Cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla este să ai vreme bună, timp și chef de o tura, și să constați că nu poți pleca nicăieri pentru că ai o defecțiune tehnică. Piesele de schimb bineînțeles că nu se găsesc pe toate drumurile, și chiar dacă le poți comanda poate că durează câteva zile până îți stau la dispoziție. Și chiar și în cazul în care ai piesele, dacă ai două mâini stângi și nu găsești un mecanic priceput stai pe tușă și te tot gândești ce fain ar fi fost să iți meargă bicicleta…
Și mai rău este să ai o astfel de aventură pe drum. Scule nu prea ai la tine și deseori trebuie să improvizezi ca să poți măcar să ajungi pana la un mecanic, sau măcar cât de cât mai aproape de civilizație.
În toți anii de când mă plimb cu bicicleta, nu am rămas nici măcar odată în pană pe undeva, în ciuda traseelor dificile, a noroaielor și a bolovanilor. Nu, chiar nu este deloc greu să obții astfel de rezultate; trebuie doar să te ții de câteva reguli. Este mai ușor să previi decât să repari pe drum, deci verifică periodic aspectul exterior al componentelor. Cablurile de la schimbătoare și cele de la frână prezintă suficiente avertismente înainte să se rupă. Garniturile îmbătrânite și scurgerile de ulei sau lichid de frână ar trebui să iți dea de gândit, chiar dacă nu au efecte sesizabile. O astfel de verificare o poți face în viteza după fiecare tură în timp ce speli bicicleta, și nu îți ia cine știe ce timp în plus.
Înainte de fiecare tură
Fă un check-up rapid al bicicletei:
– verifică presiunea aerului din roți. Presiunea prea mică din anvelope conduce mult mai ușor la pene, indiferent dacă este vorba de cuie, cioburi, spini sau snake bites.
– Quick Release: sunt strânse bine? Roțile cu frâne pe disc se pot slăbi de la sine și te poți trezi că îți pleacă roata de sub tine.
– Frânele: apasă de câteva ori pe manetă și vezi dacă sunt reglate corespunzător și/sau dacă prezintă scurgeri de ulei. Nu uita să verifici dacă discul de frână este fixat solid pe butuc și dacă bolțurile etrierului sunt strânse bine.
– Plăcuțele de frână: verifică dacă plăcuțele au suficient material pe ele ca să termini tura cu succes. Ține minte că după fiecare urcuș urmează și o coborâre, și că noroiul și mersul agresiv măresc viteza cu care consumi materialul de pe plăcuțele de frână.
– Aer în furcă și amortizor: adaptează presiunea la greutatea ta, incluzând și echipamentul complet (rucsac, apă, protectoare, mâncare, etc). Dacă presiunea este prea mică riști să lovești diverse obstacole cu cadrul sau cu angrenajul.
În timpul mersului:
Învață să iți cunoști bicicleta și zgomotele pe care le face în mod normal. Fii atent la diverse vibrații și zgomote care apar în timpul mersului sau ca urmare a unor lovituri. Acestea sunt indicații sigure ale unui defect sau a unei componente dereglate.
După fiecare tură:
– Spală bicicleta; evita apa sub presiune și folosește un burete sau o perie. Aceasta îți acordă ocazia să observi îndeaproape cadrul și componentele. Verifică cu atenție dacă cadrul, ghidonul, pipa și tija șeii prezintă lovituri, fisuri sau rupturi. Pentru cei care pedalează și în timpul iernii este deosebit de important să spele sarea care intră prin toate cotloanele. Zgârieturile adânci (până la metal) ar trebui vopsite cel puțin cu un grund.
– Verifică dacă anvelopele prezinta rupturi și tăieturi care trebuie reparate, iar dacă sunt prea mari sau au afectat materialul textil din anvelopă, aceasta trebuie schimbată. Anvelopele cu benzi textile rupte prezintă un risc mult mai mare de pană explozivă; poate că nu este o problemă prea mare când se întâmplă să fie la roata din spate, dar pierderea bruscă a presiunii la roata din față conduce aproape inevitabil la accidente.
– Verifică dacă anvelopele au înfipte în ele cioburi de sticlă sau bucăți ascuțite de piatră; acestea pot ajunge cu timpul până la cameră. Le poți înlătura relativ ușor folosind un patent cu vârf ascuțit.
– Verifică dacă ai spițe slăbite sau rupte.
– Plăcuțele/saboții de frână: mai au încă material pe ele? Daca rămâi fără material pe plăcuțe/saboți pe traseu, ai să zgârii discul de frână/janta, deseori în mod iremediabil.
– Cuvete: blochează frâna din față și mișcă bicicleta înainte și înapoi, ținând degetele pe cuvetă/gâtul furcii. Dacă simți o bătaie înseamnă că ai joc prea mare și este bine să îl rectifici înainte de a deteriora cadrul sau cupele cuvetelor.
– Curăță și unge lanțul. Ai grijă ce uleiuri folosești pentru a unge lanțurile. În ciuda părerii populare ca WD40 sau uleiul de floarea soarelui (!?!) pot înlocui uleiurile speciale, aceste produse nu au ce căuta pe lanț. WD40 este prea subțire și unge numai exteriorul lanțului. Alege un ulei „uscat” (pe bază de teflon) pentru trasee uscate și unul „umed” pentru trasee cu noroi și apă.
– Scoate șaua din cadru și vezi daca a intrat apă în interiorul cadrului. În mod normal ar trebui să fie uscat, dar se mai întâmplă să se acumuleze umezeala în cadru. Aceasta se aduna în final lângă monobloc și îl deterioreză.
– Cablurile schimbătoarelor și ale frânelor: verifică dacă sunt încă întregi și dacă sunt unse. Punctele sensibile sunt de obicei prinderile cu șuruburi în dreptul etrierelor, a saboților sau a schimbătoarelor. În ciuda rampelor speciale cablurile se pot gâtui și eventual cedează din cauza oboselii materialului.
Service anual:
Nu ignora service-ul anual. De multe ori descoperi suficiente probleme care conduc ulterior la defecțiuni dacă nu sunt remediate. În primul rând, trebuie să fii conștient că unele componente ale bicicletei sunt „consumabile” și trebuie înlocuite periodic. Înlocuirea nu se face numai în momentul în care componenta respectivă începe să scrâșnească sau să piardă șuruburi, aer și ulei, ci la intervalele prevăzute de producători, sau preventiv în momentul în care începe să dea semne de oboseala.
Un astfel de service îl poți face și singur acasă daca ai putina inclinație tehnică și o mână de scule necesare.
– service al furcii: schimbă cel puțin uleiul și garniturile de la rebound/compression; dacă furca pierde aer, atunci include și garniturile din brațul stâng al furcii.
– reglează rulmenții butucilor sau înlocuiește-i dacă sunt prea uzați
– daca ai un cadru full suspension, verifică starea rulmenților sau a bucșelor din încheieturi. De asemenea verifică dacă garniturile amortizorului își fac treaba corespunzător.
– verifică jocul angrenajului pedalier și schimbă monoblocul dacă jocul este prea mare.
– verifică dacă trebuie să înlocuiești cămășile cablurilor de la schimbătoare și frâne. De obicei cămășile și cablurile se înlocuiesc simultan.
– verifică jocul cuvetelor și înlocuiește-le dacă este necesar. Dacă sunt încă bune împachetează-le din belșug cu vaselină proaspătă.
– Montează componentele noi folosind o cheie dinamometrică; folosește pastă de cupru pe suprafețele care trebuie desfăcute mai des, și adeziv special (de exemplu Loctite) pe șuruburile care sunt supuse vibrațiilor (cadru, frâne, etc). De asemenea evită folosirea șuruburilor din oțel pe un cadru din aluminiu pentru ca conduce la coroziunea aluminiului prin efect electrolitic. In final, dacă folosești componente din carbon cheia dinamometrica este obligatorie, la fel ca și pasta specială de montaj.
ce fel de suruburi se folosesc pentru cadrul de aluminiu ?
Foloseste suruburi din aluminiu sau din titan, este cea mai sanatoasa varianta. Aluminiu de exemplu la suruburile care nu sunt critice (montarea suportilor, a sticlei de apa, etc) si titan la discurile de frana sau etrieri. Otelul poate fi folosit si el cu success daca umbli la suruburi si le strangi sau le slabesti relativ des. De asemenea se poate folosi si pasta de cupru pentru a impiedica intepenirea suruburilor.
Coroziunea apare la suprafata de contact intre aluminiu si otel; efectul este aproape insesizabil daca piesele sunt uscate, dar este accelerat de apa si/sau sare. Problema nu este coroziunea in sine ci faptul ca oxizii produsi ocupa un volum mai mare si vor prinde eventual surubul cu pricina ca intr-o menghina. Cine umbla des la suruburi si nu merge iarna prin sare nu va avea probleme pentru ca stratul de oxizi se curata si se slabeste la fiecare miscare… De asemenea, multi producatori de cadre de calitate folosesc camasi speciale din tinichea montate in interiorul cadrelor acolo unde se infileteaza suruburi din otel pentru a preveni coroziunea.
Pe scurt: daca iti permiti suruburi din titan, ar fi ideal si din aluminiu acolo unde nu este nevoie de suruburi foarte rezistente. Daca nu, atunci foloseste suruburi din otel dar trebuie sa ai grija sa le slabesti si sa le strangi din nou periodic pentru a evita o surpriza neplacuta a unui surub intepenit. De retinut ca suruburile din otel intepenite in cadre din aluminiu sunt aproape imposibil de desfacut.
Banuim ca din titan.
Sa vedem ce ne raspunde insusi Radu Diaconescu, autorul acestui articol.
Foarte util articolul. Am 2 nelamuriri:
1. Zgarieturile adanci pe un cadru de aluminiu determina aparitia ruginei? Stiam ca aluminiul nu rugineste..
2 La o bicicleta facuta de un producator serios, ma gandesc ca problema suruburilor nu se mai pune?
@razvan:
1. Aluminiul nu rugineste, dar se oxideaza. In mod normal stratul de oxid care se formeaza se comporta ca o vopsea, dar in anumite conditii este permeabil. De exemplu apa usor acida (tipic in orase) permite oxidarea aluminiului in ciuda stratului de oxid format. O piesa solida din aluminiu nu are problem prea mari (de exemplu urechile unde se monteaza butucii) dar tubulatura cadrelor este departe de a fi solida avand grosimi de numai cativa mm. Piesele turnate si sudurile nu sunt nici ele intotdeauna perfecte. Zgarieturi mai adanci pot conduce in timp la o slabire structurala a cadrului. Deoarece eforturile la care sunt supuse cadrele bicicletelor montane sunt mari, poti avea relativ repede surpriza unui cadru fisurat.
2. Majoritatea producatorilor seriosi evita complet folosirea otelului in cadre, iar acolo unde nu este posibil exista piese suplimentare care pot fi inlocuite usor. De exemplu bicicletele au suruburi si bolturi din aluminiu supradimensionate. Ai observant in mod sigur ca noile sisteme de axe sunt din aluminiu, la fel si incheieturile suspensiilor. Acolo unde rulmentii din otel vin in contact cu aluminiul se folosesc „camasi” de unica folosinta.
De exemplu monoblocurile Hollowtech sau GXP au rulmentii montati in niste cupe din aluminiu care se insurubeaza in cadru. Aceste cupe se schimba odata cu rulmentii si suficient de des pentru a nu permite coroziunea prea puternica (exista bineinteles si alte motive tehnice).
Un alt exemplu sunt cuvetele integrate unde rulmentii din otel se sprijina direct pe cadru. Bicicletele mai de calitate au un inel special intre rulment si cadru, care poate fi inlocuit foarte usor in timpul service-ului anual.
Multumesc tare mult Radu pentru raspuns. Ai putea sa-mi dai o adresa de email pentru ca as vrea sa arunci o privire la o zgariertura de pe seatube-ul meu care ma ingrijoreaza…
Multumesc.
Razvan, cel mai bine deschizi un thread pe forum, in felul asta pot profita si ceilalti cititori de raspunsul dat. Iti promit ca suntem prompti cu solutiile si nu lasam nici o intrebare fara raspuns 😉
Salut
Eu la cadrul meu am suruburile ce fixeaza suportul de bidon, cele disponibile pt portbagaj si pentru al doilea bidon din otel inoxidabil fara fier in compozitie, adica necălibil, cum se mai zice. Credeti ca astea reactioneaza cu aluminiul sa dea problemele amintite mai sus?
Scuze de revenire,
Suruburile respective le-am verificat cu magnetul
Orice tip de otel conduce la coroziunea galvanica a aluminiului.
http://en.wikipedia.org/wiki/Galvanic_corrosion
Problema nu consta atat in faptul ca metalul se corodeaza ci in faptul ca oxidul produs are volum mai mare si conduce la intepenirea suruburilor. Aluminiul fiind mai moale comparativ cu otelul, risti sa strici filetul in momentul in care fortezi surubul. Pe termen lung poate conduce bineinteles si la rupturi ale cadrului sau zone slabite.
Nu ar trebui sa iti faci griji daca mai umbli din cand in cand la suruburi sau daca pastrezi bicicleta uscata. Orice bicicleta cat de cat intretinuta vede un service odata pe an si de obicei majoritatea suruburilor sunt slabite si stranse din nou sau cat de cat miscate, conducand la eliminarea abraziva a stratului de oxid format.
Cum am mai mentionat, probleme pot aparea la bicicletele cu care mergi iarna in apa sarata si care stau perioade indelungate fara un service. Poti avea si noroc sa se oxideze numai si sa nu intepeneasca suruburile, caz in care este mai mult neplacut din punct de vedere estetic si dupa perioade mai indelungate de timp din cauza structurii slabite. Uite un exemplu de coroziune intr-o masina de spalat:
http://img.deusm.com/designnews/163/163653-Corrosion_Outbreak_on_Whirlpool_Machines_A.jpg
Oala masinii este din otel inoxidabil, steaua de fixare din aluminiu.
Aici poti gasi un articol bun pe tema coroziuniii aluminiului:
http://www.aluminiumdesign.net/design-support/aluminiums-corrosion-resistance/
Pasta care se poate pune pe suruburi sa nu corodeze aluminul se numeste Mastinox se folosesti in aviatie
Sau vaselina pe baza de teflon, este foarte rezistenta la intemperii si temperaturi ridicate
„snake bites” – te referi chiar la muscaturile reale de sarpe? Sau?
Snake bite se referă la tipul de pană.
Am o zala la lant care nu se indoaie perfect la rulaj …rezultat: la pedalat se aude un țacțac la interval de 4 secunde daca nu pedalez este on regula…cauza este cea descrisa?sau alceva?(mentionez ca a fost adusa de la service dupa schimbarea butucului spateSchimano luat defect din fabricatie cu unul pe rulment Novatech )pana la acesta actiune rula perfect fara tacanitul asta deranjant.Va multumesc!