Prin anii ’90 un fabricant pe nume Paul Donohue făcea furori. Nu era un producător în masă ci construia cadre “custom” pentru clienţi speciali care ştiau ce doresc, mai exact ştiau că nu doresc ceva deja existent pe piaţă. Donohue lucra în foarte strânsă legătură cu clientul realizând în final ceva ce nu era deloc departe de o operă de artă.
Totuşi chiar dacă cel pentru care construia îi spunea cum doreşte să fie noua bicicletă Donohue evident îşi aducea propria contribuţie şi experienţă în construcţie. Astfel multe din bicicletele sale de munte dispuneau de un spate atât de scurt (chain stay scurt în zilele de azi) încât mtb-urile se simţeau ca nişte biciclete de şosea.
Acest lucru da, oferea bicicletei o manevrabilitate de invidiat însă dezavantajul era distanţa mică dintre anvelopă şi cadru, lucru care se vedea şi simţea când terenul devenea mai moale. Cadrul era fabricat din oţel japonez Tange Prestige cu un unghi al furcii de 70,5 grade şi al tijei de şa de 73 grade. Echiparea era complet Shimano Deore XT inclusive caseta cu 7 pinioane şi frânele de tip U-Brake. Jantele Mavic Paris Dakar, ghidonul Tioga Tange Prestige, pipa Reynolds 531 şi şaua Selle Italia Super Turbo completau această bijuterie destinată aproape exclusiv concursurilor. Ghidarea internă a cablurilor nu era deloc ceva “exotic” la vremea aceea.
Bicicleta costa 950 £ în timp ce cadrul era 450 £.
