Fiecare cursă de ciclism importantă din lume face parte din calendarul Uniunii Cicliste Internaționale. Probabil nu o dată te-ai lovit de denumiri precum UCI 1.2, UCI Class 3 sau alte abrevieri de acest fel. Dar ce anume înseamnă și, mai ales, ce presupun fiecare dintre aceste codificări explicăm în cele de mai jos.
Dat fiind că există un număr mare de curse internaționale de ciclism, UCI a implementat o ierarhizare a lor din mai multe motive, cel mai important fiind asigurarea unui standard minim de organizare. Acele curse care se conformează standardului respectiv sau îl depășesc poartă titulatura de curse UCI. Indiferent de disciplină (șosea, mountain bike, etc), acestea beneficiază de prezența unui arbitru de ciclism din partea forului internațional, denumit comisar de cursă, care supervizează respectarea regulamentului și este arbitru principal al întrecerii, iar în cadrul cursei se acordă puncte (denumite puncte UCI) care se adună în clasamentul internațional individual, pe echipe și național. Cu alte cuvinte, dacă sportivul X câștigă un anumit număr de puncte, atunci acele puncte îi revin lui în ierarhia individuală, echipei sale în cea pe echipe și țării sale în cea pe națiuni. Pentru sportiv este necesar un număr mare de puncte pentru a se clasa cât mai bine în clasamentul mondial individual, pentru echipă acest lucru este important pentru menținerea sa în eșalonul curent sau chiar promovarea în altul superior, iar pentru națiuni contează privind înscrierea sportivilor la campionatele mondiale și Jocurile Olimpice. Cu cât o țară are mai multe puncte, cu atât poate înscrie mai mulți sportivi la cele două evenimente.
Clasificarea curselor
În articolul de față vom vorbi despre cursele de cross-country olimpic (XCO) și cele de șosea pentru că sunt cele mai frecvente competiții desfășurate sub egida UCI.
În cadrul XCO-ului, cursele sunt de 6 feluri: Campionat Mondial (CM), Cupă Mondială (CDM), Eveniment HC (Hors Class), Event Class 1 (C1), Eveniment Class 2 (C2) și Eveniment Class 3 (C3). Pe lângă acestea mai sunt și Jocurile Olimpice (JO), Campionate Continentale (CC), Campionate Naționale (CN) și UCI Marathon Series pentru cursele de cross-country marathon. Abrevierile din paranteze reprezintă acronimele provenite din limba franceză (CM=Championat du Monde).
Despre organizarea unei curse UCI am stat de vorbă cu Elisei Miron, care se ocupă printre altele de desfășurarea Maros Bike XCO Cup. El ne-a spus că poți solicita în prima fază organizarea unei curse C3, C2 sau C1. Apoi, dacă la cursa organizată au fost minimum 15 națiuni în concurs, se poate solicita promovarea la categoria HC. Dacă comisarii UCI consideră ca organizarea este la un nivel înalt și prezintă potențial, atunci probabil UCI propune organizatorului o colaborare pentru o etapă de Cupă Mondială sau Campionate Mondiale. Cât despre diferențele pe care riderii le simt între aceste clase de competiții, acestea sunt numărul de puncte, numărul de concurenți punctați și calitatea organizării și aplicarea regulamentelor mult mai strict.
În ceea ce privește cursele de șosea, acestea sunt împărțite în curse de-o zi și curse pe etape. Cele de o zi au abrevierea UCI 1., iar cele pe etape UCI 2. Cel mai scăzut nivel al unei curse UCI este .2, pe urmă este .1, .HC și WorldTour. Tot în spiritul clarității exprimări luăm următorul exemplu: Turul Ciclist al Sibiului. Aceasta este o cursă pe etape din eșalonul superior al curselor UCI, deci are codificarea 2.1 (2 – pentru că este pe etape, .1 pentru că este într-un eșalon superior). Mai trebuie făcută o precizare legată de WorldTour. Practic, acesta este un campionat care a luat locul Cupei Mondiale cu câțiva ani în urmă. În cadrul acestuia, sunt incluse cele mai de prestigiu curse ale lumii, cum ar fi Turul Franței, al Italiei, Paris-Nisa, dar și altele nou apărute a căror organizatorii pot asigura standardul superior de organizare. Cursele .HC sunt tot curse de prestigiu, dar care nu au întrunit toate condițiile pentru a fi parte din WorldTour. La fel ca și la mountain bike, toate cele 4 clasificări presupun anumite rigori organizatorice, de la grila de premiere la acoperirea media a evenimentului. Un exemplu privind grila de premiere este că, indiferent de categoria cursei, minimum primii 20 de rutieri din clasament primesc premii în bani, dar mai puțini primesc puncte UCI. În situația unei curse 1.2, câștigătorul primește cel puțin 1.400 de euro din partea organizatorului, iar pe măsură ce se avansează în categorie, această sumă crește. Revenind tot la Turul Sibiului, pentru cele 4 zile de cursă, vor fi puși la bătaie 30.000 de euro.
Clasificarea echipelor
La șosea, echipele acceptate de UCI sunt următoarele: echipe regionale (de exemplu CS Dinamo București), echipe naționale, echipe continentale, echipe pro-continentale și echipe de WorldTour. Doar ultimele 3 sunt cele care contează cu adevărat la nivel mondial, înregistrarea echipei ca fiind minimum continentală permițând accesul la cursele desfășurate sub egida UCI. Și echipele naționale pot participa la astfel de curse, dar doar printr-un wild card oferit de organizator, pe când echipele regionale pot participa doar la curse UCI 1.2 sau 2.2. Totodată, tipul de echipă permite accesul la diferite curse UCI. O echipă continentală poate participa la curse .2 și .1 dar nu pot lua parte la restul, și nici o echipă WorldTour nu poate participa la curse .2 pentru că este de un nivel prea scăzut pentru valoarea sportivilor acelei echipe.
Ce presupune o echipă continentală? În primul rând existența unui lot de sportivii licențiați la UCI cu care se desfășoară un contract de minimum un an de zile, precum și contracte de sponsorizare ale echipei pentru aceeași perioadă. Formația trebuie să aibă între 8 și 16 sportivi, profesioniști sau amatori. De asemenea, majoritatea sportivilor din echipă trebuie să aibă sub 28 de ani, să fie remunerați cel puțin cu salariul minim pe economie din respectiva țară sau altă sumă stabilită de federația de profil, iar conducerea echipei trebuie să depună o garanție bancară de 20.000 de euro pentru despăgubiri în cazul nerespectării contractelor cu diferite părți.
Pentru o echipă pro-continentală, condițiile sunt mai stufoase, pentru ca în cazul uneia ce aspiră la WorldTour, aceastea să includă printre altele existența în echipă a minim 23 de sportivi, 2 directori sportivi și 8 persoane în staff, să aibă în denumire inclus numele sponsorului principal, să depună o garanție bancară de 975.000 de franci elvețieni și să ofere un salariu anual de minimum 33.000 de euro fiecărui sportiv.
La mountain bike, lucrurile nu sunt atât de complicate, existând două tipuri de formații: UCI Trade Team și UCI Elite Team. La cea din urmă nu poate aplica oricine, ci doar dacă anul anterior au fost în Top 15 UCI Trade Team.
De ce atâtea clasificări?
Pentru că există atât de multe curse la nivel global, a apărut necesitatea standardizării. UCI a dorit prin acest lucru o reglementare și impunerea unui anumit nivel la care organizatorii să se ridice. În momentul de față, denumirea de cursă UCI este un adevărat indicator al calității unui astfel de eveniment, mai ales dacă se află la primele ediții. Practic, titulatura de UCI este o marcă, un brand, care comunică o calitate superioară a organizării, dar și atrage atenția asupra unui nivel valoric înalt al competitorilor.
TARE articolul… Tocmai asta il intrebam pe BOGDAN….
Ca nu intelegeam nici mort dracoveniile aste de clasificare…
Dar de la un 2.1 (Ex – SIBIU – adica pe etape superior – 30.000 premii) sa treaca la HC ce implica ?
Ce implica ca bani (premii), ca organizare (condiitii).,.. poate cercetezi :)))
De exemplu, GP de Fourmies / La Voix du Nord este o cursa .HC care a ajuns la cea de-a 80-a editie. Daca bine imi amintesc, si GP Quebec de anul trecut a fost .HC si acum este de WorldTour. Deci probabil este legat tot de bani, dar si de cat de serioasa este organizarea (stiu ca cei din Canada s-au dat peste cap ca sa promoveze cursa in WorldTour). O sa revin cu detalii!