Motivul pentru care eu consider ciclismul superior altor sporturi este acela că un banal antrenament mă poartă printr-o multitudine de locuri. Călătoriile sunt cele care deschid perspectivele și mințile, că-s făcute pe bicicletă sau nu. Rutier înfocat fiind, turele mele mă duc prin orașe, mai mari sau mai mici, sate, comune, cătune și tot felul de așezări umane, unde iau contact, la prima mână, cu realitățile de acolo. Uneori acele realități mă izbesc sub forma unui cartof zburător sau a unei pietre, alteori mă salută călduros de pe margine și mă întreabă dacă vreau un pahar cu apă, în zile toropitoare.
Parte a acelor realități cu care mă intersectez odată lăsată urbea în urmă sunt bicicliștii din sate. Indiferent cum o fi viața țăranului de Bărăgan, căci pe aici îmi fac cu precădere veacul, mereu am putut schimba un zâmbet, o replică, un salut din mers cu sătenii aflați pe bicicletă. Și de fiecare dată mă încearcă un mic sentiment de vinovăție. Ei nu merg pe bicicletă de distracție, cum fac eu pentru că am suficient timp liber să o fac. Nici nu se îmbracă chic, nici nu au vreo bicicletă mai strălucită, nici nu inundă rețelele sociale cu… Știți și voi la ce mă refer.
Îi admir pe bicicliștii rurali pentru că sunt mult mai apropiați de idealul danez sau olandez de biciclist decât vor fi mulți dintre cei pe care îi cunosc și care îmi sufocă feed-ul virtual cu lapte, miere și norișorii roz ai biciclismului urban online. Pentru bicicliștii de la țară vehiculul cu două roți este exact același lucru ca pentru cei din Occident – un mijloc eficient de deplasare, care economisește timp și bani, deși cred că mai degrabă constrângerea materială este catalizatorul în acest caz. Ruginită sau mai nouă, cu schimbător sau cu o singură viteză, bicicleta este o realitate a omului de la sat la fel de firească precum ograda cu găini și căpița de fân. Pur și simplu îi vede avantajele și un simplu calcul de eficiență economică inclină balanața irevocabil în favoarea celor două roți.
Poate mă dedau iluziilor când cred că biciclistului rural îi place să meargă cu bicicleta. Cine știe, poate dacă ar avea un smartphone cu net, biciclistul rural ar pune o poză cu el pe wall. Poate dacă ar avea un magazin de biciclete în apropiere și banii necesari, și-ar cumpăra o bicicletă de oraș lăcuită și cu șa din piele. Sau poate că, având banii, s-ar lepăda de credinciosul amic cu ghidon și și-ar lua un vehicul cu caroserie.
Ultimele 4 fraze sunt supoziții. Certitudinea sunt bicicliștii rurali, care nu cred că s-au gândit vreodată să se autointituleze așa, care pedalează fără probabil să se gândească la vreuna din posibilitățile de mai sus. Care pedalează indiferent de vreme. Care sunt, în același timp, cei mai destoinici promotori ai deplasării pe bicicletă, fie că își doresc sau nu.
Traian Goga
Redactor FreeRider.ro
Nu cred că doar constrângerile economice au dus la utilizarea pe scară largă a bicicletei în zona rurală, ci mai degrabă lipsa unui alt mijloc de transport. Dacă în oraş, până la serviciu se poate merge cu autobuzul sau tramvaiul, în zona rurală nu există un astfel de mijloc de transport care să îl poată transporta dintr-o parte în alta a satului…
Felicitări pt articol!
Un singur cuvant pentru articolul asta : FELICITARI !!!
@Bogdan – E adevarat, insa cred ca s-ar gasi adepti care, avand un automobil proprietate personala, sa il foloseasca pentru deplasare pana la magazinul comunal. Poate ca constrangerile financiare nu sunt intregul motiv pentru care e folosita bicicleta, dar cred ca joaca un rol esential. In acelasi timp, se releva si partea practica a bicicletei, dar pe aceasta nu ar fi cunoscut-o daca nu ar fi fost constransi materialiceste.
sooooo true! 🙂
Eu vreau sa va dau exemplul orasului Mizil ( negativ ). Tinerii sint mai degraba atrasi de ideea cumpararii unui autoturism ( din afara ) decit a unei biciclete mai acatarii . Pentru ca au ei inradacinata ideea ca sint mai atractivi si mai interesanti . Asta chiar in conditiile in care muncesc cu ziua , locuiesc intr-o casa batrinesca de paianta si gardul de la strada cade pe casa . Si cu autoturismul acela merg la ….betcafe sa mai puna un ,,loz,, , se opresc de trei ori in trei locuridiferite ( in zona centrala neaparat ) ca sa ia o cafea ,, de la dozator ,, pe care o beau cu fundul pe capota autoturismului si fac turul orasului pe trei strazi ca sa ,,,,fie vazuti . Inconstienti , iresponsabili si pe deasupra si cu …..drept de vot .
uau, ce articol frumos! felicitari!
Parerea mea este ca e putin probabil ca un locuitor de la sat, chiar in conditiile in care ar avea banii necesari, si-ar cumpara o bicicleta de oras, lacuita si cu sa din piele. Baraganu-i prafuit si ei stiu foarte bine acest lucru. Nu le trebuie bicicleta de fite, au nevoie de o bicla cu care sa mearga la camp sau la magazinul din partea cealalta a satului.