Mii de kilometri, zeci de kilograme de bagaje, voie buna si spirit de aventura. Iata ingredientele unei vacante reusite!
David Toculeț s-a avântat în ceea ce probabil constituie aventura vieții sale și a pornit alături de câțiva prieteni către diferite tari din Europa. Cum altfel, dacă nu pe biciclete? Am discutat cu el pentru a afla mai multe despre traseul nu tocmai scurt pe care l-a avut de parcurs.
1.Salut David! Cum ați luat decizia de a pleca într-o astfel de tură și mai ales, cum ai reușit să-i convingi pe ceilalți?
In primul rand vreau sa prezint echipa: Andrei Spiridon (19ani), David Serban (20ani), Iosif Spiridon (20ani), Teo Serban (22ani) si eu (26 ani). Suntem prieteni de multa vreme si, chiar daca avem temperamente difeite, ne uneste dorinta de aventura care si ea vine in doze diferite. Pe parcursul traseelor ne-am intalnit cu biciclisti care ne invidiau pentru ca am reusit sa formam o echipa echilibrata si unita.
Pana acum am avut doua mari trasee: in 2013 bucuresti – Viena si in 2014 Bucuresti – Venetia.
Idea ne-a venit ca o provocare: ce-ar fi sa plecam pe biciclete inafara tarii! Oameni noi, peisaje noi, plus neprevazutul, inrezistibil de atractiv pentru noi. Unde? In Austria, zice Teo, ca e frumos! Nu a fost o discutie prea ampla pe subiectul destinatiei, am cuplat repede cu totii la idea asta. Mai detaliata a fost pregatirea; fiecare aveam la activ fel si fel de trasee prin tara, insa nici unul nu trecusem granita pe bicicleta.
Ce sa ne luam la noi? Ce o sa mancam? Unde sa dormim? Ce echipament e necesar? Destul de repede planurile s-au facut si coburile s-au umplut.
Am avut parte si de descurajari. O sa lesinati ma, o sa va fure tiganii, o sa va bata ungurii, poate va calca vreun camion si altele; desigur, nu toate deodata ci de-a lungul perioadei dinaintea plecarii.
2.Care a fost cea mai dificilă parte a aventurii?
Daca as zice ca a fost dificil cand urcam pante de 15% prin Serbia cu peste 30kg de bagaje, nu ar fi neadevarat. Insa proportional cu efortul este si satisfactia ca ai reusit la care se adauga adrenalina coborarii cu peste 70km/h.
Ploaia are si ea efect demoralizator, dar daca inceapea unul sa cante sau sa urle, imediat formam un cor pe cinci voci si moralul crestea la maxim si la fel si viteza. Problema cu ploaia am gestionat-o de fiecare data foarte bine, fie ca am pedalat, am stat in cort, sau ne-am adapostit intr-un garaj sau vreo casa parasita.
Accidentele nu au fost prea grave. Maxim cinci copci pe antebratul lui David Serban. A cazut pe stanci de la 3m inaltime in timp ce exploram cetatea medievala din Golubac, Serbia. Dumnezeu ne-a pazit!
Cu adevarat dificila sau mai bine zis neplacuta si enervanta a fost experienta cu tantarii. In fiecare seara, in special in Serbia si Croatia, erau atat de multi tantari ca iti intrau si in gura! Cand ne opream sa montam cortul trebuia sa ne blindam full, inclusiv fata. Oricum intepau prin echipamentul tehnic pe care il purtam. Chiar nu am mai vazut atat de multi!
3.Ce țări ți s-au părut prietenoase cu bicicliștii?
In aceste doua ture am trecut prin sapte tari: Ungaria, Slovacia, Austria, Serbia, Croatia, Slovenia si Italia.
Cu parere de rau, chiar cu durere spun ca in nesiguranta ne-am simtit doar in Romania. Cand intram in supermarketuri stateam doi de paza la biciclete, noaptea le legam cu antifurturile si de cort, si banii ii tineam mereu ascunsi.
Un alt lucru care intareste asta, e ca in Romania am intalnit cei mai putini turisti pe biciclete. Iar cand vedeam in Serbia, vis-a-vis de noi pe malul Dunarii, biciclisti din Polonia, Austria sau alte tari, ii intrebam daca intra si in Romania. Toti raspundeau negativ. Pentru ca e tara urata? Mai de graba pentru ca suntem noi urati sau unii dintre noi.
4.Ați folosit și alte mijloace de transport sau ați pedalat exclusiv pe bicicletă? Cat a durat calatoria si cum v-ati intors?
Intr-o zi obisnuita pedalam 100km cu viteza de croaziera de 28-30km/h. Doua ore dimineata, doua ore dupa masa.
In 2013 am pedalat Bucuresti – Timisoara –Budapesta – Bratislava – Viena, aproximativ 1300km exclusiv pe bicicleta. La intoarcere am cumparat o masina sport, o Mazda 323 din ’96 cu 800eur, am legat bicicletele una langa alta pe plafon, bagajele in porbagaj si noi pe banchete. Era atat de incarcata incat la orice mica denivelare atingea asfaltul! Am ajuns acasa cu bine si ieftin. A durat 12 zile.
In 2014 am pedalat Bucuresti – Drobeta – Belgrad – Zagreb – Ljubljana – Venetia, aproximativ 1500km exclusiv pe bicicleta. La intoarcere am luat autocarul. A durat 16 zile.
5.Cum se vede România după ce-i treci granițele?
…mai mica.
Romania ramane tara de care te simti legat, insa descoperi ca Serbia e frumoasa si curata, Ungaria ordonata dar pare trista, Slovacia plina de viata dar dezordonata si ca Italia are smochine grozave!
Cumva, astfel de experiente fac parte din procesul de maturizare. Ti se largeste orizontul, vezi lucrurile diferit. Te intalnesti cu situatii noi, imprevizibile, carora trebuie sa le faci fata sau la care trebuie sa te adaptezi. Iar pentru ca faci parte dintr-un grup trebuie sa inveti autocontrolul, lucrul in echipa si asa ajungi sa te cunosti mai bine si sa te miri de ce esti in stare, bune si rele.
6.Poți să ne spui care a fost bugetul pe care l-ai pus deoparte pentru această expediție? L-ați depășit într-un final sau v-ați încadrat?
Am incercat sa obtinem satisfactie maxima cu un buget minim. Si am reusit! Cu aproximativ 2000 lei de persoana. Am dormit in cort sau in alte locatii extravagante insa toate gratuite. Pretul mancarii creste cu cat avansezi mai mult spre occident. Am avut nevoie si de reparatii la biciclete: un angrenaj, o sa, niste spite, un lant, niste pinioane si alte maruntisuri. Dar ne-am incadrat.
Bicicleta de care ai nevoie nu e scumpa. Cu 1000 lei poti sa cumperi o bicicleta de trekking foarte buna si cu inca 1000 lei iti poti face echipamentul – tricouri, bluze si pantaloni tehnici, un sac de dormit, s.a.
7.Și nu în ultimul rând: cu ce a culminat vacanța voastră? Care a fost momentul când ai realizat că decizia de a pleca a fost printre cele mai bune luate vreodată?
Nu stiu… in nici un caz NU a culminat cu destinatia.
Pentru 2014 programasem Moscova, insa a inceput conflictul din Ucraina care ar fi fost a doua tara prin care urma sa trecem, dupa Moldova. Nu am avut nici un regret, Venetia a fost o experienta excelenta.
Destinatia a fost mai degraba un motiv decat un scop. Scopul a fost si este calatoria in sine. In fiecare zi te bucurai de ce se intampla in ea, miscare, voie buna, mancare si odihna; the good life!
Cred ca cel mai bine apreciezi ca decizia a fost foarte buna cand termini calatoria. Ajungi acasa si te gandesti: ce facem la anul?
Mulțumim mult pentru timpul acordat și-ți urăm succes în următoarele inițiative!
Si eu va multumesc si provoc pe cei care sunt in cumpana si nu stiu ce sa aleaga dintre fotoliul din fata calculatorului si saua tare din fata soselei si a aventurii: alegeti saua dragilor!
Filmul aventurii:
