Am discutat cu ocupanții primelor poziții la Avanalche On The Rocks, pentru a afla mai multe detalii despre desfășurarea cursei și cum a fost văzută aceasta prin ochii lor. Avem deci păririle a doi rideri de Downhill și a doi rideri de Cross Country.
1.Salut! Cum ai putea să categorisești cursa Avalanche On The Rocks? Mulți au impresia că este vorba despre downhill, deși formatul este diferit. Care este părerea ta?
Radu Ianoșiu Hangan (Cheile Grădiștei) – locul 1:
Avalanche – On The Rocks, într-adevăr, nu prea are aşa o legătură cu downhill-ul pe cât ai putea să crezi la prima vedere. Pentru a avea un rezultat bun la un astfel de eveniment, trebuie să ai un plan de concurs bine pus la punct şi să fii în formă fizică maximă, pentru a face faţă cross-countryştilor.
Arpad Kelemen (NoMad Merida) – locul 2:
Salut!
Sigur nu este vorba despre downhill. E un fel de enduro, care contine portiuni tehnice de downhill, portiuni usoare si rapide si portiuni de pedalat care necesita anduranta, mai ales ca si lungimea traseului e de 3-4 ori mai mare dacat a unui traseu de DH.
Am observat si eu ca majoritatea comentatorilor de pe facebook se mira, cum am facut un rezultat asa bun la o cursa de downhill. Publicul inca nu prea cunoaste disciplina de Enduro, care este total diferita, dar speram ca in timp o sa cunoasca.
Sorin Parău (Nukeproof) -locul 4:
OTR nu este cu siguranta un DH. Este o combinatie intre DH si XC. Conteaza foarte mult sa stii sa cobori dar trebuie sa ai si rezistenta sa urci. Nu stiu care dintre ele este mai importanta. Eu m-am bazat mai mult pe coborare dar am mers ok si la urcare. Cred ca pentru fiecare in functie de abilitatile sale OTR inseamna altceva.
Daniel Roșioru (XC Riders) – locul 5:
Salutare si voua! Avand in vedere diferenta de nivel negativa si distanta pe care se intinde, nu cred ca se poate vorbi de un concurs de downhill in adevaratul sens al cuvantului. Se incadreaza mai bine la o cursa de enduro parerea mea (desi nu am participat la niciuna, inca).
2.Cu ce bicicletă ai ales să pedalezi și de ce? Care este raționamentul din spatele alegerii?
Radu Ianoșiu Hangan: Am ales sa concurez cu un Trek Slash pentru a mă folosi cât mai bine de avantajul pe care îl am ca bun coborâtor.
Arpad Kelemen: Am ales bicicleta mea preferata cu care concurez si la cursele de cross-country, un Merida Big Nine Carbon Team. Ca sa fiu sincer, am avut in plan ca sa vin cu un full suspension de 29”(Merida Big Ninety-Nine), dar dupa aceea m-am razgandit, deoarece n-am vrut sa pierd nimic din abilitatile de pedalat si nu stiu daca cu o bicicleta „straina” pot sa castig mai mult timp pe zone tehnice de coborare, decat cat pierd la portiunile de pedalat. Si nu in ultimul rand, am stiut ca am sanse la primele pozitii, si dupa cum se vede asa am atras mai bine atentia publicului. 🙂
Sorin Parău: Am ales sa particip cu un full suspension de freeride Nukeproof Mega TR pentru ca am vrut sa merg bine atat pe urcari cat si pe coborari si mai ales sa ma distrez la vale. Cursa de 130 a fost suficienta pt coborari dar destul de mica incat sa nu ma incurce prea mult pe urcari. O alegere foarte importanta au fost anvelopele si presiunea in roti. Am ales sa merg pe Schwalbe Rock Razor pentru ca ruleaza foarte bine si in acelasi timp au o stabilitate foarte buna in curbe. De presiune nu va zic nimic, va las pe voi sa experimentati.
Daniel Roșioru: Am imprumutat de la colegii de la Probike un Cube Fritzz, o bicicleta cu cursa 160 pe spate si 140 pe fata, daca am retinut bine. A fost o bicicleta buna, dar nu am avut decat o zi la dispozitie si cele doua ture obligatorii de sambata sa ma obisnuiesc cu ea.
3.Cum crezi că s-ar fi modificat performanța ta dacă ai fi ales un hardtail (full-suspension în întrebarea adresată lui Arpad Kelemen)? Dar o bicicletă de downhill?
Radu Ianoșiu Hangan: Probabil că dacă aş fi mers cu un hardtail, nu aş fi terminat cursa, pentru că sigur făceam pană, iar dacă aş fi mers cu o bicicletă de downhill, aş fi terminat într-a doua jumătate a clasamentului, pentru că acea bicicletă e inutilă aici.
Arpad Kelemen: Sincer, niciodata n-am incercat un bike de enduro sau all mountain in aceste conditii, dar probabil cu un 29er full-suspension care e si usor pot sa scot timp mai bun. De cateva ori am mers cativa metri pe plat cu bikeuri de enduro cu roti de 26” cu cadru de aluminiu, dar dupa ce l-am incercat coborand de pe bike-ul de XC mi sa parut ca franele blocheaza, ca am pana la ambele roti, si ca am vant din fata :). Deci e clar, cu un bike de enduro cu suspensii mari si cu roti de 26” pierd prea mult din abilitatile mele de pedalat pe acest traseu, si probabil nu castig atata mult la coborari. Dar asta depinde si de concurent, eu fiind rider de cross-country, normal ca vreau sa profit de abilitatile mele de pedalat.
Cu un bike de downhill clar n-ai ce sa cauti aici, traseul are inclinatie prea mica si prea putine portiuni tehnice pentru acest tip de bicicleta.
Sorin Parău: Daca as fi ales un bike de DH cu siguranta as fi coborat cu cel putin 30 secunde mai repede portiunile de coborare dar as fi pierdut mult mai mult pe urcari si pe plat.
Hardtail ar fi fost o alegere mai buna decat full de DH pentru ca traseul are coborari destul de usoare pe care nu pierzi foarte mult daca nu ai suspensie spate, iar pe urcari cu siguranta ai fi fost in avantaj.
Daniel Roșioru: Judecand dupa pozitia obtinuta de Kelemen, cred ca puteam si eu sa optez si pentru bicicleta de XC, eventual cu o pereche de cauciucuri mai mari. Cea de downhill nu cred ca se preteaza pe acest traseu.
4.La categoria Masters, primii 3 ocupanți ai podiumului vin din Cross Country, făcând abstracție de faptul că au tangențe sau rădăcini în downhill. Crezi că acest tip de concurs ar putea deveni interesant pentru cei care nu sunt foarte familiarizați cu traseele mai dificile? Ar putea fi cumva atrași către acest segment?
Radu Ianoșiu Hangan: Dupa cum a spus Mitzu: „Măi Petardă, eşti aşa norocos că ai în spatele casei cea mai distractivă coborâre”, dar să nu uităm că 70% din traseu ai de pedalat, unde sunt incluse şi câteva cățărări care îi pun în dificultate şi pe Kelemen şi pe Roşioru.
Arpad Kelemen: Nu stiu. Nu sunt sigur ca acest concurs e mai usor decat un concurs de DH. Mai ales deoarece are start in bloc si pe traseu este foarte dificil sa depasesti pe cineva, gradul de dificultate intr-adevar este mai mic, dar si bicicleta e mai „mica” cu care parcurgi traseul. Dar se poate ca pentru cei care vin la concursuri pentru distractie si nu pentru ca sa castige, asta e un format mult mai distractiv decat un concurs de DH de 3-4 minute cronometrat separat, sau decat un concurs de maraton unde nu prea exista adrenalina si un om neantrenat se epuizeaza si moare pana cand ajunge la finish. 🙂
Sorin Parău: Trebuie respectati XC-istii pentru ca pe langa pregatirea fizica multi se dau foarte bine si la vale. Sa nu uitam ca Kelemen a fost unul dintre cei mai buni rideri de 4x din tara inainte sa mearga la XC. Acest tip de concurs pentru ei este ceva lejer pe langa maratoane sau XC. Cred ca se distreaza foarte bine la acest tip de concurs si vom vedea din ce in ce mai multi XC-isti care vor participa si vor avea rezultate bune.
Daniel Roșioru: Nu stiu daca vor mai fi atrasi si altii catre genul acesta de concursuri, dar ar trebui. Desi mai avem parte de coborari lungi si grele la unele maratoane, formatul acestui concurs il face mult mai interesant.
5.Dacă privești în urmă, există momente în cursă în care te-ai fi putut descurca mai bine, prin urmare, să scoți un timp mai bun?
Radu Ianoșiu Hangan: Să zicem doar că m-am accidentat la concurs la Cheile Grădiştei, cu un weekend inainte, şi rezultatul a fost un ligament fisurat şi meniscul putin rupt, ceea ce a fost un dezavantaj pentru mine, mai ales la start, unde trebuia să bagi un sprint de vreo 50 de metri până la bicicletă. Dar acum ştii cum e treaba: dacă si cu parcă, dacă eram mai bun…
Arpad Kelemen: Da, dupa Poenita a cazut lantul si n-am putut sa-l pun inapoi cu ajutorul schimbatorului de foi, am fost nevoit sa ma opresc si sa-l pun in loc. Am cautat pe trackul inregistrat cu GPS, si aici am pierdut 23-25 secunde. Si la coborarea de la Saua Tampa nu m-am descurcat prea bine, deloc n-am mers pe linii ideale, deoarece n-am cunoscut zona, n-am fost acolo de asa multe ori ca sa incerc toate variantele. Am luat acolo curbe dupa curbe si am franat, dar exista o linie care este aproape dreapta si mult mai scurta. In rest am mers cum am putut, sunt mult mai multimit decat anul trecut.
Sorin Parău: Am mers pe coborari incredibil de tare, uneori peste limitele pe care mi le-am stabilit. Au fost si cateva momente la limita cand era sa cad si nu stiu cum am redresat-o.
Am facut o greseala ca m-am dat jos de pe bicicleta intr-un moment in care daca as fi rezistat inca 5 secunde as fi mers si restul urcarii pe ea si cred ca as fi castigat secunde bune. In rest sunt foarte multumit de cum am mers.
Daniel Roșioru: In linii mari nu am gresit mare lucru in cursa mea, nu am cazut deloc, dar sunt sigur ca daca exersam mai multe coborari si verificam si alte variante de pe traseu, mai castigam timp.
6.Cum a fost cursa împreună cu primii plecați? V-ați depășit de mai multe ori pe parcursul traseului ?
Radu Ianoșiu Hangan: Am avut lucrări mari. Kelemen m-a fugărit pe tot parcursul traseului, după intrarea in pădure.
Arpad Kelemen: Dupa start nu am putut sa depasesc pe nimeni pe drumu Rosu, dar nici pe mine nu m-a depasit nimeni. Dupa lac am inceput sa depasesc la portiunile de pedalat, am depasit pe toata lumea si am ajuns in frunte. Am mers cum am putut si m-a lovit gandul ca ce bine ar fi daca pot sa tin pozitia pana finish. Dupa Poienita s-a intamplat ce am povestit mai sus, dar inca am fost pe primul loc, dar aici am stiut ca am pierdut prea mult din avantaj si la urmatoarea zona mai tehnica pierd totul. S-a intamplat exact asa, Petarda m-a prins la o portiune mai tehnica si dus a fost… Inainte de Saua Tampa l-am mai prins odata pe o urcare si l-am depasit, dar cand am ajuns la coborarea ce mai tehnica inainte de finish, m-a depasit imediat inapoi.
Sorin Parău: Am plecat primul si am fost depasit doar inainte de prima urcare. Pana in varf m-au mai depasit 2, iar in varf la urcarea abrupta am ajuns cu Danik si am plecat in urmarirea celor din fata. L-am depasit pe Tomi si Rosioru Daniel pe coborare, am fost depasit de Daniel pe urmatoarea urcare si am facut un efort foarte mare sa nu il pierd din vedere pe urcare. Pe ultima coborare Daniel a iesit in décor si m-am acrosat cu el dupa care am accelerat sa il prind din urma pe Danik cu care stabilisem ca daca ajungem unul in spatele celuilalt la finish vom trece impeuna.
Daniel Roșioru: La inceput pe Drumul Rosu au tot fost depasiri, am si pierdut cateva pozitii dar acolo am ales sa merg mai preventiv, mai ales ca sambata am si facut o pana pe zona aceea. Eu mizam sa recuperez pozitii si timp important pe urcarile de dupa lacul de acumulare din platou, lucru care s-a si intamplat dealtfel.
7.Există ceva la formatul acestei curse pe care l-ai schimba? Ți-ai dori ca traseul să fie poate o idee mai simplă dar cu mai mulți participanți ?
Radu Ianoșiu Hangan: Traseul este deja simplu, mi-aş dori să fiu eu mai antrenat. Rămâne pentru la anul. Iar in legătură cu participanții, să fie cât mai mulţi, că atunci va creşte şi traseul în dificultate
Arpad Kelemen: Nu, asta e bun asa cum este, iar astfel poti compara de la an la an timpul obtinut.
Sorin Parău: Nu as schimba nimic la concurs. Majoritatea stiu la ce sa se astepte cand vin la acest concurs. Nu este un enduro, nu este un DH, este un concurs foarte distractiv unde iti testezi limitele si chiar incerci sa le depasesti atat pe urcare cat si pe coborare cand esti in spatele unui rider mai bun decat tine. Mi-ar placea sa nu mai fie urcari asa grele dar atunci ar fi alt fel de concurs si nu ar mai avea acel ceva special pe care il are OTR.
Daniel Roșioru: Desi a fost prima editie pentru mine, pot sa zic ca mi-a placut foarte mult. Am avut ceva emotii legate de start, si de eventuale acrosari pe primii kilometrii, dar cel putin eu nu am avut absolut nici o problema acolo. Exceptand portiunea de final care este ceva mai tehnica, dar si cea mai frumoasa, nu este un traseu foarte periculos. Deci eu nu as schimba absolut nimic.
