Cum ne alegem ghidonul?

După ce am prezentat criteriile care stau la baza alegerii pipei, am promis că o să revenim cu un articol depsre alegerea corectă a ghidonului.

Spre deosebire de pipe, care în mare parte se pot folosi atât la şosea cât şi la MTB, toată lumea ştie că ghidoanele diferă, cele de MTB fiind drepte sau uşor ridicate (riser) iar cele de şosea având forma lor specifică, puternic curbată în jos.

În acest articol o să incercăm să tratăm subiectul alegerii acestor tipuri de ghidon. Pe piaţă există multe alte tipuri şi forme de ghidon, de la cele mai ergonomice la cele mai fanteziste, de la cele de touring până la cele de beach cruiser. Nu ne vom ocupa de subiectul acestora.

Din punct de vedere al compatibilităţii cu bicicleta, ghidoanele au o singură dimensiune care ne interesează, respectiv diametrul prinderii în pipă. De-a lungul timpului au existat mai multe standarde pentru acest lucru, unele mai folosite, altele mai puţin, le puteţi găsi probabil pe toate pe pagina specială de pe sheldonbrown.com.

Altfel, pe marea majoritate a bicicletelor, întâlnim două tipuri de prindere. Cea „groasă”, versiunea modernă, de 31.8 mm, comună pentru MTB şi şosea, precum şi cea „subţire”, versiune mai veche dar încă des întâlnită, de 25.4 mm la MTB şi 26 mm la şosea. În principiu, cele două standarde subţiri sunt relativ compatibile, adică vom putea folosi o pipă veche de şosea cu un ghidon de MTB şi invers fără mari adaptări, eventual cu un distanţier de cauciuc.

O altă dimensiune importantă a ghidonului este diametrul zonei de prindere a manetelor, dar acesta este standard, de 23.8 mm la şosea şi de 22.2 mm la MTB, aici neexistând probleme de compatibilitate, manetele de şosea şi de MTB fiind complet diferite.

Materialul din care este confecţionat ghidonul este şi el important. Cele mai multe ghidoane sunt din aluminiu, urmate de cele de carbon. Mai există şi modele ieftine sau rare de oţel. Avantajul aluminiului este preţul mic la o greutate destul de scăzută, cele de carbon fiind mai scumpe dar oferind o oarecare amortizare a vibraţiilor faţă de cele de aluminiu care sunt foarte rigide. Ca şi greutate, nu putem spune că ghidoanele de carbon sunt mai uşoare ca şi cele de aluminiu, existând şi modele de aluminiu remarcabil de uşoare.

Odată ales ghidonul compatibil, să vedem ce alte criterii există în alegerea acestuia, separat pentru şosea şi MTB.

Pentru şosea, lăţimea ghidonului este de obicei de 40, 42 sau 44 cm, existând şi modele un pic mai mici sau mai mari de atât. Lăţimea ghidonului de şosea se alege în funcţie de dimensiunea ciclistului, respectiv un ghidon mai mare pentru cei mai laţi în umeri. Nu există o regulă absolută pentru alegerea lăţimii, un ghidon mai lat va face bicicleta mai stabilă, dar va scădea aerodinamica dacă mâinile se întind mai mult pe lateral decât lăţimea corpului. Pentru majoritatea persoanelor 42 mm este o alegere bună.

Ghidoanele de şosea vin în mai multe forme şi dimensiuni ale curburii. Astfel, avem în mare trei forme principale de ghidon: clasic, ergonomic şi compact, majoritatea modelelor având această formă sau o combinaţie dintre ele.

Ghidonul clasic are o curbură simplă iar drop-urile şi manetele sunt poziţionate destul de jos. De asemenea, reach-ul, adică distanţa de la pipă la manete este destul de mare. Forma clasică permite o poziţie bună aerodinamică, aplecată în spate, dar nu neapărat cea mai comodă.

Ghidonul ergonomic se aseamănă de obicei cu cel clasic ca şi dimensiuni, poziţia fiind de asemenea destul de aplecată şi reach-ul mare. Diferenţa o face faptul că forma curburii ghidonului nu e rotundă, acesta având o porţiune mai dreaptă în locul în care se aşează palma, pentru un confort sporit. Acest lucru funcţionează pentru majoritatea cicliştilor, dar mai sunt unii care consideră că modelul clasic este mai ergonomic.

Modelul compact este cel mai nou apărut şi vine cu o curbură mai mare a ghidonului şi implicit o poziţionare a corpului mai puţin aplecată. De asemena, majoritatea modelelor au un reach mai mic. Este o alegere bună pentru cei care nu reuşesc să îşi găsească o poziţie comodă pe alt tip de ghidon, fiind incomodaţi de poziţia prea aplecată.

Alegerea formei ghidonului este o chestiune personală şi foarte probabil veţi schimba câteva ghidoane până vă veţi simţi cu adevărat confortabil. Pentru o soluţie mai rapidă, se poate apela la un atelier de bike fitting, unde ar trebui să se poată încerca toate tipurile de ghidon pentru găsirea poziţiei optime.

La MTB, lăţimea ghidonului a crescut mult în ultima perioadă. Dacă doar acum câţiva ani 590 mm era lăţimea standard, odată cu apariţia bicicletelor cu roţi de 29 şi ghidoanele au crescut, ajungând să aibă peste 700 mm chiar şi la bicicletele rigide de XC. Practic, există pe piaţă ghidoane de la 590 până la peste 800 mm. În teorie, trebuie ales un ghidon cât mai lat, acesta asigurând un control foarte bun pe teren tehnic. Totuşi, există o limitare de confort a fiecăruia, astfel că practic ghidoanele cele mai folosite se învârt între 660 şi 760 mm. La disciplinele de XC se preferă ghidoane ceva mai mici în timp ce la cele gravitaţionale (freeride, DH) se preferă modele lungi, peste 800 mm. Majoritatea ghidoanelor pot fi scurtate în nişte limite date de producător, având semne speciale pentru acest lucru imprimate pe ele.

Ghidoane de MTB: flat, low riser şi riser

Ca şi formă, ghidoanele de MTB sunt de două feluri, drepte şi cu riser (ridicate). Modelele drepte sunt preferate pe bicicletele de XC de competiţie deoarece oferă o poziţie mai aerodinamică şi mai aplecată precum şi un control ceva mai bun pe urcări. Ghidoanele cu riser oferă o poziţie mai dreaptă pe bicicletă şi control mai bun la coborâre, motiv pentru care sunt preferate de începători la XC şi de toţi practicanţii de discipline mai axate pe coborâre: All Mountain, Trail , Freeride, DH. Pentru cei care preferă să folosească ghidoane cu riser şi la XC, există modele cu riser foarte mic care îmbină oarecum avantajele ambelor tipuri.

Un alt parametru al ghidoanelor de MTB este backsweep-ul, adică unghiul de curbură pe orizontală, spre utilizator. În ultima vreme se preferă din ce în ce mai mult modelele cu backsweep mai mare, de până la 10 grade sau mai mult. Acest parametru este o chestiune de preferinţe personale. Ca şi la şosea, este foarte posibil ca un MTB-ist să schimbe mai multe ghidoane până când găseşte unul care să i se potrivească perfect.

Ca şi concluzii generale putem spune că, indiferent de tipul bicicletei, ghidonul este o componentă importantă pentru confort, fiind unul dintre cele trei piese de contact cu ciclistul (alături de şa şi de pedale). De aceea, alegerea corectă a acestuia poate face diferenţa între o tură plăcută pe bicicletă sau un chin. Puteţi proba chiar voi diverse ghidoane, de la prieteni sau magazine dispuse să vă dea unele împrumut, sau puteţi apela la profesioniştii de la un atelier de bike fitting pentru a vă ajuta să alegeţi ghidonul corect. Oricum, în domeniul acesta nu există nicio regulă generală, fiecare ciclist fiind unic în felul lui şi în preferinţele pe care le are.