Lumea ciclismului de șosea s-a schimbat. După lovitura dată de introducerea frânelor pe disc, ajunse din 2017 probabil definitiv și în plutonul profesionist, a urmat ”revoluția gravel”. Într-un timp foarte scurt cursiera, de zeci de ani bicicleta de asfalt și cam atât, a început să primească noi utilizări: drumuri proaste, neasfaltate și chiar poteci mai ușoare sunt toate în caietul de sarcini a unei cursiere endurance moderne, nemaivorbind de gravel bike-urile pur sânge care pot face față la trasee adevărate de MTB.
Aceste lucruri au dus la o popularizare a ciclismului de șosea, poate pentru că noua generație de cursiere e mai confortabilă și mai prietenoasă decât a fost vreodată. Carbonul a permis construcția de cadre cu o absorbție a vibrațiilor și a micilor obstacole de neconceput acum câțiva ani. Frânele pe disc au deschis calea anvelopelor late care oferă un confort net superior. Problema e că anvelopele late măresc și raportul efectiv de transmisie, diametrul roții crescând considerabil. Astfel între 25c și 32c diferența este echivalentă cu 2 dinți de la angrenaj!
Ce a urmat este oarecum logic: transmisia de cursieră, destul de solicitantă pentru ciclistul amator care vrea să atace un deal serios, a suferit transformări menite să facă totul mult mai accesibil maselor. Astfel, dacă până acum aveam angrenajele standard 53/39, cele compacte 50/34 și mai nou cele semi-compacte 52/36, ultimele fiind apărute de puțin timp și ele, acum avem două noi opțiuni: angrenajul sub-compact și deja de ceva vreme transmisia 1x, cu o singură foaie.
Angrenajul subcompact a apărut ca urmare a ideilor vizionare a două companii mari: Specialized și Felt. Aceștia s-au gândit să găsească o soluție prin care să ofere bicicletelor lor Diverge, respectiv VR rapoarte de transmisie mai favorabile pe urcări abrupte, șosele proaste sau neasfaltate. Ideea salvatoare a fost instalarea unor angrenaje cu foi mai mici, undeva între cele de șosea și cele de MTB. Astfel de nici un an de zile a apărut conceptul angrenajului sub-compact, care din 2017 este prezent în oferta mai multor producători, FSA oferind chiar o gamă completă. Aceste noi modele au foi 32/48, 30/46 sau chiar 28/44.
Este evident că angrenajele acestea nu sunt concepute pentru performanță, viteza maximă obținută fiind considerabil mai mică. Câștigul pe urcări este însă foarte important. În diagramele de mai sus, preluate de pe cyclingtips.com, se pot vedea vitezele obținute pe foaia mare și pinionul mic la o cadență de 90 rpm în diverse combinații, în a doua diagramă fiind reprezentată cadența necesară pentru o deplasare cu 11 km/h în urcare pe foaia mică. Efectul este evident în ambele direcții.
În ceea ce privește însă gama de viteze, situația e mai strânsă, dar tot în favoarea subcompactului. Doar angrenajul triplu și transmisia 1x cu pinion de 50t sunt mai avantajoase, dar prima variantă nu mai este foarte agreată datorită greutății mari, utilizării complicate și a Q-factor-ului destul de mare, iar pinionul de 50 e disponibil momentan doar pentru MTB. Este însă mai bună chiar decât 1x cu pinioane 10-42, soluția clasică oferită de SRAM pentru a rezolva această problemă.
Transmisia 1x e și ea o variantă viabilă pe care noi am și testat-o. Gama de rapoarte este absolut suficientă și în funcție de mărimea foii alese putem avea chiar un raport unitar pe urcare, ceea ce este mult mai bine decât orice variantă clasică existentă. Dezavantajul constă în saltul din 2 în 2 dinți al pinioanelor mici, deranjant pentru cei obișnuiți deja cu tehnica de pedalat clasică, saltul crescând considerabil spre capătul mare al casetei.
Cine o să câștige teren și o să se impună pe piață? Probabil ambele variante. Oricum, chiar dacă șoselarii înrăiți le privesc cu ochi îndoielnici, ba chiar sfidători, cicliștii amatori se vor bucura de noile posibilități și tot mai mulți vor abandona vechea idee de a folosi un MTB pe șosea pentru o cursieră modernă dar accesibilă ca efort.
Diagramele sunt preluate de pe cyclingtips.com
