Acum citesti
Opinie: de ce pistele de biciclete ar fi un dezastru pentru cicliști în România

În ultimii ani subiectul pistelor de biciclete este fierbinte și adus mereu în discuție. Toți știm în mare cam ce s-a făcut până acum: o rețea de piste bătaie de joc în capitală, scoasă din uz la cererea comunității, câteva încercări mai mult sau mai puțin similare în alte orașe și în final o pistă pe Calea Victoriei care provoacă protestele atât ale șoferilor cât și a unei mari părți ale comunității bicicliste.

cycling-2-LISTICLESintagma folosită este că vrem piste separate de trafic după modelul german. Mă întreb câți dintre cei ce comentează au fost acolo să vadă infrastructura? Da, la prima vedere pare ceva impresionant, piste lungi de sute de km fac legătura între toate orașele, departe de șosele, aparent poți ajunge oriunde fără să îți faci griji de traficul auto. Dar oare viața cicliștilor germani este așa de bună cum ne imaginăm noi?

Pentru a stabili o idee trebuie să vedem ce înseamnă bicicleta pentru fiecare, pentru că viziunea asupra subiectului este direct legată de acest lucru. Este pentru voi bicicleta un mijloc de relaxare, un mod de a scăpa de jungla urbană după orele de serviciu? De a inspira aerul curat învârtind din pedale în pace sufletească? Dacă da, atunci cu siguranță vă situați în categoria celor pentru care raiul e împânzit de piste separate de trafic.

Dar este cumva bicicleta un mod de transport rapid și eficient în aglomerație, ecologic dar performant? Este ciclismul un sport? Dacă da, atunci ar trebui să ne mai gândim puțin…

DSCF0523Ajungând în Germania cu o cursieră cu roți de 23 mm umflate la 8 atm realizezi în primele minute că de fapt infrastructura lor nu e concepută pentru a oferi condiții bune cicliștilor, ci pentru a-i elimina pe aceștia din trafic. Wir leben Autos e un slogan al unui producător auto și este primul lucru ce mi-a venit în minte când am văzut frumoasa șosea ce intra în oraș, dar pe care trona frumos semnul de acces interzis cu bicicleta. Mai aveam puțin, întindeam mâna și eram acolo… în maxim 2 minute… Dar nu, a trebuit să folosesc pista ce cobora pe lângă niște case, avea și niște bucăți pietruite pe care trebuia să merg încet, câteva subtraversări pe sub drumuri laterale, un mic labirint perfect realizat pentru ca obiectul bicicletă cu obiectul autoturism să nu se întâlnească. Dar cu ce preț? Eu nu am mai făcut 2 minute, mi-a luat mult, poate spre 10, iar ceea ce am făcut e greu de numit ciclism, cel mult supraviețuire.

portland moody bend 559Bun, la nemți e clară treaba! Dacă scrie nu, e nu! Te-a prins poliția, iei amenda. Așa că mergi în afara localității… Piste perfect asfaltate, frumos, zeci de km prin păduri și pe plaiuri aproape mioritice. Daaaar, două benzi mici și libere de luni până vineri pe la ora 18. Însă cine are timp să se antreneze atunci? Seara și în weekend însă pistele sunt pline: copii, bătrâni, tot felul de biciclete cu acareturi trase după ele. Frumos, dar să mergi cu un banal 30 km/h ar fi un atentat grav la siguranța celorlalți.

Și atunci ciclismul… unde îl mai facem? Prin zone rurale, la mama naibii, mai există drumuri secundare unde e voie, dar pentru cei din jurul orașelor mari e cam trist…

3055053-slide-s-4-germanys-62-mile-bike-autobahn-connects-10-citiesBun, acum asta e Germania, nu e peste tot așa. Austria sau Franța au piste de biciclete, dar ele nu sunt în general cu regim obligatoriu. Nu ai voie cu bicicleta pe autostradă sau pe drumurile express, în rest poți alege: dacă vrei să pedalezi relaxat, rețeaua de piste te așteaptă, dacă vrei să mergi tare și să te antrenezi șoferii nu au nimic împotrivă, legea nici atât.

102_0018Acum să presupunem prin absurd că în x ani vom implementa piste de bicicletă ca-n Germania și în România, după ani și ani de proteste din partea comunității cicliste care și le-a dorit. Sincer, credeți că atunci va mai dori cineva să audă că noi vrem și pe șosea? Adică am investit milioane de euro să facem piste și tot n-am scăpat de voi? Nu, articolul care spune că e interzisă circulația bicicletelor pe drumurile publice dacă există o cale paralelă va fi la putere! În plus, dacă nu suntem în stare să facem autostrăzi care să nu se prăbușească, vă dați seama cam cum va arăta o pistă din asta și ce plăcut va fi de mers cu 8 atm în roți pe acolo! Și bicicleta va deveni astfel doar un articol de relaxare, atât în afara localității cât mai ales în oraș. Mulți vor abandona ideea de a folosi bicicleta în oraș, eu cu siguranță.

P8110306Păi de câte ori folosesc pista de pe Calea Victoriei îmi fac zece cruci la final că am mai scăpat o dată. La doar 30 km/h pista aceea e un real pericol. Dacă vreau să ajung din Militari în Tineretului în 20 de minute am șanse mari să mor pe acolo, cu o bordură în cap sau un stâlp în gură, orice mi-ar ieși în față nu am nicio șansă… Și ies: mașini din curți, pietoni în căutare de pokemoni… A, să merg mai încet? Păăăăi, atunci mai bine iau mașina, că în 40 de minute ajung confortabil, cu AC pornit și cu Sepultura relaxantă în difuzoare. Sau iau metroul. Bicicleta e cel mai rapid mod de a te deplasa în oraș, când dispare acest avantaj, vor dispărea mulți bicicliști. Iar șoferii, în loc să se obișnuiască cu noi, vor fi și mai agasați dacă vor da de noi în trafic.

seattle-bike-laneSoluția ideală? Pentru mine sunt pistele desenate pe margina șoselei, fără separare fizică, obligația legală de a depăși bicicletele la 1.5 m și multe, multe amenzi. Iar în zone de relaxare se pot face și piste izolate de trafic pentru cei ce vor să se plimbe, o pistă pe cheiul Dâmboviței, între parcuri, cât să aibă toți posibilitatea să ajungă la una pentru o pedală degeaba de seară.

Piste și biciclete în parcuri? Acesta e alt subiect sensibil pe care l-aș trata în alt editorial că merită spațiul său separat!

Imaginile sunt luate de pe internet, o mare parte de pe http://www.aviewfromthecyclepath.com

Vezi Comentarii (20)
  • Sunt de acord in mare parte cu obiectiile pe care le ai, la fel si cu solutiile. Dar nu sunt de acord cu perspectiva din care abordezi problema.

    Mersul pe bicicleta are in oras doua componente principale: utilitar si de recreere. Sa ajungi unde trebuie sa ajungi sau sa iesi la o plimbare de relaxare.
    Nu e nici pentru intervale, nici pentru segmente de strava.
    Daca nu ma insel, acum ceva timp, chiar tu ai identificat intr-un articol cateva drumuri din jurul Bucurestiului unde se pot face si lucrurile astea.

    Cei care promoveaza bicicleta ca mijloc de transport in oras au alte motivatii, viteza de deplasare mai mare decat cea a masinilor nu e in niciun caz principalul argument.
    E vorba de a avea un oras mai prietenos, mai putin poluat, aglomerat, un trafic mai putin sufocant etc. Si asta va atrage cu siguranta mai multi biciclisti decat ideea ca ajungi cu 5 minute mai repede.
    Daca pe tine te intereseaza doar timpul de deplasare, gandesti dintr-o alta perspectiva, una
    strict personala, imediata.

  • Un articol excepțional, exprima clar ceea ce am gandit multi dintre noi si nu am gasit cuvintele potrivite. De multe ori am avut senzația ca pistele pentru biciclisti au ca unic scop eliminarea cicliștilor din trafic si nici intr-un caz încurajarea mersului pe doua roti. In Suceava, primăria a trasat acum cativa ani niste dungi pe trotuar si a numit cărarea respectiva „pista pentru biciclisti”. Inutil sa va spun ca utilizarea asa-numitei piste era misiune imposibila din cauza pietonilor(săracii nu puteau merge in șir indian pe trotuarul ramas,deși i-am perceput foarte toleranți cu bicicliștii), din cauza stâlpilor din cale si a mașinilor parcate. Utilizarea spd-urilor era sinucidere curată. Un prieten s-a lovit de un stâlpișor si si-a fracturat o mana.In prezent s-a cam renunțat la surghiunirea cicliștilor pe trotuar si polițiștii nu m-au mai oprit in trafic de ceva vreme, singurele probleme mai vin din partea unor pitecantropi de la volan. Ai mare dreptate ca trebuie sa ne întrebam care sunt scopurile pentru care se fac pistele respective. In localitatea Dobreni de langa Piatra Neamt, am vazut o pista de bicicleta din beton destul de bine făcută dar am preferat sa merg pe asfalt cu viteza mai mare,riscând astfel o amenda pe care nu as fi putut sa o contest. Ne-ai dat o foarte buna tema de meditație. Cat despre Sepultura relaxanta…aici chiar nu stiu ce sa mai spun…. Mulțumiri!

  • Eu nu inteleg blocajul pe care il au toti cu pistele de bicicleta. Eu cred ca un program de educare si amendare atat a bicicilistilor cat si a soferilor ar fi mult mult mai util. Pistele or sa fie tot timpul nepractice (pietoni, masini parcate, etc.). Pe cand educarea soferului ca si biciclistul are drepturi si a biciclistului ca are responsabilitati mi se pare mult mai utila. Si probabil un program facut de ONG-uri sau privat care sa duca in parcuri niste instructori si sa faca niste poligoane care sa ii invete, antreneze pe potentialii viitori biciclisti sa iasa in trafic.
    Cred ca ar costa mult mai putin si ar fi mai de succes.
    Dan

  • Mda…foarte „inteligent” articolul…dupa logica ta reiese ca si soselele sunt inutile deoarece daca ai avea un Lamborghini n-ai putea sa mergi cu 300 la ora…ar fi sinucidere curata…mai bine mergem printre masini cu 40 la ora, trecem pe rosu la semafoare, mergem pe banda a doua si ne doare in cur de toate regulile de cirulatie…eventual ne rupem si coastele in portiere deschise ca e inutila separarea biciclistilor de restul traficului…si la sfarsit ni se pare ca bicicleta e cel mai rapid mijloc de transport. Daca vrei sa te simti Contador dupa ce te uiti la Turul Frantei du-te si urca urca un munte, transfagarasanu, etc fara pauza

  • Asa cum orice sofer de BMW are pomul lui, orice bicilist isi are numele scris pe o portiera, roata de autobuz sau xenon de Tuareg. Atata timp cat biciclistul nu plateste taxe de drum, nu sta la semafor, nu se da jos de pe bicicleta cand traverseaza strada, nu acorda prioritate la pietoni, nu respecta restrictiile de circulatie (e.g. merg pe pasajul Basarab), nu semnalizeaza schimbarea directiei de mers, si exemplele pot continua, soferii si autoritatile nu vor da semne de respect. Si cand iti trece si un sportiv d-asta cand tu ca sofer incerci sa eviti toti gibonii, taximetristi si gaurile din asfalt, chiar ca o sa-ti doresti ce e mai rau pentru el.
    Eu le propun acestor Che Guevara sa se mute in Olanda sau alta tara bike friendly – ne-ar fi mai bine la toti.

  • Referitor la calitatea pistelor de bicicleta eu consider ca acestea se adreseaza in general bicicletelor de oras care au roti de 28 dar presiune mult mai mica in pneuri decat o cursiera, in plus si pozitia este mai relaxata, saua mai comoda iar imperfectiunile benzii de rulare nu se simt asa puternic. Cursiera este considerata o masina de Formula 1 in lumea bicicletelor asa incat e greu ca o pista sa fie pregatita perfect pentru o astfel de bicicleta. Sunt de acord cu faptul ca ar fi mai indicat un program de educatie rutiera pentru soferi si pentru biciclisti.

  • – vezi ce s-a intamplat cu pista de pe Buzesti care era separata de traficul auto cu stalpisori de plastic; se pare ca doar bodrurile mai pot impiedica masinile sa ocupe pista. la noi nu merge cu educarea si sanctionarea soferilor. Zilnic se imparteau amenzi pe Buzesti pt. parcari neregulamentare, dar fara succes;
    – deplasarea pe pista de pe Victoriei necesita o atentie obisnuita, doar ca difera obstacolele. Normal ca risti sa iei un stalp sau o bordura in roata daca nu te asiguri cand depasesti. Asta ti se poate intampla pe pista, dar in trafic cu masini se pot intmpla lucruri mult mai grave. Alte obstacole precum pietonii si masinile le intalnesti in toate conditiile de deplasare. Este de datoria ta sa fii atent si sa circuli prudent;
    – din punctul meu de vedere pista de pe Victoriei este modelul de urmat in construirea noilor piste pt. ca: este delimitata de traficul auto, impiedica pe cat de mult posibil ocuparea ei de catre masini, este semnalizata si marcata corespunzator, impune distanta intre masina si biciclist;
    – cam multe pareri personale si subiective pt. un Freerider ce se vrea o revista.

  • daca singurul scop al pistei de bicicleta este sa mergi tu nestingherit cu 50 la ora pe bicicleta prin oras, da, n-o sa avem niciodata, fiindca NU exista nicaieri asa ceva si nu exista fiindca n-are sens. In olanda si scandinavia unde merg toti pe bicicleta prin oras n-o sa vezi obsedati in lycra care au barem de timp de acasa pina la birou. poate la ei de aia s-a putut…

  • Mi se pare un articol care prezinta un caz particular, nu are legatura cu marea majoritate iar argumentele sunt fragile
    1. Bicicleta nu este si nu va fi vreodata cel mai rapid mijloc de transport, si in nici un caz mai rapid decat masina, asta daca circuli legal: ar trebui sa stai in coloana, sa stai la toate stopurile, etc, si clar pe pasajele libere nu vei inainta mai repede ca un autoturism.
    2. Majoritatea care merge cu bicicleta la munca nu pot sa mearga cu 30 la ora pe caldura verii ca ajung tranpirati ca porcu la birou.
    3. Sunt multi oameni care nu scot bicicleta din casa de frica sa mearga cu ea pe carosabil. Si sincer acum, doar daca mergi pe ideea ca „toti vor sa te omoare” reusesti sa scapi de accidente. Si eu ma simt mult mai relaxat pe pista de pe victoriei, chiar daca am experienta. Nu traiesc cu groaza ca vreo masina ma va lovi – chiar si din neatentie, si pot da coltu in orice secunda daca vreun sofer greseste.
    4. Mersul zilnic cu bicicleta are si aspecte benefice, si trebuie incurajat. As mentiona 4 din ele: Reducerea poluarii, Eliberarea traficului, Reducerea numarului de parcari necesare, si Sanatatea biciclistului.
    5. Argumentul cu stalpii sau bordurile de pe Calea Victoriei este null, practic aceleasi probleme le ai daca megi cu bicla oriunde, nu doar acolo, si daca nu poti sa eviti obtacolele reduci viteza – te adaptezi conditiilor.
    6. Faptul ca nemtii fac piste de proasta calitate nu este o scuza ca noi sa le facem la fel. Nu spune nimeni ca noi trebuie s afacem lucrurile mai prost ca nemtii.

    Lista ar putea merge in continuare, se pare ca nu doar eu am impresia asta despre articol. Fa-ti un blog personal daca vrei sa iti asterni problemele si parerile intr-un mod atat de personal.

  • Bicicleta in oras este un mod de transport nepoluant si benefic pentru organism in primul rand. Fie ca se merge cu 20/h sau cu 50/h. Prin urmare pistele de biciclete ar trebui sa „invite” cetatenii, in special soferii impatimiti de condus acasa-job-acasa sa le foloseasca mai des decat propriile masini. Ar trebui ca ciclistii sa aibe prioritate in intersectii nu soferii. Vezi Cluj unde ciclistul trebuie sa cedeze trecerea. Ar trebui ca pistele de biciclete sa fie un pic deranjante pentru soferi, astfel determinandu-i, pe cei cu circumvolutiuni mai prununtate macar, sa renunte la masina si sa se suie pe o bicicleta pentru ca „ai mai multe beneficii”, parchezi mai usor, ajungi mai repede, e cu muuuult mai ieftin, te simti mai bine tot restul zilei, etc.

    Asta este dupa parerea mea rolul si scopul pistei de biciclete in oras. Si deci ar trebui facute pe carosabil.

    Nu mai suntem in era in care masina era dumnezo! Am evoluat, ne-am dat seama ca orasele se sufoca de la ele. Ma rog, nu noi, ei. Dar exemple avem.

    Cat despre legi si alte cele pe drumurile din afara localitatilor, unde atentia soferului nu este atat de fragmentata (nu sunt semafoare, pietoni, schimburi de benzi, linii de tramvai cu unghiuri imposibil de vazut in oglinda) consider ca un amarat de ciclist, hai patru, hai cinci, nu fac nici un rau. Nu deranjeaza cu nimic. Oricum soferii de abia asteapta sa se suie pe autostrada si sa dormiteze acolo decat sa invarta de covrig pe drumurile secundare, care, intamplator sunt mana cereasca pentru multi dintre noi, ciclistii. Si atunci, de ce sa fim dati la o parte?

    Va doresc tot binele din lume, chiar daca mie imi ramane mai putin 🙂

  • Foarte bun articolul! Însă, ca in orice problemă spinoasă, adevărul este undeva la mijloc. Toţi aveţi dreptate! Dar, după părerea mea să faci antrenament de ciclism pe şosea in oraş este mai mult decât aberant. Cum să mergi cu 50-60 pe oră ‘n traficul aglomerat din oraşele noastre? Pistele urbane pentru biciclete trebuie să fie construite pentru ciclismul de necesitate sau cel mult pentru cel de agrement! Iar pentru cei dornici de performanţă avem, slavă domnului, destule şosele naţionale şi poteci, chiar montane (pt MTB-işti). Iar dacă germanii greşesc, noi de ce să o facem?

  • Eu locuiesc in Germania de 3 ani si am 3 biciclete: cursiera, MTB si una „utilitara”. In functie de scop, iti alegi traseul:
    – daca ai de ajuns undeva cu treaba, cu o bicicleta de oras, in care ai 4-5 atm, nu 8, cu cauciucuri ceva mai groase (1.5 am eu) si mergi mai incet. Pistele sunt ori pavate (o tampenie daca ai cursiera), ori pe marginea drumului desenate ca o banda mai ingusta, ori separate complet de sosea. Cum aici sunt multi care folosesc bicicleta in scop de plimbare cu copiii, pentru mers la munca, samd. e greu sa mergi cu o medie mai mare de 15-20 km/h pe aceste piste.
    – daca vrei distractie pe trasee off-road, iei MTB-ul si te dai prin padure. Si acolo trebuie sa ai grija, ca mai umbla si oameni, dar asta e valabila peste tot, nu doar in Germania
    – daca vrei viteza de cursiera, iesi din marele oras si te plimbi pe multimea de drumuri secundare ce leaga localitatile mici. Astea sunt foarte putin circulate, cu asfalt excelent in 95% din cazuri. Nu te duci pe pistele de biciclete de prin parcuri, ca atunci e evident ca nu ai loc.

    Pe unde stau eu pot sa fac ture de orice fel si am conditii s-o fac in siguranta. De fapt, cursiera mi-am luat doar de cand sunt in Germania, pentru ca in RO mi se parea sport mai extrem decat MTB-ul.

    Cata vreme soferii nu respecta biciclistii nu e mai bine sa fie pistele separate? Pentru cine vrea viteza pe cursiera, orasul oricum nu e o solutie. Si in Bucuresti trebuie sa iesi sa poti sa faci ciclism de sosea. Diferenta mare e ca pe aici pe unde stau eu, soferii acorda prioritate biciclistilor, exista respect in trafic fata de ei, chiar daca sunt pe drumul normal.

    Ah, si in afara de autostrazi si putine drumuri „express” pe care limita de viteza e 100 si unde nu exista loc pentru pista, poti circula cu bicicleta pe marea majoritate a soselelor. Exemplul ala din Germania cu interzis bicicletelor e cam tendentios, pentru ca nu se intalneste decat in foarte putine cazuri, iar daca este cazul alternativa de multe ori nu e un labirint de trotuare pavate, ci un drum secundar normal, sau chiar o pista asfaltata care merge prin alta parte.

  • Să vă spun cum e în Franța, unde practic ciclismul de 5 ani. Ce fel de ciclism practic? În timpul săptămînii fac 10km dus și 10 întors pe zi la lucru cu o bicicletă de oraș, e drept, ceva mai dichisită, cu butuc Nexus, frîne cu disc, coș pentru cumpărături sau scaun de copil, depinde de situație. Sîmbăta și duminica fac sport cam 200-250km în total cu o bicicletă de șosea. Din cînd în cînd practic MTB, dar nu prea îmi iese, așa că nu se pune.

    Scopul meu în timpul săptămînii este să ajung în siguranță la birou, într-un timp rezonabil și fără să transpir. Mi-a cam trecut vremea KOM-urilor Strava. O să ziceți că da, în Occident se circulă civilizat, e mult respect pentru cicliști, există infrastructură. Eu zic că depinde. Pentru cei 20km zilnici în regiunea pariziană, cred că am cel mult 1km de pistă și aceea făcută cu picioarele. Prefer să merg printre mașini. Trebuie de știut că sînt foarte puține orașe franceze care sînt bike friendly, Strasbourg și Grenoble se numără printre ele. În rest, opinia generală este foarte ostilă bicicletei. Parisul încearcă de ani să construiască infrastructură ciclabilă dar, deși sînt ceva progrese, nu este suficient și este întîmpinată o mare opoziție a diverselor forțe politice (partide care vor sa isi serveasca electoratul majoritar dependent de masina) sau asociative (asociatii ale motociclistilor si ale automobilistilor, foarte influente). Dacă pista e o bandă desenată pe marginea drumului, aceasta se transformă în parcare pentru mașini de tip „m-am oprit doar pentru 2 min” iar dacă banda se face pe trotuar, nu se poate circula pentru că se umple de pietoni, turiști sau alți gură-cască. Așa că mi-ar plăcea foarte mult o infrastructură civilizată, separată de mașini, dar și de pietoni, pe care să merg normal, fără stres, fără să încerc să iau KOM-uri și fără să îndoi oglinzile celor care îmi șterg pantalonii cu caroseria înainte să îi ajung la semaforul aflat la 50m sau înainte să se oprească în ambuteiajul care îi va ține acolo mult timp.

    Cînd fac sport, alta este situația. Atunci îmi place viteza si îmi place să rulez în grup. Scopul e fie să fac medie mare, fie denivelare babană, fie amîndouă, dacă am picioare. Iar pentru asta există drumuri secundare superbe, puțin circulate, prin sate pitorești, pe dealuri și văi. În 15km practic sînt la țară. Acolo pot să îmi desfășor talentul fără mari restricții și nu am nevoie de piste de bicicletă. Și nici nu prea sînt.

  • Un articol bun. Personal sau nu spune adevarul despre pistele de biciclete din tara noastra draga. Investitii colosale cu rezultate aproape nule. In Timisoara avem pista de 20 cm latime (circula un video pe net), si piste care incep nicaieri si tot acolo ajung. Avem piste cu dale pe care e foarte greu sa mergi decent cu o cursiera. Si merg cu cursiera in oras deoarece nu am loc de 4-5 biciclete, am deja 3. Soferii sunt praf in a respecta biciclistii, ba chiar te incurca si te sichaneaza daca se intampla sa le stai in cale…ca na se grabesc. Mult timp va trece pana la noi in RO o sa avem piste decente. Si nimeni nu zice nimic de vecinii nostrii unguri unde bicicleta e o prezenta majora in trafic plus ca au si piste multe si bune.

  • Articolul vede doar partea negativă în opinia mea. Pistele și benzile atrag noi bicicliști care să le folosească și în acest fel se dezvoltă comunitatea. Se poate observa că pe pista de pe Victoriei întâlnești mai mulți bicicliști ca pe orice altă stradă. De ce? Pentru că oferă confort! Si nu doar sportivilor, ci și persoanelor în vârstă, copii sau femei. Ei sunt clasele mai expuse, sunt majoritari și pentru ei se fac în primul rând piste ca să aleagă bicicleta. Și eu mă dau la concursuri ca și tine dar asta nu înseamnă că în oraș vreau să merg cu cine știe ce viteză.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata.

three × 1 =