Legislația spune clar, bicicliștii sunt obligați să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a drumului atunci când nu au căi laterale sau piste speciale la îndemână. Simplu… dar cam ambiguu! Ce înseamnă ”cât mai aproape”? Fiecare ciclist, în funcție de capacitatea tehnică, poate să țină o bandă virtuală mai îngustă sau mai lată, unii se dau cu bicicleta și pe o balustradă de 5 cm în timp ce alții au nevoie de 1 m să se simtă bine. Iar asta nu e totul, pericolele îl pasc pe biciclist în trafic la fiecare colț de stradă și la fiecare mașină parcată!
Deci întrebarea din titlu este de fapt destul de pertinentă și interminabil de discutabilă! Eu voi încerca să îmi spun punctul meu de vedere asupra subiectului, dar sunt convins că fiecare are punctul lui de vedere. Convins nu doar ca impresie ci convins de ce văd pe stradă și de modul în care merg prietenii mei cu care ies la o pedală… Ideea finală ar fi ca fiecare doritor să își expună și punctul său de vedere într-o discuție utilă și interesantă.
În mod cert, părerea mea e că trebuie mers cât de aproape de margine se poate, în condițiile în care nu ne punem pe noi în pericol și nu riscăm să stricăm bicicleta. Nu susțin că bicicletele nu au ce căuta pe șosea, departe de mine gândul ăsta, dar realitatea e că pe șosea mașinile fac legea. Da, e dreptul biciclistului să se afle acolo, dar în realitate el e practic un tolerat, nu un participant egal, pentru că orice manevră a sa printre mașini se bazează oarecum și pe bunăvoința șoferilor care îi permit să o facă și care nu ar fi neapărat obligați să o facă în orice ocazie. Până la urmă nu o fac nici între ei.
Din acest motiv, eu prefer să aplic regula ”respectă și vei fi respectat” care a funcționat mereu de minune. Primul lucru este să nu mergi pe mijlocul benzii dacă nu ai un motiv real să faci asta, doar că așa simți tu (în realitate te simți șmecher că încurci traficul). Trebuie să încerci să găsești soluția potrivită pentru ca mașinile să poată să treacă ușor de tine, dacă se poate fără să inițieze o depășire. Unele drumuri sunt suficient de late sau au un acostament bine asfaltat și poți merge fără să încurci traficul, chiar și cu cursiera cu viteze spre 40 km/h. Dacă nu se poate, mergi totuși astfel încât să poți fi depășit ușor. Totuși, mai ales dacă marginea drumului e cu bordură sau cu șanț, păstrează distanța care te face pe tine confortabil.
Dacă cumva drumul se îngustează sau apare un obstacol (mașină oprită, groapă, baltă, lucrări) pe banda 1, asigură-te că mașinile din spate îți dau voie să depășești. Semnalizează manevra, treci cât de repede poți, eventual simulează că te grăbești (te ridici și pedalezi din picioare de exemplu), apoi când treci la loc fă-le un semn de mulțumire cu mâna șoferilor din spate. De multe ori am pățit chiar să primesc înapoi un gest gen claxon prietenesc, mână pe geam sau semnalizat cu avariile. Oricum, fă-i să înțeleagă că nu ai de ales și că încerci să reduci deranjul. Reține că nici între ei nu sunt obligați să se lase unul pe altul. Data viitoare când va vedea un ciclist se va purta mai frumos cu el.
Obstacolele mai periculoase sunt însă cele ”active”. Cel mai bun exemplu este mașina parcată cu oameni în interior, care ar putea deschide oricând o ușă în fața ta. Mulți șoferi (nu toți e drept) au reflexul să se asigure când deschid ușa, dar pasagerii nu au mai niciodată acest reflex. Oricum orice mașină oprită cu oameni înăuntru trebuie tratată ca o potențială ușă deschisă. Cel mai bun lucru ce poți să îl faci e să o ocolești la o distanță suficientă (aplicând paragraful anterior) sau chiar să reduci viteza. În funcție de experiență, la un moment dat poți intui dacă cei din interior vor deschide sau nu ușa, îi vezi ce fac, dar niciodată nu e sigur. Cu timpul ajungi să îți asumi un anumit grad de risc.
Alte obstacole active pot fi oameni care ies dintre mașini, animale, pentru astea te ajută oricum doar reflexul. Atenție mare la trecerile de pietoni, am pățit nu o dată să îmi iasă un pieton în față la 1 m de după o mașină, fără să pot să îl văd din timp, de câteva ori s-a lăsat cu câte un mic accident. Dacă e o mașină parcată în fața trecerii și nu e vizibilitate, eu recomand scăderea vitezei și mărirea distanței față de trotuar, pentru a putea evita un incident.
Un alt aspect care poate să necesite mersul la o distanță mai mare de marginea drumului e calitatea asfaltului, prezența gropilor sau a murdăriei. În cazul acesta, mai ales cu cursiera cu anvelope fine și sensibile, va trebui să mergi pe o traiectorie imaginară mai înspre mijlocul drumului, asta e situația. Partea bună e că de obicei drumurile cu marginea proastă sunt și late, dar nu e o regulă asta.
Un subiect de dezbătut tot aici e depășirea mașinilor pe dreapta. Rar se întămplă să depășim mașini care chiar se deplasează în trafic, de obicei e vorba de mașini blocate în coloane la semafoare și intersecții. Depășirea o vom face clar prin dreapta, dar trebuie să ne asigurăm de câteva lucruri. În primul rând că avem loc să o facem, apoi că șoferul ne vede, pentru că dacă nu, ar putea să tragă dreapta de volan oricând. Recunosc că am pățit și eu ca șofer să trag pe dreapta în timp ce mă depășa pe acolo o motocicletă. Există acel unghi mort în care șoferul efectiv nu te vede. Dacă e vorba de o mașină mare, camion, unghiul mort e foarte mare. Părerea mea e ca depășirea să se facă de preferat cu mașinile oprite sau deplasându-se foarte încet, iar dacă e un camion sau un autobuz, doar cu mașina oprită! Au încheiat socotelile cu viața așa foarte mulți cicliști, agățați și trași sub roata camionului, iar șoferul nici nu simte ceva. Iar dacă e loc destul, sincer, prefer să depășesc coloana pe trotuar, e mai sigur și mai rapid. În cazul în care mergi între mașini și bordură și nu te poți retrage pe dreapta dacă e ceva, atenția trebuie să fie înzecită!
În final aș vrea să reamintesc câțiva inamici redutabili ce zac pe marginea drumului:
– bordura, peste care poți trece doar cu un bunny-hop dacă mergi în paralel cu ea
– gurile de canal, în special cele cu capace cu fante lungi și poziționate longitudinal, în care poate să se blocheze roata
– obiecte contondente – cioburi, cuie, bucăți de tablă care pot să îți taie cauciucul, chiar și dacă e tubeless
Cam astea ar fi câteva idei pe care eu le aplic și care mi se par optime. Dar cum ziceam, asta nu înseamnă că sunt soluția ideală și că sunt optime și pentru alții. Aștept cu nerăbdare și părerile voastre despre subiect!
precautia la trecerea prin intersectii cand avem prioritate ca biciclisti, mai ales cand masini asteapta sa faca stanga/dreapta, in general nu se uita in spatele lor si te poti trezi pe capota
Biciclist pe drum public=Participant la trafic = MERGETI PE MIJLOCIL PRIMEI BENZI si excludeti majoritatea pericolelor(alt participant langa voi=adio distanta legala intre biciclist si autovehicul,poti evita pericolele celor care ies din parcare cu spatele /gurilor de canalizare/pietoni neatenti ) etc etc
Pe mijlocil primei benzi deoarece esti participant la trafic.
Daca mergi prea aproape de bordura lasi spatiu ca un alt participant sa se apropie de tine sub distanta legala care trebuie sa existe intre biciclist si autovehicul.
Daca mergi prea aproape de bordura si ai de evitat un obstacol (groapa,sant sau da unu cu spatele sa iasa din parcare)nu poti evita deoarece vei avea un alt participant langa tine pe aceeasi banda.
Nu au voi mai multi participanti la trafic pe aceeasi banda decat dara este un eveniment/concurs organizat cu acte etc etc .
SFAT PERSONAL
Mergeti pe mijlocul primei benzi .
Nu știu ce biciclist ești dacă recomanzi depășirea prin dreapta. Șoferii opriți în coloana nu se vor uita în dreapta. Nu sunt de ce. E așa de greu sa depășești prin stânga? Regulamentar și mai sigur?
DA, e mai riscant, cand sunt mai multe benzi cu masini pe ele. ma pot lovi si din stanga si din dreapta. asa, macar am masini doar intr-o parte. ii depasesc cu maxim 10 la ora si niciodata cand masina din stanga s-a pus in miscare. e clar ca ma va depasi imediat, de ce sa ma bag inainte pt 5-10 metri? nu mai zic cu spd in trafic. e nevoie de si mai multa atentie. daca depasesc printre coloane, cu ce picior stau declipsat? cu ambele? asa, cu depasire prin dreapta, stau cu stangul declipsat si in caz de ceva nu cad in fata masinii.
da, daca e o singura banda poate e ok cum zici tu, desi si asa mai au tendinta da e iesi brusc din coloana fara sa se asigure, dar pe mai multe benzi in niciun caz nu e bine pe centru.
Folosesc bicicleta de cativa ani in oras si nu sunt de acord cu toleranta , un ciclist eate participant la trafic si trebuie tratat ca si atare, si el trebuie sa respecte reguli sa plateasca amenzi .Din experiente as recomanda ciclistul sa mearga mai spre mijloc, pt ca in lateral 90% gasesti valuri de asfalt , borduri iesite , canale etc , si daca circula pe margine soferi forteaza banda si aproape ca te da jos de pe sosea fara sa tina cont ca distanta e desul de mare pe care trebuie sa o pastreze (1 sau 1.5 m).Sunt de acord cu respectul , semne de apreciere , semnalizarea intentie , respectarea regulilor .
Am intrebat si eu asta cu cativa ani in urma:
https://www.politisti.ro/forums/topic/15790-biciclistii-trebuie-sa-circule-cat-mai-aproape-de-margine-mai-exact-cat-de-aproape/
Cum ramane cu cei care merg pe DN1 cate 2-3 in paralel si ocupa toata banda I ? Nu este vorba despre nicio competitie organizata, nici macar despre vreun pluton ad-hoc. Ci doar despre grupuri razlete de ciclisti pe cursiere, imbracati in lycra, care se viseaza Sagan si Froome, dar merg cu 35km/h si stau de vorba intre ei si blocheaza toata banda. Pe langa faptul ca ceea ce fac este foarte periculos, atat pentru ei, cat si pentru masinile care vin din spate cu viteza, legea spune ca, daca nu este vorba despre o competitie organizata si aprobata, trebuie sa circuli in sir, nu in paralel. Mie mi se pare o dovada de nesimtire, bravada si prostie. Atat din postura de ciclist, cat si din postura de sofer.
Cred că e bine să mai citești legislația rutieră.
Mai jos aici găsești link către cea oficială: http://bgoodforyou.blogspot.ro/search/label/bicicleta .
Greșit:
– dar în realitate el e practic un tolerat, nu un participant egal, pentru că orice manevră a sa printre mașini se bazează oarecum și pe bunăvoința șoferilor care îi permit să o facă și care nu ar fi neapărat obligați să o facă în orice ocazie. Până la urmă nu o fac nici între ei.
– respectă și vei fi respectat – de unde știe un șofer că ai respectat în trecut un alt șofer?
– încerci să găsești soluția potrivită pentru ca mașinile să poată să treacă ușor de tine – doar cea în care ești tu în siguranță.
– mașinile din spate îți dau voie să depășești – „îți dau voie” serios? De când unii sunt mai cu moț? Ps: Bicla nu prea face depășiri – nu trece pe sensul celălalt.
– treci cât de repede poți …
– înapoi un gest gen claxon prietenesc – ilegal
– „depășirea mașinilor pe dreapta” – nu există așa . Vezi definiția depășirii.
– ” prefer să depășesc coloana pe trotuar,” – ilegal.
EXCEPTII – vehiculele ai caror conducatori au semnalizat si s-au incadrat corespunzator schimbarii directiei de deplasare spre stanga si a tramvaielor , care se depasesc pe partea dreapta , mai costelus ca sarea fulgul de pe tine, exista depasire si pe dreapta
E foarte corect ce zici ținând cont de faptul că biciclistul e tolerat pe șosele, pentru mersul prin orașe mari.
Naveta zilnica cu bicicleta pe DN1 mi-a format obiceiuri asemănătoare ca cele descrise în articol și mi-a fost bine. Șoferii, oricât ar fi ei de încrâncenați pe șoselele „lor”, sunt oameni și reacționează plăcut la comportamente politicoase. Un mulțumesc cu mâna în aer, o acceptare făcută din cap, un zâmbet sau chiar un „făcut cu ochiul” descătușează atmosfera relativ tensionată dintre un biciclist și un șofer, mai mult decât o înjurătură sau o vorbă cu patimă.
Întotdeauna să nu uităm de ce suntem pe sosea: că sa ajungem din A în B. Pentru asta e bine sa ne creăm niște obiceiuri prin care să evităm pericolele pentru noi și bicicletă, dar, trebuie ținut permanent în minte că nu poți concura cu o mașină în mers sau cu un șofer furios, deaceea comportamentul unui biciclist trebuie sa fie cât mai vizibil și previzibil pentru un șofer.
De bază ar fi: fă orice că să ajungi cu bine la destinație. Că mergi pe lângă, pe trotuar, cu 40km/h sau in zig-zag, pe stânga sau pe dreapta mașinilor oprite, chiar nu are importanță. Și încă ceva: „să nu faci pe deșteptul”!
Să respecți legile, participanții la trafic și pe tine, chiar dacă uneori e greu sau imposibil.
E foarte corect ce zici ținând cont de faptul că biciclistul e tolerat pe șosele, pentru mersul prin orașe mari.
Naveta zilnica cu bicicleta pe DN1 mi-a format obiceiuri asemănătoare ca cele descrise în articol și mi-a fost bine. Șoferii, oricât ar fi ei de încrâncenați pe șoselele „lor”, sunt oameni și reacționează plăcut la comportamente politicoase. Un mulțumesc cu mâna în aer, o acceptare făcută din cap, un zâmbet sau chiar un „făcut cu ochiul” descătușează atmosfera relativ tensionată dintre un biciclist și un șofer, mai mult decât o înjurătură sau o vorbă cu patimă.
Întotdeauna să nu uităm de ce suntem pe sosea: că sa ajungem din A în B. Pentru asta e bine sa ne creăm niște obiceiuri prin care să evităm pericolele pentru noi și bicicletă, dar, trebuie ținut permanent în minte că nu poți concura cu o mașină în mers sau cu un șofer furios, deaceea comportamentul unui biciclist trebuie sa fie cât mai vizibil și previzibil pentru un șofer.
De bază ar fi: fă orice că să ajungi cu bine la destinație. Că mergi pe lângă, pe trotuar, cu 40km/h sau in zig-zag, pe stânga sau pe dreapta mașinilor oprite, chiar nu are importanță. Și încă ceva: „să nu faci pe deșteptul”!
Să respecți legile, participanții la trafic și pe tine, chiar dacă uneori e greu sau imposibil.
Eventual, să mai lași de la tine…
Dacă aș fi scris eu articolul acesta, EXACT la fel ar fi arătat. Felicitări, Horațiu !