Deoarece sunt un mare fan al noului traseul Cozia MTB, am așteptat cu nerăbdare prima oportunitate să merg să îl revăd după iarna lungă ce a trecut… Am reușit asta și l-am găsit la fel de frumos dar destul de modificat.
Am să incerc să fiu scurt în descriere pentru a vă oferi informații cât mai concise!
Prima urcare, la fel de lungă cum mi-o aminteam, e acum mai simplă. Iarna ce a trecut a făcut ca pietrișul să se taseze iar suprafața de rulare să fie mult mai prietenoasă, anul trecut pietrișul destul de puțin compactat aducea un plus de dificultate. Cu siguranță vom avea parte de timpi mult mai buni aici!
Prima porțiune de single trail este neschimbată, dar încă nu e curățată de crengi și există și câțiva copaci căzuți, atât pe urcare cât și pe coborâre, lucru care momentan ne obligă să ne dăm jos de pe bicicletă. Sunt convins că organizatorii vor curăța poteca și sper să obțină și autorizațiile necesare să taie copacii căzuți sau să facă poteci ocolitoare pentru a nu strica senzația de flow.
Forestierul de pe finalul primei coborâri ne aduce prima veste proastă. Exploatările forestiere s-au înmulțit iar drumul e mult mai prost și plin de noroi. Nu pune probleme tehnice dar va fi noroi sigur, din acela care murdărește bicicleta în mod gratuit și inutil. Forestierii parcă iubesc să se bălăcească în noroi pe unde lucrează!
Bucla mare de la mijlocul traseului, cea mai frumoasă bucată a acestuia, nu aduce mari modificări. Forestierul până la intrarea pe pârâu e neschimbat, apoi single-trail-ul fără sfârșit până în satul Comanca, singura localitate de pe traseu, este la fel de frumos și de provocator! Taurii sunt cu siguranță tot acolo, dar nici acum nu i-am văzut și nici ei pe noi…
Pushbike-ul de la mănăstire este la fel, mi-aș dori mult să se găsească o cale de a ajunge pe bicicletă din asfalt până la intersecția cu traseul scurt… sunt convins că există. O problemă ar putea fi însă că fetele de la traseul lung ar trebui să treacă prin curtea mănăstirii, lucru interzis. Pe mine nu mă deranjează să împing bicicleta atât, dar mulți spun că acolo e prea mult. Mie mi se pare că s-ar putea ajunge pe niște drumuri înainte de intra efectiv în mănăstire…
Forestierul valonat ce urmează dupa push-bike și punctul de alimentare nu mai e așa sălbatic și izolat ca anii trecuți. Blocajul cu bolovani a fost înlăturat iar acum se exploatează lemn destul de serios, cu tot ce înseamnă asta: noroi, camioane, crengi, câini… Nu e atât de grav, dar senzația aceea de ”no mans land” parcă nu mai e prezentă.
Ultima urcare aduce o veste bună, mai ales pentru cei de la traseul scurt. Drumul a fost lățit și nivelat, fiind acum practic o secțiune destul de rapidă. Nu va mai fi nevoie să ne luptăm și cu bolovanii și noroiul, pe lângă pantă și oboseală. Doar partea finală a rămas neamenajată, dar și acolo situația e mai bună.
Single trail-ul final sau ”coborârea tip dinți de fierăstrău” – după cum îi spuneau unii, mai mult sau mai puțin în glumă, nu a suferit mari modificări. O bucată foarte abruptă care eu o coboram pe lângă bicicletă a fost evitată, în rest e cam aceiași provocare ca anul trecut. Coborârea e presărată cu urcări solicitante, chiar până la final, fiind secțiune care va pune la încercare și anul acesta psihicul fiecăruia. Din păcate în zona inferioară poteca pare ceva mai degradată, s-au tras niște lemne, e ceva noroi… e vorba de o bucată de maxim 1 km, dar care va murdări bicicleta ce altfel are șanse să ajungă curată până acolo.
În concluzie traseul mi se pare mai rapid anul acesta, în special datorită suprafeței de rulare mult îmbunătățită pe o lungime mare de drumuri forestiere, toate fiind prezente și la tura scurtă, unde practic s-a îmbunătățit jumătate din lungimea traseului. Exploatările forestiere au stricat însă din sălbaticul și ineditul zonei și vor aduce un plus de noroi pe biciclete… În rest, cine se bucură de un traseu adevărat și solicitant la maxim va avea o zi minunată pe 19 mai la Cozia MTB 2018!
