Dupa ce sambata am participat la Vidraru Bike Challenge, concurs despre care Dan Mazilu va scrie intr-un alt articol viitor, duminica m-am indreptat spre Buzau, evident la un alt concurs si anume: XC Riders Challenge (Sarata Monteoru).
Ziua a inceput destul de bine, debutand cu plecarea matinala la 6 dimineata, cu dorinta unei noi reusite, dupa ce la Vidraru am obtinut o victorie frumoasa impunandu-ma la sprintul final in fata lui Antonio Vieru. Entuziasmul era mare, insa, inca de pe drum oboseala isi facea simtita prezenta. Am incercat sa fiu cat se poate de optimist, asa ca imediat ce am luat starul am incercat sa stau cat mai in fata plutonului alaturi de rideri precum Alexandru Stancu si Daniel Rosioru.
Startul a fost unul fals, mergandu-se cu masina deschizatoare de traseu circa 2 km. Atmosfera la inceput a fost extrem de linistita. Toata lumea tanja dupa ceva racoare si nu pareau foarte entuziasmati de soarele care de abia incepuse sa-si arate puterile, insa cu toate astea lucrurile s-au schimbat imediat ce a inceput prima urcare.
Bartha Levente s-a impus inca de la inceput si a avut o plecare furtunoasa in fata plutonului in timp ce restul, mai sfiosi, am inceput sa punem osul la treaba. Stancu s-a strecurat usor in roata lui Rosioru, iar de atunci lucrurile au inceput sa prinda viteza.
Am incercat sa stau si eu alaturi de ei insa, ritmul a fost greu de tinut, si am fost lasat usor, usor in urma. Aflat in primii 10, avansul nu era foarte mare, caci aveam contact vizual. Imi zaream adversarii printre care, colegii mei de echipa Bogdan Dumitru, Andrei Banescu dar si pe Alexandru Grozea de la Conpet Cycling Team.
Inceputul a fost unul destul de bun pentru mine. Ma plasasem bine, si aveam de gand sa imi adjudec un nou podium la general, insa planurile nu au mers asa cum imi imaginam eu. Inca de pe prima coborare care era pe un drum pietruit Antonio Vieru a trecut vijelios pe langa mine cu al sau full-suspension. Viteza a fost atat de mare caci nici nu am apucat sa imi dau seama ce s-a intamplat, eram complet aburit. Incercand sa ma dezmeticesc din norul de praf pe care l-a lasat in urma am incercat sa fortez si sa ii iau urma.
Bunavointa am avut, insa picioarele nu m-au sustinut. Oricat de tare mi-as fi dorit sa accelerez, puterea imi lipsea. A urmat apoi o sectiune prin padure, unde umbra ne-a priit foarte bine. Din punct de vedere al terenului, acea portiune de padure a fost exact ce mi-a trebuit: urcari si coborari scurte unde aveai nevoie de mult power pentru a trece fluid. Ei bine eu numai fluid nu eram, si mai degraba lesinat si oripilat de incapacitatea de a-mi pastra pozitia. Oboseala si lipsa antrenamentelor si-au spus cuvantul. Incepusem sa fiu depasit de cat mai multi rideri, insa spre norocul meu erau de la tura lunga: Ciprian Rosca, Duta Ionel, Maus Bike…
Dupa ce am trecut cu bine de acea portiune, a urmat din nou urcarea. Lucru ce a fost in avantajul meu, caci am recuperat destul de mult ajungand sa am din nou contact vizual cu Alexandru Grozea. Am incercat sa il ajung, marind usor ritmul insa nu am reusit. M-am chinuit toata portiunea aceea de urcare, unde panta era aproape de push-bike.
In ciuda eforturilor depuse, Alex si-a luat avans si mi-am pierdut sperantele de a-l mai prinde pana la final. Incepuse coborarea pe un adevarat “topogan” asa cu a spus colegul meu Andrei Banescu care a atins o viteza de 67 de km/h. O poteca foarte lata pe creasta dealului, unde solul era bine batatorit, iar gradul de inclinatie consistent. Coborarea a fost la un nivel mediu spre dificil pentru cineva cu o experienta modesta, insa toata lumea s-a bucurat enorm de senzatia produsa de virajele stranse si de peretii mari ai potecii, un adevart half-pipe daca stateai bine pe tehnica. 😉
Eu unul am fost extrem de rezervat pe coborare si nu am riscat nimic, nu imi doream surprize neplacute, mai ales in aceasta perioada a sezonului.
Traseul s-a inchieat cu o urcare pe pietris care s-a dovedit a fi prima coborare, iar in final o buna bucata de asfalt pana la finish (circa 2-3 km in coborare).
In ceea ce priveste organizarea, lucrurile au mers destul de bine, cu exceptia unui singur punct, in care trebuia sa fi foarte atent pentru a nu gresi traseul. Multi dintre concurenti au avut dubii in acea zona, chiar daca marcajul exista, insa sageata spre dreapta era destul de mica pe un stalp de gard.
In final sunt bucuros ca am obtinut un onorabil loc 6 la general si un loc 3, modest, la categoria de varsta si sunt fericit ca am avut un weekend in care am reusit sa obtin rezultate notabile. Sper ca pe viitor sa excelez din ce in ce mai mult, insa momentan trebuie sa inchei aici, caci maine sunt asteptat la o alta proba, insa nu una pe bicicleta, ci cea a bacalaureatului, unde sper ca voi obtine ceva rezultate pozitive. Tin sa ii felicit pe toti participantii, si in special pe cei care s-au impus de la inceput pana la final, aici vorbind cu siguranta de Bartha Levente care a terminat primul traseul scurt urmat de colegul meu de echipa Andrei Banescu si Vieru Antonio. La tura lunga Alex Stancu a terminat cu un avans considerabil de 20 de minute fata de Bogdan Dumitru, un alt reprezentant al echipei Focus-Freerider, a treia treapta a podiumului revenindu-i lui Ciprian Rosca.
A fost un weekend foarte fain si de abia astept urmatoarele editii, insa pana atunci cu siguranta anul acesta ne vom mai vedea pe la curse.
Material redactat de către Alexandru Avram.
Salut! Frumos articol. În zona prin vie.. era nevoie sa mai forțezi puțin, eu eram demoralizat complet :))