ProPark Adventue Race 2015
Personal am 10 ani de când merg pe la concursuri, unii probabil au mai multă experienţă, unii mai puţină… Am participat la diverse competiţii, de la MTB şi cursieră la trail-running, maraton pe asfalt sau concursuri de schi-alpinism şi schi alpin. Aproape în fiecare weekend, an de an, sunt cu numărul pe mine şi încerc să îmi depăşesc limitele. Ce înseamnă asta? Mai nimic, doar că îmi plac concursurile şi că am văzut în anii aceştia multe lucruri.
În ultimii ani, numărul concurenţilor a crescut exponenţial, la fel de exponenţial cum a scăzut şi calitatea acestora. Dacă la început eram câţiva zeci de oameni, toţi iubitori de munte şi de natură, care ne ştiam unii cu alţii şi participam la toate sporturile montane posibile, acum de-abia dacă mai pot spune că ştiu 5-10% din oamenii pe care îi văd la start la un maraton de MTB, iar aceştia sunt câteva sute.
În schimb, dacă acum câţiva ani pe un traseu de concurs era o excepţie să vezi un ambalaj de baton căzut accidental din buzunarul cuiva, acum tot la 100 m vezi un ambalaj de gel, o cameră spartă (noroc cu tubeless-ul că astea au dispărut, acum 3-4 ani deveniseră o plagă), tot felul de gunoaie de maxim 2 g bucata pe care racerii moderni nu le pot transporta cu ei că le scade power to weight ratio-ul. Dacă înainte ne salutam frumos când ne depăsam, acum unii urlă din toţi plămânii să te dai la o parte din coborâre, doar ca să dai de ei scuipându-şi plămânii print-un şanţ pe prima urcare dupa 2 minute. Nu existau nici tot felul de trepanaţi care dau din coate la start să se bage în faţă, pun în pericol pe ceilalţi şi, tot aşa, la prima urcare sar de pe bicicletă şi încep să împingă.
Dar nu aceştia sunt subiectul ci aceia care au impresia că faptul că ei participă la un concurs este un lucru absolut, de importanţă naţională şi că toată populaţia trebuie să li se închine şi să le facă loc cu această ocazie. Am asistat în ultima vreme la tot mai multe scene de acest gen, cu concurenţi care ţipau şi chiar adresau cuvinte urâte unor turişti aflaţi pe traseu, urlete de genul „La o parte că e concuuuuurrrrs!”. Acum câteva zile, pe creasta Făgăraşului, la un concurs de trail, nişte băieţi de 18-20 de ani încercau şi ei cu rucsacii să ajungă pe Moldoveanu, pe poteca îngustă de pe Viştea. Să ne înţelegem, eram undeva spre coada clasamentului, trei sferturi din concurenţi trecuseră. Unul din „racerii” din jur îi apostrofează pe băieţi să se dea la o parte din potecă să lase să treacă pe cei de la concurs. Când să trec eu, ei se sesizaseră şi unul le zicea celorlalţi: trageţi-vă, aţi auzit ce a zis domnul! I-am liniştit frumos că nu e cazul şi că nu o să îi bată nimeni. Închipuiţi-vă o potecă îngustă, prăpastia în lateral, nişte băieţi cu rucsacii mai mari ca ei iar tu, mare racer cu un rucsăcel de 2 kg, ai pretenţia ca ei să se tragă înspre râpă să poţi să îţi mişti tu trupul atletic liniştit pe potecă.
2×2 Race 2015, Munţii Făgăraş
genul de potecă pe care unii vor să aibă prioritate faţă de cei cu rucsac de 30 de kg
Foto: Alex Nistor
Alt exemplu: concurs de şosea de amatori, tip gentlemans race. Traseul trece prin Sfântu Gheorghe la amiază. Lumea circulă. Unii vor să treacă pe trecerea de pietoni, dar odată ce abia au pus piciorul pe trecere apar 4 cu bicicletele în viteză maximă strigând „Dă-te băăăăăăă, vrei să moooori?”. Pe trecerea de pietoni.
Nu mai zic de concursurile de MTB ce folosesc poteci bătute de turişti, cum sunt cele de pe Tâmpa de lângă Braşov. De multe ori am dat acolo de turişti care când mă vedeau, îşi luau în braţe copiii, câinii, nevestele şi se aruncau pe burtă. Semn clar despre ce s-a întâmplat acolo cu câteva minute înainte. Eu am încetinit de fiecare dată, cum este normal, i-am salutat şi le-am mulţumit frumos că mi-au făcut loc. Au rămas puţin contrariaţi.
Dragi colegi „raceri”, ce e aşa de greu de înţeles că oamenii ăia au acelaşi drept să umble pe acolo pe unde vă daţi voi la concurs? La orice concurs de MTB sau de orice fel vi se dă să semnaţi o hârtie că aţi luat la cunoştinţă că traseul de concurs nu este închis, că pe traseu pot să apară oricând localnici, turişti, animale, alte vehicule. Nu e treaba lor să ştie că acolo e un concurs. Organizatorii au obligaţia să informeze lumea acolo unde e posibil, cu panouri şi alte metode, dar turiştii şi localnicii nu au nicio obligaţie faţă de noi cei de la concurs. Este poteca lor în aceiaşi măsură în care este şi poteca noastră. Regulile de circulaţie sunt şi ale lor, dar şi ale noastre. Evident, majoritatea sunt încântaţi că dau de un concurs de MTB, e un spectacol pe care nu îl vezi în fiecare zi şi se vor da bucuroşi şi din proprie iniţiativă la o parte, vă vor încuraja şi aplauda. Dar asta depinde şi de atitudinea noastră. Să frânăm dacă nu suntem observaţi, să nu intrăm în zone fără vizibilitate cu viteză prea mare, să reducem viteza dacă sunt copii mici sau animale şi, indiferent dacă s-au dat la o parte sau a trebuit să îi ocolim, să le mulţumim din mers şi să ne scuzăm de deranj. Sau măcar un gest prietenos cu mâna. Sau unul mic cu capul dacă poteca e prea tehnică şi avem nevoie de ambele mâini. Orice gest de prietenie e binevenit….
Localnicii sunt o problemă aparte. De multe ori trecem prin curţile lor, pe terenurile lor. De cele mai multe ori organizatorii au cerut voie, dar la unele concursuri de adventure sau chiar şi în turele noastre putem ajunge inopinat în ograda lor. Nu costă nimic să îi salutăm, să nu afişăm aroganţa celor veniţi de la „oraş”. Un simplu „bună ziua”, o urare de „sănătate” pentru cei mai în vârstă sau un „Hristos a înviat!” după Paşte le schimbă oamenilor expresia de pe chip cu un zâmbet. Iar dacă nu suntem în mare grabă, la o casă izolată, putem să schimbăm şi două vorbe: cum e vremea, cum e viaţa… Toţi cei care practicăm sporturile montane am avea mult de câştigat dacă am îmbunătăţi imaginea pe care o avem în ochii localnicilor.
Astea sunt doar nişte gânduri şi se aplică în general celor ca mine, care merg la concursuri din pasiune. Este evident că nu se pune problema la fel pentru elitele care trag la primele locuri, ei nu se vor opri să dea bineţe nimănui. Dar este rolul nostru mai din spate să facem asta. Oamenii sunt în stare să înţeleagă acest lucru. Să nu ajungem la fel de aroganţi şi cu o imagine la fel de proastă în ochii turiştilor ca şi motocicliştii sau off-roader-ii (dintre care există şi oameni de treabă care au de suferit din cauza asta)…
Chestia cu aruncatul gunoaielor pe traseu am observat-o si eu de multe ori, chiar daca uneori e specificat in regulamentul concursului ca aruncatul ambalajelor pe traseu poate atrage descalificarea.
Neatza,
Daca eu sunt mai rapid decat tine pe o coborare, nu vad absolut nici un motiv pentru care sa nu te depasesc, cand am pe unde, strigandu-ti in prealabil partea pe care vin. Cu atat mai mult cu cat sunt mai lent pe urcare, sa stau in spatele tau inseamna si mai mult timp pierdut pentru mine. Da, strig, ca sa fiu sigur ca sunt auzit. O fac ca sa fim amandoi in siguranta. Este un concurs, nu o sueta la bere, sa ne dam binete si sa ne intrebam ce mai facem. Dupa concurs stam.la politeturi cat vrei, suntem prieteni. In concurs, vreau sa te intrec (daca pot 🙂 ), si este normal.
Legat de omii de pe traseu, ar trebui sa fie responsabilitatea organizatorilor sa se asigure ca pe tradeu se afla doar si doar participanti si comisari de cursa. Da, daca vad un turist / pieton pe traseu, o sa ii strig sa se dea la o parte. Mai mult, o sa ii zic si sa stea pe margine. De ce? Pentru siguranta. La concurs nu rulam cu 10 la ora, nu ne oprim la fiecare viraj sa verificam daca il putem lua in viteza sau nu, daca este sau nu un copil acolo. Fiecare ii da cat poate de tare, cum este si normal. Este mai bine atat pentru participanti cat si pentru rataciti pe traseul de concurs ca cei din urma sa stea pe margine si sa astepte. Nu conteaza unde se desfasoara concursul. Este concurs, si este tratat de participanti ca atare, adica in viteza. Nu mi se pare normal sa ai neparticipanti pe traseul unui concurs, pericolul este mare pentru toata lumea.
Cu atat mai mult cu cat acum sunt mult mai multi participanti decat in trecut. Cred ca numarul participantilor a crescut mult mai repede decat constientizarea organizatorilor ca numarul a crescut, si viteza de deplasare nu este tocmai mica, mai ales pe coborari.
In mod evident in text este vorba de cei care se aruncă la vale punând în pericol restul participanților, pe urcări fiind în general incapabili să le facă, persoane care probabil participă la disciplina greşită şi care oricum dispar din peisaj după prima urcare. Altfel, e normal ca unii să fie mai rapizi decât alții şi să se facă depăşiri, că de aia e concurs.
Cu oamenii pe traseu, dacă ai de acoperit 80 km de poteci de munte cum poți să te asiguri că e ok? Părerea mea e că mersul blană la vale trebuie rezervat doar zonelor cu vizibilitate sau curselor în zone controlate, de exemplu cele de XCO.
Chiar merita sa tavalesti niste oameni / copii / animale / etc doar pentru ca speri sa prinzi un loc mai in fata? (pentru ca odata cu ei te faci si TU praf). Chiar, ca tot veni vorba, care este diferenta intre locul 74 si 274?
exact!!! astia de se bat pentru locul X sute is cei mai ridicoli. sunt echivalentul alora pe sosea care vor banda doi libera ca ei merg repede. daca ar avea faruri ar da flashuri. acelasi tip de om, nu conteaza ca e pe 2 sau pe 4 roti.
educatie, nene, multa educatie!
Sper ca stii ca scopul unui concurs este fix sa te bati pentru locul X. Indiferent daca este X, X zeci sau X sute.
Acum depinde de om şi de ce vrea fiecare. Scopul meu la un concurs e să scot un timp mai bun decât am scos data trecută pe acelaşi traseu. Treaba cu locul e relativă, depinde de cine vine şi, mai ales, de cine nu vine 🙂
P.S.: total de acord cu gunoaiele. Daca ai mana sa desfaci si sa mananci ceva, ai mana si sa bagi ambalajul intr-un buzunar. Sunt vreo 10g in total, ffs. De ce sa stea apoi organizatorii 2 zile sa curete dipa tine, cand ai avea complet fara efort sa eviti asta?
Discutabil cu sticlele si paharele de apa / energizante care se dau la punctele de alimentare. Pe alea nu prea ai cum sa le bagi usor undeva.
Paharele nu sînt o problemă. Bei şi îl arunci (că nu apuci să mergi prea departe cu el), iar noi le adunăm. De obicei nu sînt la mai mult de 50-60m de punctele de hidratare sau alimentare.
Pentru Vlad C
În mod normal traseul concursului trebuie să fie închis publicului. Și dacă nu e ce faci? Cine -i vinovat? Organizatorul ori turistul? Dacă vrei viteză și vezi turiști pe traseu înseamnă că fie n-ai citit regulamentul fie organizatorii te-au păcălit. Și-ar fi bine să renunți la competiție nu să urlii ca disperatu.
Gunoaiele aruncate de competitori trebuie strânse de organizatori. Froom, Contador,… aruncă tuburile în decor. Dar voi nu participați la competiții veritabile ci la niște păcăleli.
Froome şi Contador au voie să arunce acele gunoaie doar în zone special destinate, altfel sunt amendați de organizatori. E drept, cu câteva sute de franci elvețieni, probabil nu le pasă. La fel, la orice concurs ai voie să arunci pahare sau ambalaje pe bucata de după punctele de alimentare, zonă curățată de organizatori.
În altă ordine de idei, sunt curios cum închizi 80-100 km de poteci de munte. Bănuiesc că organizatorii şi-ar dori nişte sugestii în acest sens.
Pacat ca s-a ajuns asa. In 2010-2011 cand mergeam si eu pe la concursuri de mtb,altfel era situatia. Tin minte ca daca aveam o poteca si venea unul mai puternic din spate, MA RUGA ca atunci cand am loc, sa il las sa ma depaseasca. Apoi imi multumea,sau daca avea loc,atentiona pe ce parte ma depaseste,tocmai sa nu ii tai calea. Erau niste ‘reguli’ care le imvatai participand. Pacat,pacat ca am ajuns aicj…
Pentru cel care imi spune ca pe poteca nu am ce cauta daca e conscurs:
1- eu sunt in concediu – mi-am luat concediu cu 1-2 luni inainte. Zilele mele de concediu sunt limitate ca numar si nu mi le inlocuiesti tu.
2- Daca organizatorul tau ar fi anuntat concursul cu suficient timp inainte poate mergeam in alta parte. DAR : putine cazuri anunta cu mai mult de 30 zile si daca anunta anunta pe pagina evenimentului – pe care eu nu o citesc, nu sunt obligat sa o citesc sau sa o caut. Voi verifica pagina salvamontului local pentru evenimente. Cate din concursurile tale sunt anuntate acolo ? Nici unul. Deci pentru mine nu existi.
3- Mai mult legea muntelui- spune sa nu pui in pericol pe cei care se deplaseaza pe munte – imi pui sanatatea si viata in pericol, faci figuri – ti le schimb eu cu desfigurel mutreanu. daca regulamentul tau de concurs nu corespunde cu legea muntelui – concursul tau nu are ce cauta pe munte, mai bine tine-l intr-o zona unde se integreaza mai bine: Ferentexas , moroieni sau alte sate une locuitorii se comporta ca tine.
PS
Am nimerit o singura data un concurs de MTB pe munte- cand a venit unul din spate zbierand m-am asezat jos si am luat pozitia de siguranta – eu am un ruscac de 50 de kg in spate – conceput pentru confort si protectie – va absorbi mare parte din impactul cu bicicleta. Dar tu vei zbura peste mine si peste bicicleta si probabil in prapastie. Stiu – te gandesti ca vei opri – vei sari la bataie si armura ta de protectie iti va oferi un avantaj. Nu impotriva pioletilor montani. Capetele lor metalice ascutite penetreaza armura ta de protectie si iti garantez ca te voi rani in asa fel cu ei incat ala sa fie ultimul concurs la care vei participa vreodata. Ca medic cunosc bine corpul uman. Stiu, stiu o sa imi spui ca o sa ai grija sa nu imi mai vada fata nici un pacient vreodata – pacientii mei au tendinta sa faca asta din oficiu. Te las sa ghicesti de ce .
Ce urât!
„Te las sa ghicesti de ce.”
Fiindcă eşti un gunoi uman? Nu cataloghez, întreb doar.
Florin: te rog da-mi citat cu unde am scris ca urlu ca disperatul. Am scris doar ca strig. Da, nu susotesc. Da, nu astept sa intru in careva, respectiv ma arunc pe mine in copaci, si apoi ma duc frumos si il rog cu tonalitate joasa sa se dea la o parte. Strig, ca sa ma auda din timp. Nu urlu ca dipseratul, nu zbier ca dementul, nu il injur, nu il jignesc. Doar ii strig sa se dea la o parte, pentru sigranta amandorura.
Nu sunt eu vinovat pentru faptul ca a intrat el pe traseu. Si, atata timp cat traseul nu este delimitat, cumva si clar, pe toata lungimea lui, nici cel care a intrat pe traseul de concurs nu este vinovat, pentru ca nu stia ca acolo este concurs.
In acelasi timp, Dragos, tine minte ca nici eu, ca participant, nu sunt vinovat pentru faptul ca acel concurs se desfasoara pe o poteca de munte si tu nu ai fost anuntat ca acolo este concurs. Nu este responsabilitatea mea acest lucru. Atitudinea ta, in situatia de fata, este cel putin exagerata, si de o violenta complet ne-necesara. Chiar te doare asa mult sa mergi mai pe margine, si nu fix pe poteca? Sa astepti 10 minute? Legea muntelui ti se aplica si tie, si mie. Si eu ma deplasez pe munte. Daca vrei sa te respect pe tine, respecta-ma si tu pe mine. Doar pentru ca tu esti cu rucsacul in spate si eu bicicleta intre picioare, nu inseamna ca imi esti net superior, sau alte chestii de genul.
Legat de cei 80 km de care tot ziceti: la ce Geigere mergeti voi, frate? La concursurile de care am auzit si la care am participat eu, traseul are vreo 40 – 45 km, facuti din 2 ture de cate 20 – 22.5 km. In nici un caz 80 – 100 km de pazit.
Sunt de acord, chiar si 23 km sunt oarecum dificil de pazit. Dar nu este deloc dificil sa anunti ca se desfasoara un concurs, si nu ma refer doar la anunt prin media. Sa pui indicatoare, sa ai omi la intersectii, sa delimitezi mai clar traseul etc. Atunci, cine intra pe traseul de concurs o face pe pielea lui, si plateste toate daunele care ar putea surveni.
vgeorge: exact acelasi reguli se aplica si acum. Nu am patit, inca, sa fiu impins de careva ca sa treaca. Ghertoi gasesti peste tot, dar asta nu inseamna ca sunt majoritatea asa.
Horatiu: defineste „se arunca la vale punand in pericol restul participantilor”. Foarte serios.
Eu, de exemplu, sunt din ala lent pe urcari. Depasesc pe coborari, sunt depasit pe urcari. Nu ma opresc pe urcari, nu fac cale intoarsa, nu ma pun de-a curmezisul drumului si opresc pe toata lumea. Doar urc mai greu. Sa inteleg ca nu ar trebui sa am voie sa particip la concursuri de XC?
urbanist: diferenta dintre locul 74 si 274 este de 200 pozitii 🙂 Destul de mult, de altfel.
Nu vreti cumva ca, de acum, sa se stipuleze in regulamentul de concurs:
– Viteza maxima de deplasare pe coborari: 20 km/h, chiar daca este concurs, pentru ca noi nu am informat corect populatia ca zona va fi circulata in viteza de biciclisti, si poate dati de careva pe drum? Hai sa nu fim absurzi. Concursul este concurs ca sa te intreci, adica sa fii cat mai rapid poti tu pe un circuit, sa fii cel mai bun care poti fi. Fix asta inseamna concurs.
A, ca sunt indivizi care se duc ei de dementi pe poteci si fac concurs intre ei, ca le-a venit, fara nici un cadru organizatoric, si dand blana pe poteci populate? Astia sunt cu totul altceva, si isi merita fiecare copacul in mufa.
VladC, eu îţi răspund pe partea mea. Părerea mea personală despre aşa zisele „maratoane” de MTB de 40 km sau unde dai ture ca prostul mi-am exprimat-o de multe ori şi mi se par nişte evenimente nule din punct de vedere a valorii lor ca eveniment. Dacă faci concurs în ture, fă un XCO sau un eveniment mai deosebit cum sunt cele ce se fac mai nou în salinele de sare. Altfel, maratonul de MTB trebuie să fie un traseu unitar, pe munte, în zone sălbatice, altfel nu mai este MTB. Chiar dacă au murit câteva maratoane adevărate (Braşov, Vidraru, Surmont), au rămas destule şi au apărut altele unde cei care chiar vor să facă MTB, nu să se dea pe un MTB, au ocazia să participe.
Se aruncă la vale punând în pericol ceilalţi participanţi – aici intră din punctul meu de vedere orice persoană care merge cu o viteză pe care nu este în stare să o controleze. Dacă vine, să zicem, Kelemen sau Dobai (nume alese aleator) şi îşi dau drumul cu 50 km/h, ei o fac în total control. Trebuie să fi în stare să ocoleşti un obstacol sau chiar să te opreşti dacă e cazul, dacă nu înseamnă că eşti un pericol public.
MTB = Mountain Bike. In aceasta larga categorie intra: Cross Country, All-Mountain, Downhill, Freeride, 4X, si inca cateva. In speta, bicicleta MTB este cea cu care poti circula pe teren accidentat fara sa o strici si fara sa te strici. Nu trebuie musai sa fii pe versant de munte ca sa se numeasca MTB. Este o chichita de denumire, venita din America, pe care am preluat-o ca atare.
https://en.wikipedia.org/wiki/Mountain_bike
Concursurile de XC, pe dealuri nu munti, si in circuit sau nu, sunt MTB, din cate imi dau eu seama.
Bun, viteza pe care nu este in stare sa o controleze. Si, daca tu rulezi cu 25 la ora, si eu trec pe langa tine cu 50, cum stabilesti tu daca eu sunt un pericol public sau nu? Poate eu chiar pot sa si ocolesc si sa tin controlul la 50. Si, chiar si cand cad, pot fi cu totul alti factori care nu tin de mine.
Pai eu am precizat mereu ca vorbesc de maratoanele de MTB, cea mai populara disciplina de la noi. Nu imi dau cu parerea despre 4x sau DH pentru că nu mă ocup cu aşa ceva.
Cât despre noțiunea de MTB, lumea cam ştie că eu sunt un „ultraş” care susține că locul MTB-ului e doar la munte (sau dealuri, evident) dar pe trasee care să includă diferență de nivel şi cât mai puține drumuri. Şi am mai susținut şi că personal mi se pare o jignire pe care o aduc MTB-ului meu dacă îl scot în pădure la Cernica. Am participat la concursuri prin pădure plată doar unde am putut merge pe ciclocros. Evident, sunt conştient că sunt nişte păreri cam extreme dar aleg să țin de ele, dar nu mă simt ofensat de alte păreri, fiecare face ce vrea şi unde vrea.
Vlad C – nu te gandi ca in momentul in care am vazut un biciclist pe MTB ii sparg capul Ar trebui sa incep cu mine dimineata la oglinda. Si eu merg cu MTB-ul pe munte – dar de placere , nu la concursuri. Ce spun e ca atunci cand vad un biciclist pe o poteca cu o cadere nasoala intr-o parte – nici prin cap nu imi trece sa ii fac loc pe partea cu haul. Daca el se dezechilireaza un pic doar si ma atinge cu bicicleta eu am zburat de pe munte. Ii fac loc dandu-ma in partea cu peretele. Daca nu are loc suficient sau nu se simte in siguranta el poate cobora oricand de pe bicla si sa treaca de obstacol la pas.
Mai mult – nu e ok nici partea cu sa astept eu 10 minute- stii bine ca nu sunt 10 minute – nu sunt doar 10-20 de concurenti. Pe munte traseele pot fi lungi si nu e ok sa ii spui cuiva: „astazi avem concurs aici asa ca tu nu vei ajunge la cabana si vei dormi afara pe munte”
In situatia descrisa de tine, ar trebui sa fie destul de obtuz respectivul ciclist sa iti ceara sa te arunci in hau ca sa ii faci lui loc. Cum am mai zis, daca organizatorul nu s-a ocupat sa anunte ca se desfasoara concurs, nu este nici vina ta, nici vina mea ca esti acolo, si este cazul sa ne intelegem ca doi omi. Dar asta nu schimba cu ceva faptul ca mie mi se pare gresit ca s-a ajuns in situatia in care amandoi suntem pusi in pericol, pentru ca tu ai ajuns acolo in timpul concursului, cand nu ar fi trebuit sa fii acolo. Tocmai pentru siguranta
Si tot pentru Florin: din nefericire pentru noi, astia de mergem la concursuri, organizatorii cam se spala pe maini de situatia asta, prin regulament. Rezolvarea nu este sa punem limite de viteza, ci sa punem presiuni pe organizatori sa nu se mai spele pe maini, respectiv sa marcheze traseul si anunte concursul suficient de bine incat, daca intra careva pe traseul de concurs, sa fie doar vina lui.
Daca vreau viteza, ceea ce este si normal, de altfel, la un concurs, si vad turisti, inseamna ca cineva nu si-a facut treaba. Si nu este vina mea.
Dacă vrei viteză trebuie să fi în stare să controlezi bicicleta la viteza aia. Chiar dacă nu intră un turist, după un colţ poate fi un alt concurent căzut pe jos şi care, chiar dacă tu strigi, nu mai are cum să se ridice. Plus că pot să fie o grămadă de obstacole naturale, viraje bruşte, schimbări neaşteptate de pantă. Trebuie să fi capabil să te adaptezi la ele din mers, dacă nu poţi face asta, mergi prea tare şi probabil când norocul se termină o să sfârşeşti pe la ortopedie sau chiar mai rău.
Și cum as putea eu ca organizator să-l scot vinovat pe un turist care merge pe o poteca prin pădure?cum as putea sa ma asigur ca pe cei 60km nu calcă nimeni pe potecile marcate de noi,dar care pana la urma sunt domeniul public? Dar spre norocul nostru în ardeal încă nu prea avem probleme de genul.
P.s. Eu când vreau viteza merg în bikeparc
Anuntand in media, local si prin indicatoare la fata locului ca in ziua X se desfasoara concurs. Concursurile astea sunt organizate cu sprijinul autoritatilor locale. Anuntat clar ca poteca nu este practicabila cateva ore, pentru ca se desfasoara concurs. Indicatoare la intersectiile cu traseul, si chiar si inainte. Traseul delimitat mai bine decat niste sageti si o panglica, astfel incat, daca careva se nimereste acolo, sa isi dea seama ca nu bine sa intre. Si multe alte variante care nu imi vin mie acum in cap.
Solutii se gasesc, vointa sa fie.
Gunoaie, la propriu si la figurat, intalnesti in orice concurs de amatori, indiferent de sport. Sunt sigur ca cel care se poarta ca un gunoi intr-un anumit cadru se poarta ca un gunoi in general. N-am inteles niciodata de ce e greu sa zambesti, sa spui un „te rog”, „multumesc”, un dat din cap, ceva… Ma refer la cei incrancenati, care te injura, care urca pe tine, daca mergi mai incet, iti dau coate etc. I-am intalnit la nivelul meu, eu nefiind vreo elita, deci neluptand pentru clasare, bani, prestigiu. Am intalnit in concursuri si oameni sa-i pui pe rana si dobitoci. Tine pur si simplu de educatie.
Horatiu: Bicicleta inveti sa o controlezi mergand in viteza. Faptul ca un concurent a cazut sau nu dupa un viraj chiar este un element neprevazut, de risc, pe care il accepta atat cel care a cazut, cat si cel care vine din spatele lui. Daca ai cazut si a intrat careva in tine, nu este vina lui decat daca venea de pe o linie dreapta lunga, si a avut destul timp sa te vada. Altfel, este doar vina ta ca ai cazut, si a nimanui altcuiva.
De cazut poti cadea din multe motive, nu doar pentru ca nu ai fost in stare sa controlezi. De acord ca, daca vrei viteza, trebuie sa fii in stare sa controlezi in viteza. Dar, cum evaluezi tu daca ala care a trecut blana pe langa tine, si tie ti s-a parut periculos, detinea sau nu controlul?
Eduard: lasand la o parte ghertoii, este greu pentru ca, pana cand apuci tu sa zici multumesc, ai trecut deja de respectivul, si slabe sanse sa te mai auda. Respectiv, daca intorci capul sa ii zambesti, risti sa ratezi o piatra / un sant / ceva, si sa te imprastii.
Pai na, poţi să evoluezi şi împingând limitele pe zone cu vizibilitate, nu e neapărat să o faci pe după colţ. În rest, eu caut să elimin spre 100% toate riscurile din viaţa mea, în special cele care ţin de afectarea altora.
Cât despre evaluare, e teribil de simplu. Dacă vine cu viteză şi nu e în stare să te depăşească în siguranţă, e praf la subiectul ăsta. Oricine e în stare să dea drumul manetelor de frână dar nu oricine poate să controleze orice situaţie după aceea.
VladC, evident, nu ma refer la maniere in momentul in care esti concentrat pe traseu si mergi cu viteza. N-am pretentia ca dupa ce am fost depasit, omul sa se opreasca si sa dea mana cu mine, in semn de multumire, ba chiar mi se pare de bun-simt sa strigi, ca sa stiu ca vii din spate, dar cred ca exista momente cand se poate face deosebirea intre un „domn” si un „ghertoi”, pentru ca, indiferent de concurs, nu pe tot traseul mergi „la rupere”. 🙂 Cred ca unii concurenti nu inteleg notiunea de sport amator, cu ce are el, bune si rele. Repet, am intalnit dobitoci si oameni extraordinari indiferent de curse sau de sport, chiar in curse de alergare, unde pericolul minim ar trebui sa faca participantii mult mai zen…
Vlad C: Intr-un regulament de concurs mai vechi se spunea ca nici un premiu, nici o cupa – nu justifica accidentarea sau ranirea altui concurent. Sau a altei persoane. Ceea ce si atunci, si acum este corect. Diferenta intre locul 74 si 274 este urmatoarea: celor aflati in fata li se face o statuie, li se va scrie numele cu litere de aur in Marea Carte a Ciclismului, vor fi acoperiti de glorie tot restul vietii, cand vor intra intr-un bar la 90 de ani o sa li se dea de baut doar pentru acel moment unic cand au terminat concursul pe un loc atat de fruntas. Sau isi vor termina ziua la fel de anonimi ca la inceput, doar un nume + un numar intr-o rubrica. Iar diferenta asta se aplica imediat cum se termina podiumul.
Nu in ultimul rand, as dori sa multumesc oamenilor corecti, educati, cei care saluta cand ne intalnim, cei care zambesc chiar daca ploua – doar pentru ca suntem amandoi pe bicle. Celor care nu arunca gunoaie pe traseu, cei care ma intreaba daca am nevoie de ajutor daca am o pana. Cei care au timp sa imi dea un bandaj daca am picat. Va multumesc, sunteti o inspiratie pentru mine.
Salutare prieteni. Dupa parerea mea acest articol scris de Horatiu Campian exprima un punct de vedere putin deplasat (ca sa nu spun altfel), nu este argumentat si nu inseamna ca trebuie sa fim de acord cu el . Nu ma asteptam ca dupa atatia ani de MTB sa inteleaga asa eronat o competitie de MTB. Sunt de acord insa cu afirmatiile facute referitor la protectia mediului. Ce pot intelege eu printre altele din comentariile lui ulterioare este ca numai elitele au anumite drepturi pe traseu , iar ceilalti nu pot spera la o clasare mai buna si ar trebui sa se dea in concurs ca la plimbare. Concursul e concurs, daca vrei ture de placere o poti face in afara concursului sau poti merge in concurs de placere, tu ai dreptul sa iti alegi modalitatea de abordare a cursei. Bineinteles ca trebuie sa ne protejam unul pe celalalt atat cat ne sta in putinta, dar asa este la o competitie de MTB, exista riscuri ca si in alte intreceri inclusiv cele de pe sosea, unde se merge in trena la cativa cm de roata celui din fata, iar in cazul aparitiei vre-unui obstacol stim foarte bine ce se poate intampla. La o competitie de MTB exista un regulament si niste reguli pe care ciclistii adevarati le cunosc. Nu e normal sa ti in spatele tau pe o poteca cateva sute de metri un concurent care poate sa coboare sau sa urce mai repede decat tine, pentru ca ti-e greu sau nu vrei sa te feresti o secunda in lateral, asta inseamna lipsa de fairplay. Sper ca Horatiu sa nu fie consecvent in parerea lui, ca aceasta poate fi gresita asa cum si a mea sau a altora de asemenea pot fi gresite, iar daca o argumenteaza solid poate ca o sa ii dau dreptate.
Nu ştiu de unde se ințelege din articol că ar trebui mers la plimbare. Să fim realişti, câte situații fără vizibilitate sunt la un maraton? Şi cât timp pierdem dacă suntem in pic atenți acolo? Mai ales că timpul dintre doi concurenți este de obicei de ordinul minutelor. Nu cred ca se pierde mai mult de un minut din 4-5 ore cu asta.
Se pierde mai mult. Dar, chiar si asa, 1 minut poate face diferenta dintre locul 3 si locul 8
La concursurile pe la care merg eu, de peste 50-60 km, sunt 30-40 de minute intre locul 1 şi 8, mai ales dacă locul 1 e de la elite şi 8 nu. Poate chiar mai mult de o oră. Sunt 5-10 elite de obicei la 2-3 minute intre ele, apoi mai mult de 30-40 de minute pauză si urmează amatorii mai buni. Dar rar cu diferențe sub un minut intre participanti.
Urbanist: Accidentarea sau ranirea unui alt concurent sunt destul de diferite de: a cazut in fata ta si nu ai mai avut cum sa il eviti. Diferenta dintre a accidenta / rani intentionat pe cineva, si a rani accidental. Regulamentul de care zici se referea la accidentarea si ranirea intentionate, cu premeditare.
Diferenta subiectiva dintre locul 74 si 274 este una subiectiva, ca sa ma exprim asa. Faptul ca tie nu iti prea pasa, nu insemna ca este gresit sa imi pese mie. Pentru mine este mare lucru si diferenta dintre locul 10 si locul 21. Imi evaluez performantele dupa pozitia si timpii obtinuti. Ma simt mai bine daca ies mai bine in clasament. Din nou, este Concurs. Nu plimbare printre copaci, nu excursie, nu promenada pe strasse. Sa te duci la concurs ca sa obtii o pozitie cat mai buna este unul dintre cele mai normale lucruri din lume. Sa conteze daca ai iesit mai sus sau mai jos in clasament este, din nou, unul dintre cele mai normale lucruri din lume. Asta este si scopul concursului: intrecerea. Daca tu vrei sa participi doar pentru a participa, foarte frumos. Nu este ceva gresit in asta, nu te obliga nimeni sa alergi dupa rezultate. Si nu voi face misto de tine ca ha ha ha tie nu iti apare numele in Cartea de Aur a Ciclismului. Dar intelege ca esti intr-un eveniment al carui scop declarat este intrecerea. Si, intrecerea implica viteze mari si manevre cat mai la limita controlului, in functie de pregatirea fiecaruia (limita tinand de pregatirea fiecaruia), pentru atingerea unei viteze cat mai mari si, deci, a unui timp total cat mai scurt.
App, eu sunt din ala care te intreaba daca ai nevoie de ceva daca te vad pe marginea drumului. Nu arunc gunoaie pe jos. Dar o sa ii si dau pe traseu cat de tare pot, fara sa ma gandesc: „stai sa ma temperez, chiar daca eu pot mai mult, pentru ca poate este un plimbaret non-biciclist pe traseu”.
Horatiu: Nivele diferite de performanta inseamna metode si viteze diferite de abordare a portiunilor de traseu. Faptul ca X ia un viraj mai tare decat tine nu inseamna musai ca pune pe careva in pericol. Poate la fel de bine sa insemne ca nivelul lui ii permite sa ia virajul ala mai tare decat tine, in siguranta. Defineste depasire in siguranta. Stiu ce inseamna, dar vreau sa stiu ce inseamna pentru tine. Faptul ca tu alegi sa fii foarte prudent cu tine este doar alegerea ta.
Eduard: am specificat ca lasand ghertoii la o parte 🙂
In acelasi timp, daca simt ca pot sa „rup” traseul, o voi face. Nu ma astept sa se dea instantaneu toata lumea din calea mea, pentru ca nu am girofar si sirena. Anunt cand ii ajung din urma, pe ce parte vin, ma bag daca am pe unde. Nu imping alti concurenti in balarii. Nu le arunc cu bete in roate. Dar, daca tot traseul si conditia mea fizica imi vor permite sa merg la rupere, o voi face, in limitele fair-play-ului. Cum crezi ca obtin elitele timpii pe care ii obtin? Concursul de amatori este de amatori pentru ca ala este nivelul la care sunt participantii la momentul respectiv. Nu se deplaseaza mai incet pentru ca se gandesc la eventuala familie care poate o sa apara de dupa colt peste 4 viraje. Ci pentru ca aia este viteza maxima cu care pot rula in siguranta pentru ei = fara sa se imprastie / moara de oboseala la jumatatea drumului.
Mă bucur mult că editorialul acesta a născut atâtea discuţii interesante. Este normal să fie mai multe opinii, unele în contradictoriu, dar cel mai important lucru mi se pare că e faptul că atâta lume şi-a exprimat părerea cu pasiune dar civilizat, ceea ce înseamnă că suntem o comunitate de oameni inteligenţi şi cu bun simţ. Sincer, nu am moderat niciun comentariu, nu a fost nevoie. Vă mulţumesc pentru toate părerile, în mod clar adevărul e întotdeauna undeva la mijloc dar o astfel de discuţie cred că ne face să mai medităm mai mult asupra unor aspecte. Sper că nu s-a supărat nimeni pe mine, la fel cum nu m-am supărat nici eu pe nimeni, pentru că tot ce am citit aici sunt opinii pertinente a unor oameni care iubesc natura şi iubesc bicicleta, fiecare în felul lui personal.
Am fost o singură dată la un concurs și deși apreciez pe cei ce luptă să-și depășească limitele prefer să merg în grupuri cât mai mici sau chiar singur. Am întâlnit și eu atunci când alergam pe un teren de atletism un meseriaș din ăsta care urla din toți rărunchii că el se antrenează și să eliberezi pista deși intrarea pe acel stadion era cu plată și pista nu era semnalizată în nici un fel. Susțin punctul de vedere enunțat în articol mai ales în condițiile în care oricare din concurenții de pe potecile carpatine(fie MTB, fie trail running) cu greu prind un loc în primii 50 la un concurs pe afară pe undeva. Deci nu sunt chiar zeii munților. Felicitări pentru articol.
Aha, deci, daca nu iesim in primii 50 la un concurs din afara, sa nu ne mai intrecem, ci sa iesim doar in grupuri mici si molcome? 🙂 Situatia descrisa de tine nu are prea multa legatura cu ce se discuta aici. Antrenamentul nu este concurs.
Păi voi vă puteți întrece până nu mai puteți că nu asta mă interesează. Și vă puteți antrena tot la fel de mult. Problema e că atât la antrenamente cât și în concursuri e bine să aveți în vedere că nu sunteți stăpânii pistei au ai potecii pe unde vă dați. Dacă antrenamentul nu e concurs cu atât mai mult ar trebui să fiți mai relaxați și să vă gândiți că mai vin pe acolo și indivizi care poate acum se apucă de alergat sau de ciclism sau care vin doar pentru a se menține în formă.
Nu-i nevoie să ieșiți în grupuri mici și molcome dar dacă aveți pretenții mergeți și luptați cu cei mai buni alergători sau cicliști. Mergeți la SellaRonda sau la Ultra Trail Du Mont Blanc și o să vă dezumflați repede acolo. Deducția ta e falsă. Eu n-am spus să nu concurați. E foarte bine că există spirit de competiție. Doar că ar trebui să o faceți cu mai multă modestie fără a vă crede zeii Carapaților.
N-aveți decât sa va „rupeți” pana nu mai puteți.
Dar – nu aveți nici un drept de a ocupa poteca fata de turiști si nu aveți nici un drept sa puneți in pericol vreun turist. E o poteca publica, organizatorii nu au nici un drept sa o închidă (decât daca o fac cu aprobarea si sprijinul autorităților) si voi nu aveți nici o prioritate, vreun drept in plus sau exonerare de responsabilitate.
Nu trebuie sa se dea nimeni la o parte din calea voastră. Sunteți doar tot niște turiști acolo, atât si nimic mai mult.
N-am pretenția sa fiu salutat, asta tine de fiecare. Dar pune-ma in vreun pericol si vezi ce zice Dragoș mai sus.
Dreptul este dat de faptul ca eu platesc pentru a avea voie sa ma rup pe poteca aia. Ca organizatorii nu isi fac treaba cum trebuie, este partea a doua, si nu tine de mine.
Nu am auzit inca de concurs / maraton care sa nu fie facut cu sprijinul si acordul municipalitatii locale. Deci….
Tu platesti ca sa participi la concurs, ca sa primesti un Kit de participare si in caz ca iesi pe podium niste banuti sau produse. Nu platesti ca sa faci ce vrei tu pe poteca. Nu platesti chirie pe poteca. Nu poti inchiria muntele. Tu te auzi ce zici?
Asa si eu platesc taxa de drum. Ar trebui sa fiu de-a latul pe contrasens in orice curba, si cine nu are taxa de drum platita sa fie vinovat daca il ating? Si daca claxonez toti sa se traga, ca eu vin mai tare?
Judeca inainte sa spui ceva, si incearca sa ai si o opinie obiectiva.
Asa cum singur ai scris mai jos (pozitia in lista de comentarii), organizatorul este cel care inchiriaza poteca.
Eu platesc dreptul de a ma da pe poteca inchiriata de organizator, si, deci, dreptul de a ma rupe pe acea poteca care ar trebui sa fie inchisa, sau semnalizata ca fiind utilizabila numai de catre participanti si organizatori.
Platesc organizatorului chiria pe poteca pe care a platit-o el autoritatilor. Cam ca si taxa de a te da cu masina pe un circuit.
Nu platesc concursul doar pentru kit-ul de concurs si / sau doar premii. Platesc concursul pentru tot ce implica el. Numarul si cipul de concurs, marcarea traseului, platile catre autoritatile locale, costurile de amenajare si transport, ce mi se ofera la punctele de alimentare etc.
Oricum, o parte semnificanta din platile astea sunt suportate de catre sponsori, care nu cer banii inapoi, pentru ca obtin multa expunere si reclama de pe urma banilor dati catre organizator.
Superb scris! Denota in egala masura educatie, bun simt, dragoste de natura si de oameni! Subscriu cu drag celor spuse!
Daca acea competitie e organizata in colaborare cu autoritatile locale, atunci din mega taxa de participare pot fi platiti jandarmi care sa asigure buna desfasurare a evenimentului. Faptul ca X plateste Y RON ca sa participe la o competitie nu inseamna ca a inchiriat poteca. Daca organizatorii ar da bani mai departe Primariei pentru a „inchiria” poteca, ar fi altceva (nu ca ar fi neaparat posibil acest lucru). De ce la maratoanele din orase se inchide traficul cu ajutorul autoritatilor, desi e tot domeniu public?
Ar fi asa greu ca organizatorii sa plateasca / cheme jandarmi / salvamont care sa nu permita accesul pe poteca intre orele x si y?
Nu fiti asa ingusti la minte: eu ca iubitor de munte ma pot trage din calea ta daca te exprimi civilizat, dar daca ma bagi pe unde am iesit sau te legi de rudele mele decedate, vei pati la fel cum a spus dnul doctor. La fel, tu ca participant la concurs, nu vei da peste mine si nu ma vei impinge in rapa daca poteca permite accesul doar in sir indian. Daca vrei, ma poti ocoli, logic, dar pe barba ta.
Vina, dupa parerea mea, apartine in totalitate organizatorilor, care doar baga bani in buzunar si nu misca nimic pentru a primi sprijinul politiei/jandarmeriei.
Nu vreau sa starnesc polemici, nu atac pe nimeni. Am fost, sunt si voi fi un iubitor de munte, si voluntar la maratoanele de alergare montana din Ardeal.
Alex
Alex are dreptate. Nu achiti taxa de participare ca sa inchiriezi poteca respectiva. In oras ca se inchide traficul e altceva. Drumurile acelea sunt circulate de masini nu de oameni. E diferit. Ca si logistica e foarte greu sa opresti accesul pe poteci pe munte. Pentru cei care au mai participat la Maratonul Fagetului, ca ex, ganditi-va de cate persoane e nevoie sa pazeasca poteca respectiva. Eu zic ca ne putem purta civilizat la un concurs MTB fara sa ne jignim reciproc. Ca mai sunt unii mai nesimtiti asta e. Orice padure are uscaturile ei. Eu ma duc din placere la concursuri constient de faptul ca nu o ajung in primii zece (nici nu am antrenamentul necesar inca). Daca simt ca vine unul din spate mai fioros incerc sa-i fac loc daca am unde degaja. Daca sunt pe single trail si e foarte ingusta asta e. Mai sta un pic in spatele meu. Cel putin asta e pararea mea. Oricum din ce am citit in regulamentele unor concursuri la majoritatea se specifica ca concurusul se desfasoara pe poteci deschise publicului. Mai departe intelege fiecare cum doreste.
Din punctul meu de vedere cand un biciclist intalneste in fata un turist/o persoana/un alt biciclist indiferent ca e la concurs sau la plimbare si vrea sa-l depaseasca …. il depaseste. Cel depasit nu are obligatia sa se dea la o parte cand se deplaseaza in aceeasi directie. Deci daca striga la mine sa ma dau la o parte poate n-am s-o fac. Eu prin depasire inteleg trecerea pe langa om/bicicleta/etc inaintea acestuia prin schimbarea directiei de mers. Iar in cazul cand se intalnesc fata in fata se ocolesc/evita reciproc spre dreapta. Si cand nu este posibil/loc de manevra … se opresc. Importanta este siguranta nu cine o sa fie sau este vinovat. (biciclistul/turistul/organizatorul). Mai bine sa nu fie.
De ex. um ar fi daca la un raliu sau motocross ala din spate sa strige la ala din fata … date man ca vreau sa te depasesc ? 🙂 (bine ca nu s-ar auzi dar numai gandul si e putina comedie)
Cu taxa de participare eu cred ca este doar pentru numar, cip, punctele de hidratare, curatare traseu s.a.m.d. dar nu si pentru inchirierea traseului de concurs acesta fiind domeniu public.
Discutabil cu obligatia sau nu. Inteleg sa te lupti pentru un loc, cu cineva care este apropiat de nivelul tau. Dar nu mi se pare corect sa tii in spate pe cineva care clar este mult mai rapid decat tine, doar pentru ca s-a strigat la tine sa te dai.
Observ ca multi percep acest strigat ca pe o injuratura, un afront. Nu are absolut nici o legatura. Este strigat pentru a fi auzit, si atat. Nimic mai mult. Da’ chiar nimic mai mult.
La raliu masinile pleaca cu decalaj intre ele. Tocmai pentru a nu ajunge in situatia de a fi nevoiti sa se depaseasca 🙂 La motocross, si in alte sporturi cu motor, cei care sunt clar mai rapizi sunt lasati sa depaseasca de catre cei care sunt clar mai lenti. Este o regula nescrisa de fair-play.
Cei care insista cu inchiriatul potecii, cu parere de rau despre voi este vorba in acest articol. Cei cu trebuie sa-mi asigure altii conditii, trebuie sa inchida drumul, trebuie sa se dea la o parte ca depasesc, trebuie sa tip la el sa fiu sigur ca ma aude, trebuie sa aiba grija sa nu-i accidentez, trebuie voluntari si jandarmi sa pazeasca, trebuie sa stranga gunoaiele dupa mine pentru ca eu am platit si sunt la concurs.
Tot ce trebuie e doar un pic de intelegere si bun simt, nimic altceva.
Felicitari pentru articol, este foarte bine ca cineva sa ridice asemenea intrebari din cand in cand. Chiar daca nu ne plac intrebarile sau raspunsurile, orice discutie este un pas inainte. Bunul simt si civilizatia se pot invata, putem invata unii de la altii sa fim mai intelegatori, mai prietenosi si mai buni.
As vrea sa va dau un exemplu, de la un concurs de MTB, in urma cu vreo 3 ani. Dupa cativa km de la start, unul dintre participanti a avut un accident nefericit, care s-a soldat cu o fractura, destul de urata. Acolo a ajuns un participant de la categoria Elite si ce credeti ca a facut? S-a oprit, a renuntat la concurs, chiar daca avea sanse sa se claseze pe podium. A asteptat echipa de interventie, pana cand cel ranit a fost preluat de salvare.
Acesta a continuat concursul si probabil a ajuns pe locul 74 sau chiar 274. Dupa logica unuia de mai sus, ar fi trebuit sa treaca in mare viteza pe langa cel ranit, doar ca avea sanse la podium.
Pacat ca exista astfel de personaje, care au neimpliniri si acum cred ca un astfel de concurs ii va duce la urmatoarea Olimpiada. Sa stiti ca exista sportivi profesionisti care au renuntat la o posibila clasare pe podium, doar pentru a demonstra ca inainte de orice sunt oameni.
Lupta ar trebui sa fie cu noi insine, sa ne demonstram noua ceva. In alta ordine de idei, daca ai asa mare viteza, nu cred vei avea prea multi concurenti lenti in fata ta.
Cred ca si in MTB ar trebui sa existe Fair Play.. mai ales la concursuri de MTB AMATORI!
Discutia era despre cei care se afla inoportun pe traseu / concurentii mai lenti, nu despre ce faci cand dai de careva accidentat. Chiar si organizatorii, la sedinta tehnica, anunta ca, daca esti martor la un accident / intalnesti un accidentat, corect este sa te opresti si sa afli daca cel / cei in cauza are / au nevoie de asistenta. Eu unul incetinesc si cand vad pe careva ca sta pe margine, cu bicicleta in mana, si intreb daca au nevoie de ceva.