Să nu uităm că scena din România nu aparție doar Cross Country-ului, în ciuda faptului că aceste evenimente domină calendarul competițional anual. Cele mai spectaculoase competiții rămân totuși cele de downhill, rezervate unui segment mai mic de rideri, tehnici, curajoși și mereu dornici de adrenalină. Weekend-ul trecut a avut loc Dorna Xtrem, la Vatra Dornei, unul dintre concursurile la care merg cu drag. Cu toate acestea, a trebui să spun pas ediției 2015 însă nu am stat cu mâinile-n sân și l-am trimis acolo pe omul nostru, Filip Ciurel, care ne-a povestit mai multe despre cum s-au desfășurat ostilitățile. Căci traseul de anul acesta a fost orice, numai ușor nu, din cauza ploii care le-a stricat socotelile unora, inclusiv lui.
Concursul a fost organizat exemplar, la fel ca în anii anterior, iar prima parte a traseului a fost modificată. Deja încă de la început trebuia să dovedești că poți sări, căci primele două jump-uri nu au fost tocmai simple date fiind condițiile meteo. Dacă primul îl aterizai pe plat, al doilea era peste un șanț. În condițiile unui traseu uscat acestea nu ar fi fost o mare problemă, însă cu noroiul de pe traseu datele problemei s-au schimbat, iar astfel al doilea jump a pus probleme câtorva dintre rideri. Tot pe prima parte a traseul a existat și o zonă off-camber cu multe rădăcini, iar umed cu rădăcini nu poate rezulta în ceva prea bun, asta dacă nu ai suficientă tehnică încât să te descurci. Într-un cuvânt: o primă secțiune sălbatică.
Următoarea parte a traseului a fost similară cu cea a anului trecut. În ziua concursului, traseul a fost și mai dificil deoarece noroiul se lipea de roți, mai multe rădăcini ieșiseră la suprafață, iar acesta era ușor diferit de la o tură la alta. Dar poate că partea cea mai dificilă a fost în prima zi cu telescaunul, căci urcarea dura mult, riderii erau uzi până la piele, iar temperatura nu era una dintre cele mai prietenoase, astfel că toți au dus un adevărat război cu stihiile naturii.
Traseul a fost marcat perfect, au existat bureți instalați pe copaci, mulți aribritrii, cronometrarea a fost impecabilă și poate cel mai important, nimeni nu a fost rănit. În plus, programul a fost respectat întocmai, lucru pe deplin apreciat, premiile au fost consistente și trofeele au arătat chiar foarte bine.
Filip a suferit însă două trânte în ziua concursului, iar astfel s-a clasat pe penultimul loc, la categoria Elite, pierzând mult timp din cauza accidentărilor. Ne bucurăm însă că a ajuns întreg înapoi și s-a întors cu tolba plină de povești de la Vatra Dornei. Cea oficială o ai expusă aici, iar cele neoficiale, rămân în arhiva noastră de aventuri.
