Evident că în esență ne lovim de această limită în cel puțin două situații: atunci când stăm la birou, privim pe geam și ne gândim ce frumos ar fi fost să parcurgem un traseu de munte pe bicicletă și atunci când stăm în casă, uitându-ne pe geam și realizând că bugetul de weekend nu este nicidecum suficient pentru a ajunge la munte și a da o tură cu bicicleta.
Deși, dacă stau să mă gândesc bine, în a doua situație se află doar cei care locuiesc la șes, ceilalți fiind bineînțeles, privilegiați. Dar dacă tot am adus în discuție bugetele, aș vrea să reflectăm câteva minute asupra ceea ce înseamnă să practici mountainbiking-ul la nivel de hobby, fără prea multe lipsuri.
Dar oare mai intră banii în discuție atunci când vine vorba de pasiune? Evident că intră, doar pasiunile sunt susținute în general cu sacrificii. Mă uitam la unul din vecinii mei, pasionat și el de altfel de biciclete. După ce zilele trecute l-am văzut transportând pe mașină o nouă bicicletă, o cursieră cu cadru din carbon, mi-a venit ideea să fac un calcul scurt cu toate nevoile pe care ar trebui să le îndeplinești pentru a-ți face viața cât mai ușoară atunci când ești pe munte. Exclud bicicleta din calcul, deoarece se presupune că ai intrat deja în posesia acesteia.
Încep cu transportul. Există mereu alternativa trenului, dar ca să fii mai rapid vei alege probabil automobilul personal. Pentru acesta vei avea bineînțeles nevoie de o soluție de transport pentru a nu ruina interiorul mașinii. Cu un cost de aproximativ 350 de euro, fără TVA desigur, pentru o soluție rezonabilă cu două suporturi de biciclete, ar trebui să rezolvi cazul. Alimentarea cu combustibil de la prima benzinărie, ar trebuie de asemenea luată în calcul.
Odată ajuns la munte, trebuie să te gândești la un set de protecții. Nu ai nevoie de probleme în plus, așadar planificarea unui buget de aproximativ 150-200 de euro este necesar. Te vei alege cu un set de cotiere, genunchiere, mănuși și poate o cască.
Mai pune în calcul și un ghiozdan, un set compact de scule, o pompă, poate și un sistem de iluminat și de ce nu, o cameră de filmat ca să ai ce să le arăți nepoților și vei realiza că totul se ridică la un cost mai mare decât cel inițial al bicicletei. Dezarmant? Mai bine de 8 ani din perioada în care am pedalat la munte, nu am avut niciodată un ghiozdan, scule, pompă, cameră de rezervă, sistem de iluminare, cască, protecții și nici măcar banalul suport de băuturi care se montează pe cadru. Și m-am distrat al naibii de bine! Cu vârsta lucrurile s-au mai schimbat. Paranoia este din ce în ce mai prezentă și mă face să iau în calcul situații periculoase care înainte nici măcar nu-mi treceau prin gând. Mă bucur că am scăpat întreg.
Cu toate acestea, în mine încă mocnește o adâncă certitudine: te poți distra oriunde, oricum, chiar și fără lista interminabilă de accesorii menționată mai sus. Poate nu la fel de sigur și cu o doagă lipsă, dar cu mai mult haz. Când nu percepi pericolele din jurul tău ești mai fericit. Și poate că aceasta este cheia cu care deschizi calea către pasiunea fără limite. Băiatul din imaginea de mai sus a făcut-o la concursul de Downhill de la Cheile Grădiștei de luna trecută. Și i-a reușit.
Dragoș Mitroi
editor-in-chief FreeRider.ro
O abordare destul de superficială și exagerata din punct de vedere al costurilor (suportii pe care ii folosesc cu tot cu sistem de bare sunt 55e cu tot cu TVA; facut peste 2000km cu bicle pe masina fara cea mai mica problema… 350e… cred ca glumesti – snobism marca Romania si o doza crescuta de consumism). Trenul ramane varianta cea mai buna pentru iesirile scurte la munte, cei comozi vor prefera intotdeauna masina. Exista o lista minima de echipamente necesare in momentul in care te indepartezi de tot ce inseamna civilizatie, mai ales in momentul in care urci pe munte. Povestea cu distractie „la tundu gol” ma lasa rece si da dovada de lipsa de responsabilitate. De asemenea nu trebuie uitata „regula celor trei”, adica prezenta a cel putin 3 oameni la o tura departe de civilizatie si o sumedenie de alte mici reguli de comportament pe munte. As putea face un editorial in completarea articolului de mai sus, totusi nu vreau sa supar!
Te-a deranjat ce-am scris aici. 🙂 Am dat câteva exemple de echipamente și accesorii pe care cu timpul a trebuit să le iau în calcul, dat fiind faptul că înainte n-o făceam și ma simțeam la fel de bine pe munte, poate chiar mai bine. De aici și exemplul cu tipul din poza articolului (a se observa că poartă cască). Funcționează și cu un minim de echipament, important este să-ți dorești cu adevărat să faci acel lucru. Asta era ideea generală.
„Articolul” asta are nivelul unei compuneri pentru clasa a IV-a. Asta ca sa fiu indulgent.
Ca se poate si asa, ca se poate si asa….Cred ca si o coafeza care scrie in revista „Bucuria femeilor (apare o data pe luna)” putea sa insaileze un material mai coerent pe tema asta.
In rest, ganditi-va la ce a spus Socrate cand se invartea prin piata „mestesugareasca si agro-alimentara” din Atena: „cate lucruri de care nu am nevoie!” Mai mult, ganditi-va ca fituicile astea online care ne gazduiesc comentariile traiesc din publicitate si daca nu exista nevoi, ele trebuiesc inventate, ca sa-i fie rusine bizonului sa se suie pe bicicleta daca nu are suspensor din gore-tex, colectia 2014-2015. In aceste conditii, autorul articolului da dovada de multa ipocrizie: se poate si asa, se poate si altfel, dar induce ideea ca e mai bine e asa, sa te tragi la tipla!
De abia acum imi dau seama ca am trait degeaba si am facut in vara o tura de o zi de 200 km in zona Rosia Poieni, Rosia Montana si Valea Ariesului cand, de fapt, nici nu aveam ce sa caut pe acolo. De asemenea, acum 2 ani mi-am anuntat tovarasa de viata intr-o sambata ca „plec in strainatate” cu un buget 50 de lei. A ras, dar si mai tare a ras cand i-am aratat seara pliantele si bonurile de la o carciuma din Ruse unde am luat o masa copioasa pe ruta de o zi Bucuresti – Ruse si retur. La fel, daca m-as lua dupa „basini” de-astea de-ale lui Dragos Mitroi, ar fi trebuit nici sa nu ies din casa.
Am remarcat criticismul tău din ultima perioadă la adresa anumitor articole. Dar cum nu vreau să mă lansez în discuții interminabile și lipsite de sens, mă bucur că ai ajuns singur la concluzia că această „fițuică”, dacă-mi permiți să te citez, nu este ceva de care ai cu adevărat nevoie. Mai ales când înțelegi fix opusul. Seară faină!
Nu-l cunosc pe Dragos Mitroi si din articolul asta apreciez atitudinea promovata nu si corectitudinea datelor. Dar unii au adunat multe frustrari de nu se pot limita la comentariile constructive si arunca si cu rahat la sfarsit si abia asta este „tipic romanesc”.
@Greaper: parca freerider.ro cautau editorialisti. Daca esti atat de inspirat inscrie-te si vino tu cu idei, nu cu completari ca de-astea poate oricine.
@Geografu: ori nu ai citit articolul pana la capat, ori nu ai pe unde sa te lauzi, ori logica-ti joaca feste.
Freerider.ro
Ca sa fiu mai concluziv, asociezi in mod gresit lipsa accesoriilor si comoditatilor cu imaturitatea si inconstienta.
”Vai, nu trebuie sa uiti sa faci plinul de benzina cand pleci cu carbonu la munte cocotat pe masina (n.n. cat de redus poti sa fii, sa nu-ti alimentezi masina fara checklist-ul freerider-ului?)! Dar, vai, poti pleca si cu trenul si te poti distra de minune (n.n. daca esti imatur si inconstient, ca de un corporatist obosit ”rade” vecinii daca pleaca la munte cu trenul)”.
Bicicleta demontata partial iti ruineaza automobilul? Automobilul este mai rapid decat trenul? Serios? Asa ti s-a parut tie cand te uitai la el din coloana de pe DN1?
Mai bine spune ca ai avut un deadline si o zi proasta si ca nu o sa mai faci, decat sa trambitezi ca nu-ti intelegem noi derapajele de forma si continut!
P.S. F.S. Ti-am aratat mai sus adevaratele problemele de logica. In rest, plimbarile la care ma refeream mai sus cu viteza medie de 20 – 22 km/h nu au nicio treaba cu lauda si sunt accesibile si pentru femeile insarcinate in primele doua trimestre de sarcina…Asta daca nu citesc prea mult sfaturile de calatorie de pe freerider si li se face frica sa iasa din casa cu bicicleta fara sa fie insotite de ambulanta, pompieri si politie.
Exact cum îți spuneam și mai sus. O discuție interminabilă și fără sens. De ce interpretezi totul după bunul plac, rămâne într-adevăr un mister și pentru mine. Este evident că nu-ți place ce citești aici, dar ce bine că există și alternative. În completarea celor spuse de tine: nu aleg niciodată faimoasa rută DN1. 🙂 Seară bună!
@FS ideea ta referitoare la editorialisti e f buna, in rest … incearca sa citesti printre randuri.
Nu vreau sa jignesc pe nimeni, nu de asta am scris comentariul. Totusi cred in necesitatea maturizarii presei din Romania sub orice forma. Am vazut prea multi oameni prost informati si prost pregatiti pe munte/pe bicicleta pe munte/pe bicicleta la maraton pe munte ca sa privesc superficial subiectul.
Succes!
ce imi place cand vad corporatisti, sau „pro-rideri” auto-intitulati, cum se dau ei experti in buget de calatorie si maestrii ai ciclismului pe drum drept prin Herastrau. Voi, cei care va plimbati cu biciciclete mediocre de 800 de lei cumparate de la Decathlon pe marginea Centurii si aveti impresia ca sunteti la fel de buni ca cei care fac cu adevarat performanta. Nu are nici o legatura ce spun eu aici cu articolul lui Dragos,pentru ca stiu ca el are mai multa dreptate decat voi, doar ca m-a apucat o grava senzatie de greata si constipatie cand vad oameni ca voi care in viata de zi cu zi nu au curajul nici sa traverseze pe rosu la semafor, desi strada e goala, cum incercati sa corectati munca altuia desi nu aveti pic de experienta in domeniu. Voi, aia care va cumparati cabluri ieftine la shifter-e si aveti pretentia sa va tina o viata. N-ati investit in viata voastra intr-un echipament adecvat pentru stilul vostru de pedalat, pentru ca prin Herastrau si pe trotuarele din Bucuresti nu ai nevoie decat de o palarie si o pereche de ochelari de cocalar. Baiatul pe care il vedeti mai sus in poza, nu a fost fotografiat pe traseul de „off-road” din Tineretului. A concurat cot-la-cot cu toti rider-ii pe cele doua trasee de Enduro/DH de la Cheile Gradistei. Si prin echipamentul lui sumar si bicicleta sub orice critica, a dat peste nas multor oameni imbracati ca robocop pe traseu. Tin sa mentionez ca acestea sunt trasee pe care voi, biciclisti de week-end ce sunteti, nu ati fi in stare nici sa porniti de la linia de start fara un FACEPLANT epic.
Inca o data, aceasta iesire necontrolata a mea nu are foarte mare legatura cu articolul ,iar experienta celor care scriu aceste lucruri este mult mai mare decat toate turele voastre de sute de kilometrii la deal in „stretch-uri”
Cheers,
Observ ca se bate campul la greu pe site-ul asta! Imi cer scuze ca am incercat sa dau un sfat mai bun sau mai prost referitor la fondul problemei!
Cand vad ce retorica furibunda si ce atacuri la persona (gen antena 3) fac indivizi de genul FS si Un Pletos Nervos Cu Cioc, dar si Geografu Turmentat imi vine sa emigrez. A… am o varianta si mai buna, sa nu mai citesc aberatiile pompieristice postate pe aici!
Imi cer scuze ca exist!
Profesionistii si ciclistii foarte buni nu isi pierd timpul pe genul asta de site-uri. Ei se antreneaza, iar daca vor sa se documenteze stiu sa-si ia informatia direct de la sursa. Asa ca daca voi postati aici si tot pomeniti pe prostii care nu inteleg ce inseamna calitatea, nu faceti parte de fapt din cele doua categorii mentionate mai sus, cu toate ca, probabil, detineti echipamente si biciclete de calitate care va exced capacitatile fizice.
Publicul tinta al articolelor „usurele”, de popularizare cum este si cel de fata nu il reprezinta profesionistii sau ciclistii inchipuiti, ci il reprezinta biciclistii de duminica.
Iar daca frumusetea mersului de bicicleta este tocmai simplitatea si accesibilitatea, de ce sa le induci biciclistilor amatori idei gresite ca nu sunt in regula daca nu-si cumpara si un suport „de 350 de euro, fara TVA desigur”?
Pana la urma, daca e vreunul dintre acestia atat de cretin incat sa-si dea drumul prin padure cu frane si cabluri de 10 de lei, asta tine de selectia naturala. Mie mi se pare mult mai pervers ca unui biciclist de genul asta sa-i vinzi o armura, ca deh trebuie sa-ti largesti baza de clienti, si sa-l incurajezi sa se bage pe trasee grele, cand el nu este pregatit mental, tehnic si fizic pentru asa ceva.
Asa ca nu mai amestecati borcanele: aici s-a discutat despre biciclistii care biciclesc de placere! Coltul profesionistilor o sa se infiinteze atunci cand diferenta dintre belgianul care castiga in mod traditional „Prima Evadare” si primul concurent roman va fi de mai putin de 10 minute.
@turmentat
http://nomad-team.ro/primaevadare/2012/finish.php