Proba adevărului: Lupta cu secundele, muntele, betonul și adversarii

Nu degeaba este contratimpul numit proba adevărului. Puține exerciții din ciclism, dacă cumva vreunul, sunt atât de necruțătoare precum lupta solitară a ciclistului cu cronometrul. Secundele sunt crude, reci și nu pot fi înduplecate. Nu iartă și sunt judecata supremă a performanței sportivului, iar singura variantă pentru atlet este să le sfideze. Să lase cât mai puține să se scurgă.

Mă aflu din nou în compania belgienilor de la Wallonie-Bruxelles. Omul lor cel mai bine clasat la „general”, Laurent Evrard, se află la 18 secunde în spatele liderului de atunci Vitaly Buts, ocupând locul al patrulea. În clasamentul pe echipe, valonii se află la șefie. Dar tensiunea s-a adunat de dimineață. Toți știu ce reputație are un contratimp. Și contratimpul de azi este în cățărare, scurt, de 5 crânceni kilometri, pavat cu plăci de beton și căptușit cu denivelări și nisip. Orice se poate întâmpla pe drumul spre stațiunea Harghita Băi.

Startul s-a dat, timpul trece, iar cu fiecare minut, lista celor care mai trebuie să își joace cartea se scurtează. Încerc să schimb câteva cuvinte cu Michel Dernies, directorul sportiv al echipei, dar lui numai de vorbă nu-i arde. Făcea calculele. Ce timp trebuie Laurent să scoată, în ce pas trebuie să abordeze capricioasa urcare, care să fie cadența de pedalat, mai ales că denivelările au obiceiul să te scoată din ritm, și tot așa.

Bicicleta este demult pregătită, iar la încălzire, Laurent a transpirat din greu. Computerul de bord al mașinii tehnice afișează traseul contratimpului. Telefonul mobil e pe post de cronometru, stațiile radio funcționează, iar megafonul instalat pe mașină îi va aminti lui Laurent să nu o lase mai moale nicio clipă. Ecarturile față de restul favoriților sunt puse pe foaie, astfel că Michel va afla instant ce loc ocupă sportivul său atât la general, cât și în etapa care urmează.

Laurent se urcă pe podiumul de plecare. Arbitrul anunță că mai are 30 de secunde până la start. Acum 10. 3, 2, 1, start! Omul de doar 23 de ani demarează în trombă, iar mașina tehnică după el. Viteza lui se temperează, însă, destul de repede. Rulează cu o idee peste 20 km/h. Drumul aflat în stare precară îi face misiunea mai dificilă. O secundă de neatenție și poate face pană sau derapa. Niciuna nu e o opțiune viabilă. Pe bancheta din spate, mecanicul stă cu o mână pe clanța ușii și cu cealaltă pe roțile de rezervă.

Directorul sportiv turuie într-una la megafon Allez, allez, Laurent! Serpentinele sunt un prilej de a mai câștiga secunde, așa că sportivul este îndrumat să taie virajele. Așa face. Pe micile porțiuni de coborâre, sau mai bine zis cu o pantă mai lejeră, Michel îi indică să relanseze ritmul. Rutierul coboară două pinioane, se ridică în picioare și viteza depășește cu puțin 25 de km/h. Laurent strălucește, dar nu e vorba despre vreo aură. Sudoarea curge gârlă pe el.

Pe margine, coechipierii săi îl încurajează, dar, mai important, stau cu roțile bicicletelor lor la îndemână, gata să îi sară în ajutor în caz de pană. Laurent e liderul echipei și niciun efort nu e prea mare pentru a-l ajuta să câștige sau măcar să se claseze cât mai bine.

Ultimii 3 kilometri ai cursei sunt cei mai abrupți, așa că Laurent mai ia o gură de apă și își ia la revedere de la bidon. Pe computerul de bord, distanța rămasă se micșorează încet, dar sigur. Dar nici acul vitezometrului nu mai e așa generos. Mișcarea se repetă: din megafon se aude același Allez, allez! și tăiatul virajelor devine o chestiune fundamentală. Sportivul apucă ghidonul de jos, gest sancționat de directorul sportiv, care deja urlă în microfonul stației. E de înțeles, până la urmă. Panta e la fel de neiertătoare ca secundele și taxează orice eroare.

Se apropie sosirea. Finalul este dureros, dar campionii trebuie să sufere înainte de a învinge. Întrebarea este: oare Laurent suferă destul? Îl dor picioarele, spatele și mâinile suficient? A transpirat cât trebuie?

Cronometrul este verificat de Michel. 12 minute și 40 de secunde. Destul cât să îi aducă locul secund în etapă, căci timpul lui Vitaly Popkov e de neclintit. Lucrurile arată bine, dar mai sunt concurenți de sosit. Bulgarul Georgiev îl aruncă cu o treaptă mai jos pe Laurent, după ce a pedalat cu 6 secunde mai repede. Vitaly Buts dezamăgește, iar Andrei Nechita se luptă din răsputeri, dar sorții i-au întors spatele de această dată, prin schimbătorul defect ce l-a silit să ruleze pe un singur pinion.

Laurent Evrard rămâne cu locul 3 în etapă, urcă tot pe 3 în clasamentul general și aduce consolare echipei Wallonie-Bruxelles, care cade pe doi în clasamentul pe echipe. O dimineață reușită, dar se putea și mai bine, mărturisește Michel Dernies. Mai rămâne ultima etapă a Turului Ținutului Secuiesc să trieze pentru totdeauna clasamentul celei de-a 7-a ediții…

Traian Goga, redactor FreeRider.ro
Harghita Băi, Harghita