tu. Si de data asta erau 2 variante: ori coborare foarte abrupta urmata de o saritura lunga (care avea la randul ei un chickenline) ori chicken-line pe un single trail cu contrapante, dar alunecos. Am testat ambele variante si chicken-ul pe singletrail am considerat ca ma scoate mai repede in traseu si fara riscuri.
Traseul pe ud este foarte obositor asa ca dupa 3 ture am facut o pauza ca sa imi stabilesc strategia de antrenament si linia care o voi urma si in calificari si antrenament indiferent daca mai ploua sau iese soarele, pamantul era deja prea ud ca sa se mai usuce. Am hotarat sa fiu safe si sa fiu cat pot de rapid pe chicken line-uri.
Pentru a înțelege mai bine cum a fost traseul, iată un film grăitor:
Ziua de concurs, sambata, a debutat cu accidentarea lui Bogdan Saragea care a ajuns pe la urgenta dupa ce si-a dizlocat un umar incercand sa sara al doilea gap. Peste noapte plouase zdravan asa ca traseul nu s-a uscat, ba din contra. Startul calificarilor a inceput la ora 11 cu copiii, apoi juniorii, masters si elite. Cronometrarea a fost cu fotocelula si nu a fost nici o problema.
Pentru mine a fost o tura buna fara incidente si m-am simtit odihnit, nu am tras foarte tare pentru a ma pastra pentru finala. Desi jos am avut senzatia ca am un timp slabut in clasament eram calificat pe locul 2 la Masters si un loc 6 la general cu un timp de 5.15.88 .
Clasamentul pe categorii din calificari:
Juniori: 1. Matei Moisil 5.32 , 2. Andrei Loghin 5.44, 3. Sebastian Rapea 6.18
Masters: 1. Hunyadi Mihai, 2. Bogdan Ionescu 5.15, 3. Maximilian Radu Mnteanu 5.26
Elite: 1. Boti Boitor 4.59, 2. Marku Danika 5.03, 3. Sebastian Grosu 5.04
Copii: 1. Paul Ioan Somesan 7.23, 2. Adrian Emauel 7.29, 3. Alexix Moldovan 11.45
Cea mai mare surpriza a fost Boti, calificarea fiind chiar a doua tura in total de la sosirea lui la Bistrita. O alta mare surpriza a fost Petra care a reusit un 5.20 depasind foarte multi baieti si obtinand astfel un loc 8 la general.
Finalele au inceput la ora 4 odata cu ploaia si era clar ca traseul va arata si mai rau. Noroiul a fost mai mare astfel incat bicicleta o lua in ce directie voia in momente total neasteptate. Am intarziat fata de timpul in care imi propusesem sa ajung in zona de start, asa ca am facut totul in graba, fara incalzire corespunzatoare rezultatul fiind un start obosit si cateva greseli de abordare a traselor. Linia de pedalat a fost ucigatoare pentru toata lumea din cauza ca rotile erau pline cu noroi, deci foarte grele.
N-au fost incidente in finala cu exceptia unui concurent de la juniori care ne-a sunat ca a ajuns la asfalt si ca nu mai gaseste traseul, asta dupa ce a luat startul corespunzator. In schimb marea surpriza a fost Akos Istvandi, care, desi nu este nou in domeniu, avea bicicleta noua de 3 zile si a reusit un loc 1 atat la elite cat si la general.
Clasamentul final
Fete:
Petraaaaa Zegrean
Juniori: 1. Matei Moisil, 2. Andrei Loghin, 3. Sebastian Rapea
Masters: 1. Mihai Hunyadi, 2. Maximilian Radu Munteanu, 3. Bogdan Ionescu (subsemnatul)
Elite: 1. Akos Istvandi, 2. Boti Boitor, 3. Dorian Borkiks
Overall un eveniment reusit, organizarea buna, distractie multa inclusiv la party, baimarenii venind deja pregatiti gata incalziti.
Ne vedem la urmatoarea cursa de Downhill!
Material redactat de Bogdan Ionescu.
