Horaţiu pedalează şi merge pe munte de când se ştie,…
Acum când soarele începe în sfârșit să ardă puțin pielea și mă face să renunț încet la echipamentul de iarnă și mai ales la turele plictisitoare în jurul casei, când potecile se ivesc încet de sub stratul gros de zăpadă, uitându-mă la MTB-ul meu pregătit de un nou sezon de aventuri în timp ce sorb o gură de cafea pe terasa din spatele casei, îmi revin în minte momentele superbe trăite pe bicicletă în anul ce a trecut!
Munți, poteci, trasee noi și vechi, momente amuzante dar și dezamăgiri, toate îmi trec prin minte și le retrăiesc într-o lungă visare… Dar o experiență mi-a rămas ceva mai adânc sculptată în suflet și în memorie: cea pe care am trăit-o în cele 4 zile ale competiției Carpathian Epic, la Cheile Grădiștei.
Nu, nu am uitat-o peste iarnă și mi-a revenit de-abia acum. Urcările ce m-au lăsat fără oxigen, coborârile amețitoare ce m-au făcut să strivesc manetele de frână cu adrenalina inundând fiecare celulă a organismului, toate acestea mi-au servit ca motivație în lungile sesiuni de trainer, la alergările pe viscol și pe ger. Nu cred că există mulți oameni atât de masochiști încât să facă din plăcere intervale la 150% din FTP în dormitor până li se taie firul gândirii. Pentru a fi capabil de așa ceva în timp ce alții stau cu o cană de vin fiert în jurul bradului de Crăciun e nevoie de motivație. Urcarea din Leaota în capătul căreia nu am ajuns din cauza furtunii, coborârea din Șaua Strunga pe care îmi doresc să o fac tot mai repede, frenezia asfaltului final atunci când ziua se termină cu serpentinele drumului către complex, momentele astea mă fac pe mine să găsesc puterea să lupt cu propria voință.
Cele 4 zile de MTB full-service, așa cum singuri își laudă organizatorii competiția, sunt o experiență ce trebuie trăită! Practic din momentul în care intri în complexul Cheile Grădiștei înaintea Prologului și până când pleci după cea de-a 3-a etapă, poți lăsa toate grijile undeva… unde vrei! În portbagajul mașinii e o idee bună! Asta pentru că în tot acest interval singura ta grijă va fi să te simți minunat făcând ceea ce iubești cel mai mult: MTB adevărat! Cazarea excelentă, fără reticențele față de biciclete cu care ne-au obișnuit hotelurile, te lasă să te relaxezi în camerele spațioase alături de bicicleta ta, pusă frumos lângă pat dacă așa dorești. Spa, piscină, masaj – toate sunt la îndemână. Micul dejun oferit în regim de bufet este atât de variat încât oricine va fi pe deplin mulțumit și va găsi ceea ce are nevoie, pentru a pleca pe traseu nu doar sătul ci și fericit! La fel și cina, unde pe lângă felurile variate de mâncare, cei ce nu pun preț neapărat pe performanță ci mai mult pe experiență pot să stea să savureze până târziu o bere bună sau un pahar de vin, totul inclus, fără bătaie de cap! Iar la întoarcerea de pe traseu îți poți face realimentarea chiar la linia de sosire cu produse sănătoase și bine alese!
Traseele însă sunt cele ce fac cele 4 zile să fie cu adevărat de neuitat! Poteci, single trail-uri, drumuri cu urcări și coborâri amețitoare, toate sunt uimitoare și provocatoare. O spun și riderii străini de top ce au participat și la competiții de renume internațional! Carpathian Epic se ridică la nivelul acestora, ba chiar stă undeva în zona topului ca dificultate și sălbăticie! Eu sunt un obișnuit al zonei, an de an revin acolo de mai multe ori, cunosc zeci de trasee și de poteci ascunse, cunosc toate traseele concursurilor ce au avut loc vreodată prin zonă. Cu toate astea, Carpathian Epic m-a surprins cu poteci cu totul noi, nebănuite, cu locuri încă neatinse de mine, fascinante și uimitoare! Nu pot decât să îmi închipui încântarea celor ce nu au mai fost niciodată în zonă și care sunt prinși pentru prima dată în mrejele coborârii din Strunga sau a crestei Bucegilor, zone pe care eu le pot denumi deja ”acasă”.
Marcajul traseelor, ghidajul, arbitrii, punctele de alimentare sunt lucruri la care nu va trebui să te gândești prea mult pentru că toate sunt așa cum trebuie, acolo unde trebuie!
Compania din jur este de primă clasă! La un concurs de MTB într-o stare atât de pură, ca iubitor al pedalatului pe munte, nu ai cum să nu te simți extraordinar înconjurat doar de oameni cu aceiași pasiune. Vei constata că majoritatea celor pe care îi consideri MTB-iști serioși sunt acolo, îți vei face prieteni noi, vei avea ocazia să schimbi câteva cuvinte cu riderii de top – deși aceștia nu vor sta prea mult la socializare… Oricum, sunt 4 zile în care toată lumea în jurul tău respiră și trăiește doar MTB!
Bicicleta ta se va simți și ea răsfățată. Pe lângă faptul că nu vei fi nevoit să o abandonezi într-un beci sau depozit dubios, echipele tehnice ți-o vor spăla imediat după terminarea etapei și o vei putea lăsa acolo până seara, fără riscul să dispară. Mecanicii te pot ajuta oricând ai o problemă tehnică, toată lumea va face tot posibilul ca indiferent de dificultățile întâmpinate, dacă există cea mai mică șansă să te prezinți a doua zi la start, tu să fi acolo!
Sincer, nu mai am răbdare! Aștept din tot sufletul Carpathian Epic 2019! Ani de zile am trecut peste iarnă visând la un concurs prin Alpi. Și acum visez, dar datorită organizatorilor Carpathian Epic pot să visez zi și noapte și la un eveniment ce are loc la mine acasă!
Horaţiu pedalează şi merge pe munte de când se ştie, dar s-a apucat serios de mountain bike şi de participarea la concursuri în 2006, iar de cursieră în 2010. Când nu pedalează, aleargă pe poteci de munte, iar iarna practică schi-alpinism. Iubeşte potecile de MTB din Carpaţi şi şoselele şerpuitoare ale Alpilor. Zona sa preferată de MTB este Bran-Moieciu.