Acum citesti
Cum aleg o cursieră de carbon?

În momentul de față, dacă dorești să îți achiziționezi o cursieră, o anumită parte din ofertă este constituită din biciclete de carbon. Mai ieftine sau mai pretențioase ca preț, mai grele sau mai ușoare, mărci consacrate sau recent intrate pe piață, acestea reprezintă vârful de lance al tehnologiei când vine vorba de biciclete. Dar dintre atât de multe modele pe care ar trebui să îl alegi? Tocmai pentru a te ajuta să găsești un răspuns la această întrebare am pregătit un ghid de cumpărare al cursierelor de carbon.


De ce carbon?

După cum scriam și mai sus, avangarda industriei bicicletelor este reprezentată de bicicletele de carbon. Deși primele cadre de carbon au apărut în anii 90, de-abia de câțiva ani această tehnologie a devenit accesibilă tot mai multor cumpărători și a fost îmbunătățită substanțial. Este de reținut că pe atunci, cadrele de carbon încă nu înglobau, cel puțin nu la modul la care îl fac acum, caracteristicile lor de bază: rezistența, rigiditatea și greutatea redusă. Un cadru de carbon poate fi astfel fabricat încât să ofere rigiditate sporită unde este necesar și confort suplimentar în zonele unde este nevoie. În plus, fibrele de carbon absorb mai bine vibrațiile.

O bicicletă de carbon nu este ieftină. Desigur, vorbim despre cele din carbon de calitate, subiect pe care îl vom dezvolta în rândurile care urmează. Nu este ieftină și nici nu face din tine un superciclist, dar îți va îmbunătăți performanțele într-o oarecare măsură și, cel mai important, îți va oferi o experiență a pedalatului absolut unică. Puține senzații se compară cu cea de a merge cu o cursieră de carbon și este un lucru pe care trebuie să îl încerci măcar o dată în viață. Toate trăirile din timpul unei ture vor fi amplificate, de la confort până la viteză. Cu alte cuvinte, satisfacția este mult mai mare mergând pe o bicicletă de șosea din carbon.

În plus, trebuie să ai în vedere și faptul că o cursieră de carbon, vorbim tot despre una de calitate, vine și cu componente pe măsură, începând de la roți, trecând prin setul de piese și terminând cu șaua sau ghidonul. Scurt pe doi, o asemenea bicicletă este altceva.

Tipuri de carbon

Este imposibil să nu fi remarcat inflația de cursiere de carbon din magazine și odată cu acest lucru și diferențele de prețuri deși, culmea, toate sunt din carbon. Așa să fie? Nu chiar…

Carbonul folosit în construcția de biciclete este de două mari feluri: unidirecțional și împletit. Diferența este vizibilă încă din denumire, primul având fibrele de carbon într-o singură direcție, pe când celălalt are straturile de fibre încrucișate în mai multe direcții, la mai multe grade (foto stânga). Cel mai mare avantaj al carbonului împletit este că în cazul fisurării unui strat de fibre, restul nu sunt afectate. Singurul risc este cel al apariției unei fisuri la celelalte straturi, dar acest lucru îl poți verifica inspectând cu atenție cadrul. Pe lângă această proprietate, rigiditatea este un alt plus al acestui tip de carbon.

Carbonul poate varia în rezistență. Astfel, cel mai puțin rezistent carbon este cel low modulus, care rezistă la la o presiune de 240 de milioane de kPa, iar cel mai puternic este ultrahigh modulus, care rezistă la o presiune de până la 1 miliard de kPa. Tradus, acest lucru înseamnă că fibra de carbon ultrahigh modulus este de 5 ori mai rezistentă ca cea de oțel.
Dintre aceste tipuri de carbon, 4 sunt folosite în mod curent de producătorii de biciclete: carbon unidirecțional (UD), modulus (M), high modulus (HM) și ultrahigh modulus (UHM).

Un alt aspect pe care trebuie să îl ai în vedere este densitate carbonului, care este reprezentată de numărul de filamente dintr-o fibră. Această valoare este notată cu k. Așadar, carbonul având 1k are 1.000 de filamente/fibră și reprezintă minimul de densitate folosit în această industrie. Este mai puțin rezistent, dar mai ușor decât, să luăm ca exemplu, carbon 3k, cu 3.000 de filamente. Totodată, o bicicletă fabricată din carbon 1k poate fi mai rezistentă decât cea din carbon 3k dacă în cazul primei se combină mai multe straturi împletite. Așadar, numărul de filamente nu este neapărat un garant al rezistenței carbonului.

Încă un factor de care este bine să ții cont este modul de fabricație al unui cadru, vital pentru o cursieră de calitate. Există două moduri prin care poate fi fabricat un cadru de carbon: transfer de rășini (RTM) sau lipire (construcția monococă sau lipirea țevilor care alcătuiesc cadrul). Prima variantă reprezintă, practic, înfășurarea fâșiilor de fibre de carbon în jurul unui schelet de oțel sau aluminiu. În cazul celei de-a doua variante, construcția de tip monococă reprezintă turnarea carbonului într-un cofraj având forma diferitelor părți ale cadrului, pe când cealalată variantă este metoda clasică în cadrul căreia țevile cadrului sunt lipite la îmbinări. În cazul construcției monococă, este important de precizat că nu se toarnă tot cadrul dintr-o bucată, ci pe secțiuni, cum ar fi triunghiul de față (headtube, top tube, down tube și seat tube) și triunghiul de spate, părți care apoi sunt lipite. Adesea, acest tip de cadru este net superior celorlalte două.

Adesea auzi de carbon composite ca fiind materialul din care este realizat cadrul. Acest lucru nu este ceva ieșit din comun, ci denotă faptul că straturile de fibre de carbon au fost intercalate de rășini care să ajute la o mai bună adeziune între acestea.

Mai este o observație de făcut legată de cadrele de carbon, mai exact de modul în care pot fi recunoscute. Pentru a-l recunoaște instantaneu, un cadru de carbon are două caracteristici specifice pe care trebuie să le observi. Primul este că nu are suduri la îmbinări, acestea fiind perfect finisate (foto dreapta), iar al doilea este sunetul distinctiv pe care îl face când bați în acesta. În cazul în care cadrul nu e vopsit, se poate vedea în mod direct textura țevii de carbon.

Ce cursieră de carbon aleg?

După cum ai remarcat mai sus, carbonul are o mulțime de coordonate, iar în funcție de valoarea acestora, este o opțiune mai bună sau mai puțin bună decât alte materiale, precum aluminiul.

Acum, să trecem la sfaturi de achiziție. Din start, noi recomandăm o cursieră realizată din carbon împletit. Motivul este că este mai rezistent la impact decât cel unidirecțional, deși carbonul mai are ceva de parcurs până să depășească oțelul sau aluminiul la acest capitol. Însă, în caz de fisură, ruperea nu va fi una violentă care să te pună în pericol, ci mai degrabă va fi resimțită ca o disfuncționalitate a bicicletei.

Cât despre diferitele tipuri de denumiri ale carbonului, reprezintă doar moduri diferite de confecționare al cadrelor sau denumiri comerciale pentru a se diferenția de restul mărcilor. Ca exemple putem da OCLV de la Trek sau BallisTec de la Cannondale. Caracteristicile relevante sunt cele descrise anterior.

Un alt aspect pe care punem accentul este achiziționarea unui cadru brand-name și nu no-name. Pe lângă valoarea adăugată a acestuia, un cadru de firmă are o certitudine fundamentală: a trecut printr-un control al calității riguros. Acest lucru are o implicație directă asupra siguranței tale (am menționat anterior că rezistența la impact a carbonului este mai mică decât a aluminiului) și, de ce nu, asupra buzunarului tău. Mărcile consacrate oferă garanție pentru cadrele lor de carbon și le schimbă în caz de defecte de construcție.

Prețul unei cursiere de carbon de marcă începe în jurul a 6.000 de lei, iar la 8-9.000 poți găsi deja modelele foarte performante.

În rest, totul depinde de bugetul tău și de ce dorești să cumperi, oferta din România fiind tot mai bună pe zi ce trece în materie de cursiere de carbon.

Mituri, bârfe și zvonuri despre cursierele de carbon

Cel mai adesea, cursierele de carbon sunt hulite ca fiind foarte scumpe, slabe și probabil făcute într-o pivniță din Asia. Hai să descoasem un pic aceste aspecte.

Despre prețul lor am putea discuta o zi întreagă. Unora li se pare exagerat de mare, pe când alții înțeleg situația așa cum este. Dincolo de orice îndoială, a prelucra carbonul necesită o tehnologie scumpă, adesea împrumutată din industria aeronautică. De fapt, acesta este și motivul pentru care doar câteva companii din lume produc grafitul din care sunt confecționate cadrele de carbon și alte obiecte. O altă latură a discuției legate de preț ar fi faptul că cu cât un cadru de carbon este mai performant, cu atât este nevoie de mai multe procese tehnologice și proceduri de verificare a calității. Totul se traduce în costul final al bicicletei. Practic, banii pe care îi cheltuiești pe o bicicletă de carbon de renume îi dai pe îndemânarea celor care au construit-o și pe certitudinea că a fost proiectată pentru a oferi cele mai bune performanțe în cele mai bune condiții de siguranță și a fost construită folosind cele mai bune materiale. De aceea ne întărim spusele legate de biciclete brand-name. Altfel,  te poți trezi ca marele tău chilipir de carbon să se crape când te afli pe coborâre mergând cu 80 de kilometri/oră.

Și dacă tot am adus în discuție industria aeronautică, o bicicletă este asemenea unui avion când vorbim de siguranță – vrei să știi totul despre mijlocul cu care urmează să mergi și că a fost testat în condiții draconice înainte de a fi avizat pentru folosire.

Faptul că sunt fabricate în Asia nu înseamnă că biciclete de carbon sunt niște capcane pe două roți. Cele mai multe întreprinderi care prelucrează carbonul se află în China, Taiwan și Japonia. Cele mai multe și cele mai renumite, în același timp. Primii 3 producători de carbon care sunt responsabili pentru 70% din producția mondială, Toho Tenax, Toray Industrial și Mitsubishi Rayon, își au sediul în Japonia. Toți acești producători, pentru a putea vinde biciclete în Europa, trebuie să își testeze bicicletele conform normelor Comisiei Europene de Standardizare (CEN). Există certificate de garanție pe care cadrul și restul componentelor trebuie să le primească și acest lucru se face prin testare distructivă, adică până când respectivele părți cedează, de către laboratoare independente, avizate de CEN.

Un alt beneficiu al produselor brand-name este că există transparență totală privind sistemul de calitate, proiectarea bicicletei, materialele folosite și alte aspecte importante.

Vezi Comentarii (7)
  • Foarte bun articolul.
    Singura discrepanta este diferenta mare dintre pretul unui MTB si al unei cursiere facute din acelasi carbon, cu aceeasi tehnologie, de acelasi producator, in conditiile in care mtb-ul are componente mult mai complexe. Eu gasesc pretul cursierelor superexagerat si nemotivat, din acest motiv.

  • Depinde la ce te referi cand spui ca piesele de mountain bike sunt mai complexe. Cat despre pretul cursierelor, trebuie sa pui la socoteala si faptul ca aproape toate brandurile investesc mult in testele aerodinamice pentru a obtine cele mai bune performante din acest punct de vedere, iar nici acest lucru nu este tocmai accesibil.

  • pai stii de ce cursierele sunt mai scumpe decat mtb-urile?..simplu..advertising…nu faci tour de france si paris-roubaix cu mtb-ul. o problema e ca si intermediarii astia de la noi ingroasa gluma rau…le platesti lor mii de lei in plus pentru inmagazinare,
    rusiniiica !

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

five × three =