Anul acesta, pentru a 4-a oară la Geiger MTB Challenge, am participat cu ideea de a completa cel mai frumos trofeu din colecție: Triada MTB. Au fost 3 concursuri care mi-au oferit o experiență frumoasă anul acesta. Am început cu Brasov XCM în frumoasa Poiană, apoi a două etapa a avut loc la înălțime, la Păltiniș, stațiunea aflată la cea mai mare altitudine din țară. Triada a culminat așa cum se cuvine, cu un concurs de tradiție și renume, care este totodată printre cele mai, dacă nu cel mai greu marathon din țară: Geiger MTB Challenge.
Foto: Florian Raducanu
După frustrarea de anul trecut, când am ajuns la Geiger după o săptămână la mare, răcit și cu antibiotice în buzunar, parcurgând totuși 35 de km, anul acesta am reușit să fiu mai în formă și să am parte și de circumstanțe favorabile. Astfel că după o odihnă bună la Hotel Sport, la ora 9.30 ne-am așezat la start. Ne-am făcut încălzirea, iar după 5 kilometri de asfalt s-a dat startul propriu-zis în spatele elitelor. Încet-încet am început să-mi croiesc drum printre rideri, unii dintre ei fiind obiectivele mele ale zilei. Adică îmi propusesem să mă țin după ei, dar uneori poți mai mult decât crezi. Astfel că după câteva depășiri am ajuns la baza urcării spre Măgura împreună cu Elisei și grupul. Am început să povestim și am avut în sfârșit ocazia să îi spun: Felicitări, casă de piatră și căsnicie frumoasă!
După episodul amical am pornit din nou la atac, după grupul fruntaș. Nu a durat mult și eram împreună cu actualul campion național de amatori, Madaras Attila. Mă așteptam să merg bine, dar mi-am depășit puțin așteptările. Avea oarecare emoții întrebându-mă dacă suntem la aceeași categorie, dar i-am zis că e mai bine pentru amândoi să continuăm împreună, decât să ne răfuim între noi de pe atunci. Totuși, nu era prea liniștit cu ideea, astfel că după o scurtă zonă de push-bike s-a făcut ușor-ușor nevăzut. Am încercat să îl mai prind, dar cam atât, în schimb când am ajuns în vârf l-am văzut alături de Lucian Logigan.
De acolo și până la final a mai fost o singură schimbare de poziție, când a trecut Kiks ca un InterCity pe lângă mine la vale, iar eu am ales să nu îmi depășesc limitele tocmai acum. Știam că el concurează la Elite și eram relaxat.
Am avut o surpriză în ultimii 10 kilometri, când, ce să vezi, mi s-a desfăcut șaua. Mâ gândeam că voi termina în picioare, însă îmi era frică de vreun cârcel la triceps. Stăteam pe șa, însă tot timpul pregătit să mă ridic în picioare când simțeam că se mișcă. Norocul meu a fost că dupa 5 kilometri încordați, am ajuns la o porțiune scurtă de asfalt, unde din mers am reușit să o strâng. Eram așa bucuros și o relaxare totală parcă m-a cuprins.
Au urmat ultimii 5 kilometri prin frumosul parc Sub Arini și am încheiat competiția pe locul 2 a clasamentului general la categoria Amatori, după Attila Madaras, întocmai cum mi-am propus la început. S-a încheiat și Triada, mi-am dorit să fiu pe podiumul clasamentului general, însa se pare că trebuie să mă mulțumesc cu rezultatul de la Geiger. Sunt foarte mulțumit de rezultat, am făcut poate cea mai buna cursă de până acum.
Felicit echipa ProCycling Geiger pentru că au dus cu brio la bun sfârșit Triada MTB și le mulțumesc, cred că nu doar eu, celor care au lăsat bicicletele și ne-au așteptat în punctele de alimentare pentru a avea grijă să nu ne lipsească nimic în timpul cursei! Deja mă gândesc pentru anul viitor să încerc marea cu degetul la cursa de 100 de km. Dar până atunci hai să ne bucurâm cât putem de sezonul acesta!
Material scris de Sergiu Paraschivu, pe care îl puteți urmări pe blogul personal
