Transfăgărăşanul – primul drum alpin pavat din România, încă din 1974. Şoseaua care traversează munţii Făgăraş, cei mai înalţi din România, oferă 44 de viraje pe partea nordică, dinspre Sibiu, şi 83 pe partea sudică spre Vidraru. Este provocarea oricărui ciclist şi un fel de „Sfântul Graal” pentru iubitorii acestui sport. Orice ciclist care se respectă trebuie să-l parcurgă de la un capăt la altul măcar o dată în viaţă însă ideal ar fi în fiecare an.
Cea mai populară rută este urcarea dinspre Cârţişoara (Sibiu) cu coborâre spre Vidraru. Desigur nu este o regulă însă pe partea nordică urcarea este mai scurtă şi mai abruptă rezultând astfel o „suferinţă” mai scurtă pentru picioarele cicliştilor. În plus pe partea cealaltă coborârea spre lacul de acumulare Vidraru, fiind mai lungă, oferă plăcere şi adrenalină mai multă în viteză la vale.
Urcarea dinspre Cârţişoara până la cabana şi lacul Bâlea are o lungime de 30 km în timp ce coborârea spre barajul Vidraru, până la hidrocentrala Vidraru, este de două ori mai lungă cu cei 60 km ai săi. Aici nu am pus la socoteală şi cei 884 m ai tunelului din partea cea mai înaltă a drumului, tunel care trece pe sub munţii Făgăraş. Astăzi tunelul este complet asfaltat şi luminat însă trebuie avut grijă la becurile lipsă şi zonele întunecate. Pe ambele laterale ale drumului există guri de scurgere care nu sunt în totalitate acoperite. Cel mai bine este să pedalezi pe mijlocul drumului pentru a evita un accident.
Pentru pietoni şi biciclişti tunelul este deschis în permanenţă, chiar şi iarna. Acesta a fost şi motivul pentru care am revizitat Transfăgărăşanul pe bicicletă iarna. Vedeta aventurii a fost un fat bike KTM Fat Rat cu o echipare şi o greutate cât se poate de bună. Transmisia Sram X9, frânele Shimano Deore, jantele Hayes Mulefut 80 şi mai ales furca RockShox Bluto au oferit bicicletei mărime 19” o greutate de doar 15,05 kg fără pedale.
Iarna traficul auto este oprit pe Transfăgărăşan însă, în funcţie de zăpadă, vreme şi noroc, poţi în continuare să urci sau să cobori pe bicicletă. Din păcate nu a fost şi cazul nostru. Deşi zăpada nu era chiar în cantităţi abundente tipul de zăpadă nu permitea o rulare optimă. Am reuşit însă să coborâm pe Transfăgărăşan, pe partea nordică, de sus de la lacul Bâlea până la jos la cascada Bâlea. Putem spune că drumul a fost o adevărată aventură, iar puterile şi aptitudinile KTM-ului Fat Rat au fost folosite şi puse la încercare la maximum.
Ceaţa din partea de sus te obliga să fii precaut şi să menţii o viteză acceptabilă. În plus zăpada troienită şi îngheţată din loc în loc nu oferea o suprafaţă constantă ca aderenţă. Apoi, în partea de jos, starea zăpezii se schimba şi nu neapărat în bine.
În schimb, aşa cum spuneam legat de noroc, când planetele se aliniază totul merge uns. Enache Cristian a reuşit o coborâre „epică” făcută iarna pe partea sudică a Transfăgărăşanului.
În partea sa cea mai înaltă drumul alpin atinge o altitudine de 2042 m, la lacul Bâlea. Aici există două opţiuni de cazare în cazul în care doreşti să petreci una sau mai multe nopţi, lucru pe care ţi-l recomandăm întrucât peisajul este superb atât ziua cât şi noaptea dacă este senin. Te poţi instala la Cabana Paltinu, fosta cabană a lui Ceauşescu sau, pe partea cealaltă a lacului, poţi opri la Cabana Bâlea Lac care oferă cazare în cabana veche, cea de pe lac, şi în anexa nouă.
Şoseaua alpină care traversează munţii Făgăraş poate fi cu adevărat admirată vara. Este atât de măreaţă şi provocatoare atât pentru ciclişti cât şi pentru şoferi încât până şi “pretenţioşii” de la Top Gear au spus că Transfăgărăşanul este cea mai frumoasă şosea alpină din lume. Desigur ei se referau la şofat însă pentru noi Transfăgărăşanul este provocarea cicliştilor.
Dar impresionant nu este doar ce se vede azi cu ochiul liber ci şi ce s-a aflat în culise la construirea drumului. Trei milioane de tone de rocă au fost dislocate pentru a-l sapă în stancă, iar la tunel s-au excavat nu mai puţin de 41 milioane de tone (sursa transfagarasan.info).
Transfăgărăşanul, alături de mai tânărul asfaltat Transalpina, este drumul alpin numărul unu în România, dar şi în lume potrivit multor publicaţii internaţionale. O şosea ce se cuvine a fi parcursă pe bicicletă, fie că este aceasta cursieră sau mtb. Un drum care ar trebui să devină o îndeletnicire de dus la capăt în fiecare an de cât mai mult ciclişti.
