Aerografie: Alex Teodorescu

Teodorescu Alexandru poate fi numit artist plastic și se ocupă printre altele cu pictarea bicicletelor. Am fost curioși să aflăm care sunt secretele ce se ascund în spatele acestui “art work”.

1. Alexandru, spune-ne cum ți-a venit ideea de a picta biciclete? De la ce anume a pornit totul?

R: Totul a pornit de la pasiunea mea pentru biciclete și pentru că întotdeauna mi-a placut sa am un bike custom asa cum vreau eu. Și mi-am zis de ce nu, dacă se pot vopsi masini, motoare etc de ce să nu fac modele și pe biciclete. Până la urmă toți vor un bike aparte, dar puțini riscă să-și facă unul unicat. Prin urmare, toți se duc și dau o grămadă de bani pe piese custom de fabrică, piese la care nu întotdeauna găsești contrastul și culoarea pe care o vrei, sau model etc..

2.Ai urmat studii de specialitate (ex: Arte plastice) sau este o îndeletnicire născută din pasiune și talent?

R: Ca studii, da se poate zice și asa: liceul de arhitectură Ion N Soclescu, desen tehnic și facultatea de arhitectură Ion Mincu desen de interior. M-au ajutat și aceste 2 scoli, dar mai mult pasiunea pentru lucrurile pe care le faci cu mana ta și talentul dobândit în timp.

3.De unde te inspiri când creezi paintwork-uri noi pentru biciclete?

R: Nu am o sursa anume, pentru că aerografia nu este o artă exactă. De insiprat te poți inspira din diferite locurii, dar baza desenelor cu aerograful sunt tatuajele. În același timp trebuie și să știi să le îmbini dacă te axezi pe modele prestabilite, restul este pur și simplu creație propie.

4.La bicicletele pictate pînă în prezent ai ținut cont doar de sugestiile cliențiilor sau vii și tu cu propuneri pentru aceștia?

R: În 50 la suta din cazuri, da se ține cont de sugestiile cliențiilor, restul rămâne și la latitudinea mea, deoarece, nu tot ce sugereaza clientul ca model este ok. Pentru că încadrarea pe un cadru de bicicletă este destul de greu de făcut, trebuie ținut cont de mai multe aspect, precum lungimea suprafeței de lucru, unghiul cadrului, grosimea țevii, luminozitatea, contrastul cadrului cu piesele montate pe cadru, dar îm general lucrez la sugestiile cliențiilor și pe modelul stabilit de clienți.

5.Cum stabilești prețurile? Sunt prețuri standard sau diferă în funcție de complexitatea lucrării?

R: Prețurile sunt fixe nu se modifică niciodată, nu contează complexitatea modelului, doar în cazul în care clientul cere vopsele aparte, gen vopsele candy , purpule sau cameleon care ridică foarte mult prețul lucrării. Aceasta se datorează costurilor mari de aprovizionare din partea depozitelor de vopsea. În rest prețul vopsirii unui cadru cu aerograful, este de 200 Lei nu conteaza modelul. Lucrez la prețuri mici pentru că vreau să demonstrez că se poate face aerografie fără costuri mari.

6.Ai un catalog din care clientul își poate alege un paintwork sau absolut toate lucrarile tale sunt custom și unice?

R: Am un fel de catalog electronic dacă se poate zice așa pe computer, dar prefer de obicei ca modelele mele să nu mai fi fost făcute, urăsc oamenii care copiaza în aerografie pe alții. Și încă ceva: nu creez un model de 2 ori.

7.Printre altele, suntem curioși dacă deții o bicicletă. Despre ce marcă sau model este vorba?

R: Da, dețin o Kona Lanai 2010 custom făcută pe piese de mine, inclusiv vospită, dar fără airbrush momentan. Al doilea bike este un Kona Hoss 2005 XC făcută din piese de mine și cu airbrush camouflage.

8.Cum vezi dezvoltarea conceptului pe viitor? Bănuiesc că ai și concurenți în domeniu…

R: Mi-aș dori să văd că pe viitor lumea vrea să avanseze în domeniul ăsta si de asemenea să văd mai multe bikeuri custom, decât cele de fabrică. Concurenți sunt, dar nu pe acest domeniu al cadrelor de bicicleta, deorece este foarte greu să lucrezi pe o suprafață mică și să încadrezi modelele în așa fel încât să iasă ceva placut. Majoritatea celor care fac aerografie preferă mașinile, motoarele, căștile etc deoarece au suprafața de lucru mare, fără să se chinuie la lucrare.

9.Care consideri că este cea mai reprezentativă lucrare a ta?

R: Nu aș putea să spun, dar cea mai frumoasa lucrare mi s-a părut cadrul de la Umf, Hardy 4 roz cu craniul și magul, în rest fiecare lucrare în parte are farmecul ei.

10. Cum te pot găsi cei interesați? Ai un site?

R: Da, ca site am un blog, www.airbrush-designs.blogspot.com.

Urmează întrebările standard freerider.ro :

11.Spune-ne unul sau mai multe branduri de bicicletă care-ți plac.

R: Brandul care îmi place cel mai mult este Kona. Mă dau de vreo 6 ani pe Kona, am avut de la cursiera, pînă la full suspension, adică toate categoriile. Dar mai îmi plac și modelele de la Scott, Cannondale, Gary Fisher, Cinelli.

12.Cum te distrezi cel mai bine?

R: Ies cu bikeul la munte, parapantă, bungee jumping,cu baieții la bere etc

13.Dacă ai putea sa călătorești în timp, ce epocă ți-ai alege?

R: Ca și ani, perioada 1970-1980, deoarece aș vrea să testez niște biciclete din acea perioadă, din tururile cicliste din lume, când au reusit să aducă cursiere din aluminiu chiar și la greutatea de 5.4 kg

14.Care a fost cea mai mare probă de curaj pe care a trebuit s-o dai?

R: Când am sarit singur cu parapanta fără instructor.

15.Care a fost cel mai nebun trick cu bicicleta pe care l-ai vazut?

R: Nu aș putea să-ți spun exact.

16.Ce urmează după moarte?

R: Asta rămâne de vazut, important este ce lasam noi mai departe.

17.Câteva cuvinte pentru cititorii Freerider.

R: Pentru cititorii freerider, mergeți cât mai mult pe bike, ca este sănătate curată, incercați orice sport și iesiți din anonimat cu bikeurile.