După cum o mare parte dintre cititorii noștrii știu deja, Radu Păltineanu a plecat pe bicicletă să traverseze continentele americane de la nord la sud. Zilele trecute s-a împlinit un an de când a plecat în această aventură, moment ce a coincis cu eroare de câteva zile cu trecerea în America de Sud, Radu fiind în acest moment în Columbia. În timpul celor câteva zile de relaxare în orașul Medellin, Radu și-a găsit timp să ne răspundă la câteva întrebări despre anul petrecut pe bicicletă și despre viitorul expediției sale!
A trecut un an din aventura ta pe două roți! A fost o decizie bună? Ai regretat vreodată că ai început-o? Ai fost tentat vreodată să te oprești?
Așa este. Chiar mai bine de un an. Un an și o săptămână de când începeam să pedalez din nordul Alaskăi, în apropiere de oceanul Arctic. Nu am cum să regret asta. Știu că pot interveni multe pe drum și părerile se pot schimba dar acesta a fost și este visul meu, aventura vieții mele, deci cred pe deplin că a fost o decizie excelentă. De oprit nu m-am gândit niciodată să mă opresc fiindcă odată ce îmi pun ceva în cap vreau și lupt să-l duc cu bine la capăt. Totuși într-o expediție de asemenea dimensiuni am învățat că trebuie să fiu flexibil cu timpul și am ajuns să petrec mai mult timp pe ici colo și să mă bucur puțin de locurile pe unde trec. Devreme ce nu fac un tur de record mondial ci unul cicloturistic cred că a fost o decizie bună să rămân la un ritm mai lent dar să apuc să și văd una alta prin Americi.
Ai trecut în aventura ta atât prin locuri considerate ca foarte civilizate cât și prin altele mai rău famate. Te-ai simțit cândva în pericol? Localnicii au fost mai prietenoși în zonele considerate mai civilizate sau în cele mai defavorizate?
Așa este. Am început cu Alaska și Canada două zone extrem de puțin populate și extrem de civilizate. Au urmat SUA propriu-zise care e cumva la mijloc iar mai apoi Mexicul, America centrală și recent Columbia în America de sud. Tot ce pot să spun este că oameni prietenoși am întâlnit peste tot. Oameni prietenoși și omenoși fiindcă de foarte multe ori mi s-a întâmplat să fiu invitat să dorm pe la câte o familie, să mi se dea de mîncat și chiar și bani și acest fenomen pot spune că l-am trăit mai peste tot. Sigur, diferența majoră dintre Canada ți SUA și America latină este căldura oamenilor și atmosfera pe care o degajă. Pot confirma că latinii sunt așa cum se aude, extrem de primitori și calzi. Și în caracter stă diferența. Iar în zonele defavorizate cel mai mult mă impresionează faptul că ăia așa săraci cum sunt tot îți dau din puținul lor dar nu pot să mă plâng că și cei bogați pe care i-am întâlnit mi-au dat.
Dacă m-am simțit în pericol vreodată? Da, acum pot răspunde clar la această întrebare. Chiar recent am fost jefuit într-un cartier rău famat din Panama city de un tip care mi-a ieșit în stradă cu cuțitul. Am fost rapid să întorc bicicleta și să dau pedale dar tot mi-a apucat una din gențile de pe spate în care-mi țineam hainele. Măcar am rămas cu ce era cel mai important și scump. Tot de frică vorbind, între Panama și Columbia neexistând șosele a trebuit să iau o barcă și am ajuns cu niște narco traficanți nebuni care spărgeau valurile cu o viteză incredibilă asta în condițiile în care era o barcă destul de mică. Am crezut că sar de acolo de nenumărate ori. A fost ca într-un film de groază 3D.
Știu că mereu ai fost mândru și ai povestit lumii că ești din România. A auzit lumea de noi la așa depărtare? Ai avut experiențe cu persoane care cunoșteau țara noastră? Te-ai întâlnit cu alți români?
Așa este. Am și un steag românesc la mine semnat de câteva personalități din sportul românesc. Pot să zic că la sud de Mexic, nu era rar să întâlnesc oameni care nici de Europa nu prea știau. Mă întrebau de unde sunt. Le răspundeam România. Vedeam că habar n-aveau, le ziceam Europa. După care mă întrebau dacă de acolo am venit pe bicicletă atât amar de drum. Deci clar nu știau de Europa. Pentru ei orice alb este „gringo”, un termen care înseamnă american. „Gringo” vine de la „Green, go!” care era un semnal de atac al armatei mexicane în timpul războiul americano-mexican asta fiindcă americanii aveau uniforme verzi. Totuși ajuns în Columbia aici marea parte a lumii știe de România. E vorba și de educație și de faptul că și-au luat-o în două reprize de la noi în campionatul mondial de fotbal din 1994 și cel din 1998. Și cum Columbia trăiește pentru fotbal este puțin probabil să uite de noi.
La începutul călătoriei erai foarte încântat de bicicleta ta Cross. Ești în continuare mulțumit de ea? Te-a servit bine timp de un an?
Bicicleta CROSS QUEST fără să exagerez chiar este o bicicletă extraordinară pentru drum lung și chiar recent a avut parte de o revizie generală, schimbare de plăcuțe de frână, cauciuc față, etc. Sunt la fel de încântat de ea ca la început asta fiindcă mă simt extrem de comod pe ea, m-am obișnuit cu ea și nu mi-a creat nici o dificultate tehnică. Singura problemă majoră pe care am avut-o și o am încă este cu suportul de bagaje pe față de la Zefal care mi s-a rupt a patra oară. Este din aluminiu, se prinde greu pe furca din față și cedează ușor la greutate mai mare. Și cum eu am multe de cărat, mi s-a tot rupt.
Ai făcut niște statistici după un an de zile? Câți km ai pedalat, câte ore, poate chiar câte pedale ai avut de dat?
Sigur. Am pedalați 14.679 km(până azi 13.08.2016). Timpul efectiv de pedalare îmi este de 1180 de ore (timp calculat de odometrul bicicletei și aplicația Strava). Acum discuția cu câte pedale stă în felul următor. Este greu de estimate nr. total asta pentru faptul că de multe ori în pante abrupte a trebuit să mă dau jos și să împing la ea sau la coborâri să stau să admir peisajul. Dar dacă abstractizăm acest lucru și impart numărul total de km parcurși până acum la circumferința roții care este de 2,20 m și înmulțim cu 2 fiindcă fiecare rotație înseamnă 2 pedale date ajungem la cifra de 13,344,545 de pedale. Cum ziceam este doar o aproximare.
Unele zone prin care ai trecut sunt cunoscute ca fiind terenul unor carteluri, mafioți, infractori… Te-ai întâlnit cu ei sau sunt doar povești din filme?
Clar nu sunt doar povești din filme. Cartelurile și narcotraficanții există și există cu precădere în nordul Mexicului, regiune pe care am traversat-o pe bicicletă în ianuarie, februarie anul acesta. Din fericire totul a decurs bine pentru mine. Auzisem de alte răpiri, de oameni morți dar din fericire pentru mine totul a decurs excelent. Mai jos, între Panama și Columbia unde nu există șosele și a trebuit să iau o barcă, proprietarii se ocupau ca mulți din zonă și cu traficul de cocaină și m-au întrebat cum să facă să aducă cocaină în Europa. Eu m-am făcut că plouă. Le plătisem deja barca și a doua zi au uitat dar am zis că zbor din barcă la ce viteză mergeau și cum spărgeau valurile cu micuța ambarcațiune. O adevărată aventură. A fost unul din momentele când mi-am zis că viața chiar poate bate filmul.
Care a fost țara ta preferată până acum? Dar cea care ți-a plăcut cel mai puțin? (că bănuiesc că ți-au plăcut toate)
De departe Mexicul. Asta pentru prieteniile pe care mi le-am făcut acolo, pentru mâncare dar și atmosferă și peisaje. A fost o experiență incredibilă. Îmi scriau mexicani pe pagina mea de Facebook să vin pe la ei acasă să mă găzduiască. Aflaseră de pe net de călătoria mea și m-au invitat unii și alții. Am ajuns să rămân o săptămână în ciudad Juarez, multă vreme considerat orașul cel mai periculos din lume. Asta pentru oamenii faini pe care i-am întâlnit acolo. De multe ori plecam din casele mexicanilor cu senzația că plec din propria casă așa de fain te primesc. Dar stai să vedem. Columbia mi se pare cel puțin la fel de faină și urmează alte țări. Toată America latină e caractetizată prin această căldură umană și atmosferă deosebită. Îmi place tare mult asta. Nu pot să spun că mi-a displăcut vreo țară. Fiecare are particularitățile ei ți cultura ei pe care ca ți călător trebuie să o respect. Faptul că vorbesc acum spaniolă (am învățat pe drum) îmi facilitează mult călătoria și pot înțelege mult mai multe aspecte ale societăților pe unde trec.
Ai o întâmplare mai deosebită să ne povestești? Sau poate chiar mai multe?
Oh sunt atât de multe. Haideți să vă zic una de omenie și una mai haioasă. Cum am traversat SUA pe timp de iarnă s-a mai întâmplat să fiu prins în furtuni de zăpadă. Odată fiind într-una din furtuni și înnoptându-se de acum am bătut la prima casă întâlnită în drum și am fost primit ca un membru al familiei. Asta se întâmpla în Utah, SUA. Era ajunul zilei recunoștinței și bătrâneii care-ți așteptau copii m-au primit ca pe unul de-al lor. A venit între timp și familia și am stat cu ei la masă. Un moment extraordinar de emoționant.
Alt eveniment haios…am ajuns să dorm două nopți într-o celulă de închisoare la poalele vulcanului Orizaba pe care am urcat. Am ajuns pe seară în orășelul de la bază, Atzitzintla și am fost îndrumat să merg la poliție să le cer cazare și așa am și făcut. Mi-au zis că tot ce-mi pot oferi este una din cele două celule pentru deținuți. Am râs și am acceptat. Am dormit chiar bine în sacul meu de dormit și cu izopren și a fost cel mai sigur loc în care am dormit în Mexic.
Cum crezi că va fi America de Sud? Mai ușoară sau mai grea? La ce alte provocări alpine mai dorești să răspunzi pe acest continent? Ai vreo zonă de care ți-e frică în mod deosebit să o străbați?
Cred că va fi și mai greu în America de sud fiindcă voi urma lanțul munților Anzi care deja s-a făcut simțit venind dinspre golful Uraba înspre orașul columbian Medellin unde mă aflu acum. Vor fi zile când doar voi urca. Bine drept să vă spun mă bate un gând să o iau spre est de aici și să fac un mare zig-zag prin toată America de sud și să pedalez și toate țările Americii de sud (12 țări + 1 teritoriu). În America de nord și centrală am intrat în toate cele 10. Ar fi frumos dar deocamdată mă odihnesc puțin în Medellin și rezolv toate problemele pe care nu le-am putut rezolva până acum pe drum și mă pregătesc să atac și cel de/al doilea continent. Oricum mi-aș dori să urc și cel mai înalt vârf vulcanic al Americii de sud (Ojos del Salado – 6893 m) să continui astfel proiect celor 7 vulcani. (așa cum mi-am propus de la început). Dacă decid să o iau spre est mi-e frică de Venezuela care se află în acest moment într-o criză socială și economică extraordinară iar jafurile și omuciderile sunt extrem de frecvente. În același timp ar fi interesant să văd situația de acolo cu ochii mei și să scriu despre ce se întâmplă în acea țară.
Unde te vezi peste încă un an? Vei fi încă pe drum sau vom putea discuta despre amintiri la o cafea în Lipscani?
Cred că sub o formă sau alta acasă. Sper să-mi duc proiectul la bun sfârșit. Am plecat pentru 9 luni de zile și iată-mă încă pe drum. Așa este călătoria, puțin imprevizibilă câteodată.
Puteți urmări aventurile lui Radu și puteți să îi trimiteți mesajele voastre pe pagina lui de Facebook!
