În urmă cu 4 ani mă urcam pe primul e-bike pe care aveam să-l încerc: un KTM eGnition, un full-suspension, un monstru, un produs fără prea mult sens. Cuplul imens dezvoltat de acel motor de 1.200 W (250W fiind standardul din industrie) mă făcea să simt că accelerez pe o motocicletă. Doar că pedalam și nu ordonam motorului din accelerație. La vremea respectivă am rămas uimit de faptul că poți înainta pe deal pedalând doar „de formă”. Dezamăgit am fost de greutatea de aproape 30 de kg a așa-zisei biciclete, care o făcea aproape imposibil de manvrat pe single-trail-ul, mai ales în viraje. Apoi, an de an, am tot încercat câte un e-bike, de la diverși producători, încercând să stau cât mai departe de acest miraj al potenței. Lucrurile au evoluat cu anii, tehnologiile la fel, iar greutatea bicicletelor cât și performanța acestora au fost semnificativ îmbunătățite. Suficient de mult încât să-mi cumpăr una? Poate că da, dar n-o s-o fac și o să-ți explic imediat de ce. Există totuși o excepție, pentru care m-aș gândi de două ori dacă merit una.
Am susținut încă de la începuturi că electrificarea bicicletei nu face decât să ucidă conceptul. Greșit, căci vânzările au crescut semnificativ, iar acum reprezintă o parte mare din vânzările producătorilor. Să nu uităm că în urmă cu doi ani, bicicletele electrice au fost cele care au adus grosul în bugetele companiilor. Bătrâni, leneși, entuziaști, toți au făcut sacrificii și au cumpărat biciclete electrice cu o valoare medie de 2.400 de euro, în Germania. Restul de țări europene nu stau mult mai rău în statistici, așadar se pare că vorbim despre un real succes. M-am simțit așadar eu la rându-mi ca un moș, care stă pe margine și îi critică pe cei mici că nu se duc să facă sport în loc să stea pe gard să mănânce semințe. Nebunia a fost dusă mai departe cu anii, iar în prezent, avem o multitudine de variante pentru bicicletele electrice, cu motoare mici și mari, compacte, silențioase și cu o autonomie de până la 140 de km. Ce cifră!
Înghițindu-mi vorbele și nevrând să renunț la principiile mele, am zis că voi evita astfel de ocazii, de a pedala pe o bicicletă electrică. O voi face doar când sunt obligat. Ceea ce am și făcut. Dar poate că ocaziile au fost atât de rare, probabil una sau două pe an, încât am ajuns să am un zâmbet tâmp pe față când pedalez pe o astfel de mașinărie. Și nu pe plat, ci aleg cele mai dificile urcări. Urcări, pe care în mod normal nu ai cum să le dai pe o bicicletă clasică. Urcări, pe care roata de față se ridică datorită cuplului imens creat de motor. Urcări, pe care poți depăși orice profesionist, căci e-bike-ul tău este limitat în cel mai rău caz la 25 km/h și în cel mai bun, la 45 km/h. Cine urcă cu o asemenea viteză? Doar tu, cu e-bike-ul.
Mi s-a părut că lucrurile au deviat și mai mult din momentul în care au început să se organizeze curse de e-bike-uri. Între noi fie vorba, tu știi cât de mișto sunt? Îți pun la grea încercare cu totul alte aptitudini decât cele pe care le utilizai înainte pe bicicleta ta mecanică. Este practic o altă lume, un alt univers, paralel cu cel al meu. Așadar, pentru ce să mă mai revolt, când lucrurile se mișcă în direcția cea bună? Când cumpărătorii plătesc sume mari pentru astfel de biciclete? Când tot ei, consumatorii, sunt de fapt foarte fericiți cu această variantă și pot ajunge în vârf de munte cât ai clipi, pe trasee pe care nu ar fi ajuns în mod normal niciodată?
Nu ți se pare fair play? Atunci cumpără-ți și tu una, eu aș cumpăra-o doar pentru a ajunge înaintea concurenților pe traseu, pentru a le face poze. Ce trebuie să reții este că oricât de atractivă pare bicicleta electrică, la final vei ajunge mai gras, mai leneș și mai urât, pentru că vei înceta să faci efort așa cum făceai o dată. Vei fi dus pe brațe până în locurile în care înainte te luptai din răsputeri să ajungi și vei mânca șuncă și salam între timp. Vei urca 2.000m difernță de nivel în 30 de minute, fără o picătură de transpirație și vei fuma între timp 3 țigări, deci vei îmbătrâni prematur din lipsă de exercițiu cardio și din cauza tutunului. Iar asta mi se pare destul de trist. Eu nu renunț însă la speranță, chiar dacă reiese clar din acest text că am puseuri de fericire atunci când pedalez asistat. Este ca și cum ai încerca cocaina, iar apoi te forțezi să te oprești ca să n-o iei razna. Probabil va urma o perioadă când e-bike-urile se vor ieftini, se vor vinde în cantități și mai mari, iar peste alți 20 de ani, va veni din nou moda bicicletelor cu transmisie neasistată, pusă în mișcare de piciorul omului. Life cycles.
Dragoș Mitroi
editor-in-chief FreeRider.ro
Dupa parerea mea e-bike e mai mult o motoreta electrica decat o bicicleta.
In al doilea rand nu prea ii vad sensul.
Daca vreau sa fac sport, miscare aleg o bicicleta. Daca vreau sa ajung undeva mai repede si ca sa fiu afara in mijlocul naturii, nu intr-o cutie de conserve, atunci alegerea este o motoreta/motocicleta.
@cycleman , banuiesc ca nu stii ca exista si motociclete electrice.
Chiar de curând KTM a lansat una de enduro.
Eu locuiesc intr-un oras cu diferenta de nivel de 300 m intre un cartier si altul. Sunt altele aproape cu diferenta de 400m. Ii inteleg pe cei care vor sa mearga la lucru si sa nu ajunga cu camasa leoarca sau pe batranii care fac cumparaturi, dar la mtb mi se pare fara sens. Vad ca si Specialized au scos o bomba din asta acum.
Multi dintre voi nu intelegeti de ce ar vrea cineva asa ceva pt ca nu va intereseaza genul respectiv de activitate…evident ca nu este nimic in neregula cu asta, fiecare cu placerea lui. Mie unul mi-ar placea una ca sa pot ajunge pe ea pana in varful muntelui fara sa-mi dau ultima suflare, sa fac efort da, sa trag tare da, dar nu sa-mi consum toata energia. Mi-ar placea sa pot face 150 km pe zi cu bagaje pe ea…si acum fac asta dar nu pot sa urc si Transfagarasanul in aceeasi zi….da ar fi frumos sa fie un hibrid intre o motocicleta si o bicicleta. Sa ai libertatea si anduranta unei motociclete si satisfactia efortului fizic in acelasi timp. Motocicleta/motoreta nu o poti lua in brate, nu o poti baga zilnic in apartament, nu poti merge chiar pe unde vrei tu in parcurile nationale (adica prin locurile cele mai frumoase si salbatice), ai alte costuri etc. Din pacate costul unei ebike este prohibitiv…un haibike full suspension costa cat o motoreta de 150 cc
In primul rand, bicicleta nu este numai pentru concurs, iar cine se limiteaza sa vada lucrurile doar atat, greseste! Bicicletele au diferite destinatii, scopuri si utilizari…de la plimbatul prin oras, pana la concursuri unde efortul este poate peste limita! Iar sa compari un E-bike cu una clasica e ca si cum ai compara, din punctul de vedere al efortului si al maiestriei turele facute de cei care fac enduro cu urcarile pe bicicleta pana lesini! Pana la urma, alegerea este a fiecaruia, in functie de ce poate, cat poate si cat isi permite sau, cel mai exact, ce isi doreste sa faca!
Pentru mine, personal, un E-bike ma ajuta sa compensez problemele cu inima, cu faptul ca respir cu numai un plaman, iar o tura obisnuita imi mentine glicemia la un nivel normal! E totusi un castig, nu?
In plus, imi permite sa beau o bere cu prietenii, sus, pe deal, sa colind dealurile acolo unde altfel nu as putea…si asta facand miscare, nu efort!
Mai mult, ceea ce se pare ca nu stiu multi este faptul ca la un E-bike plaja de efort este cu mult mai mare decat la una clasica, la fel cum este si plaja de comoditate! Cine nu stie sau nu crede ii pot imprumuta bicicleta mea sa se convinga! Ca atare, nu un E-bike te face gras, ci modul in care alegi sa il folosesti! Si nu un E-bike te convinge sa mananci sunca si salamul pe care , oricum, toata lumea il mananca, dar ma fereste sa gafai sau sa miros a transpiratie!Oricum, personal, prefer sa imi pastrez resursele pentru altceva decat pentru a-mi arata patratelele pline de sudoare…
Tehnologia evolueaza…Candva cursele de masini erau cu masini clasice! Acum cursele de masini se fac cu cele de F1. La fel se intampla si cu bicicletele…evoluam!