A fost o aventură anul ăsta. Pentru unul ca mine, care a făcut tot posibilul să participe la toate etapele Cupei, plus Campionatul ţinut la Straja, plus Ciucaş, sezonul a fost o adevărată vijelie. Tot timpul în priză, tot timpul pe drumuri. A fost excelent!
Etapa de la Reşiţa a fost ultima din seria de şase. Potrivit tradiţiei, Metal Enduro încheie şi în 2019 Cupa Naţională de Enduro. Şi, ca deobicei, o încheie în forţă, oferind spectacol de-a lungul a două zile de concurs. Din punctul meu de vedere Metal Enduro este un eveniment de 5 stele! Pe de altă parte ediţia din acest an a venit şi cu o veste proastă întrucât Bike Attack Reşita a anunţat că în 2020 Metal Enduro va lua o pauză. Cu siguranţă organizatorii au nevoie de aşa ceva, pentru a se replia, regândi strategia şi reveni în forţă, sperăm în 2021.
Spre deosebire de toate celelalte concursuri de mtb-enduro din România, la Metal Enduro te dai două zile întrucât cele 8 probe speciale sunt împărţite patru şi patru. Asta înseamnă că ar trebui să ajungi la faţa locului cel puţin cu două zile înainte, dacă nu chiar cu trei, pentru a avea timp să parcurgi toate cele 8 poteci. Însă există un „clenci”. Te dai două zile doar dacă eşti „licenţiat”. Dacă esti doar hobby, concurezi doar o zi, doar pe 4 trasee. Aşadar, pentru experienţa completă, gândeşte-te la o licenţă FRC/UCI. Avantajul este că vei beneficia şi de o asigurare ieftină şi bună, pentru orice accident ce are legatură cu bicicleta.
La Metal Enduro locaţia este frumoasă. Chiar dacă Reşiţa nu este vreo „perlă” a turismului românesc, oraşul cuibărit între dealurile bănăţene îţi creează o stare de linişte. Şi asta cu toate că industria grea din oraş încă funcţionează. Totuşi linşite este doar până când ajungi la start unde te ia în primire muzica „metal”.
Dacă la celelalte etape din Cupă mă dădusem „blind” cu o singură excepţie, pentru Metal Enduro am făcut un efort şi am sosit împreună cu prietenii de la Vertical Riding Romania, cu suficiente zile înainte, pentru a face traseele în cunoştinţă de cauză. Însă şi două zile de dat tot nu sunt suficiente pentru a cunoaşte etapele, pentru a ţine minte detaliile sau capcanele. Deja, după ce te dai pe 3-4, încep să se amestece în mintea ta, lipsa de experienţă contribuind şi mai mult la starea asta.
Totuşi este mult mai bine decât nimic, aşa cum am făcut în 2017 când am participat prima oară la concursul ăsta. Era pentru mine atunci abia al 2lea concurs de mtb-enduro, participam cu o bicicletă mai puţin potivită, ma simţeam destul de nesigur şi vedeam că pe măsură ce avansam în concurs emoţiile creşteau în loc să scadă. Nu era deloc uşor. De data asta însă în 2019, situaţia a fost mult diferită şi experienţa mult mai plăcută. Contează nu doar să ai experienţă acumulată însă mai mult contează să-ţi placă ce faci. În momentul ăla totul devine mai uşor.
Având parcurse traseele în prealabil, vei reţine elementele principale pentru fiecare în parte. Spre exemplu pe traseul Moşu nu ai cum să nu ţii minte rockgarden-ul de la final, unde la track preview te opreşti şi-l dai de mai multe ori. Vei reţine linia ideală, iar în cadrul concursului vei putea traversa rockgarden-ul mult mai cursiv/agresiv, fără să te „împiedici” sau să cazi.
Sau pe Uzină, unde trebuie să ţii minte traversarea expusă pe dreapta unde dacă nu faci bine echilibristică, vei cădea în gol 2-3 m, aşa cum mi s-a şi întâmplat de data asta. Partea bună este că organizatorii au instalat acolo plase de siguranţă şi practic nu ai cum să păţeşti ceva. Însă pierzi timp preţios, necesar la o clasare bună.
Folositor a fost track preview-ul şi pe Învăţ unde am putut să văd cum arată drop-ul aflat aproape imediat după start, drop care putea fi ocolit pe dreapta. După ce am avut ezitări la primele ture, în cadrul concursului l-am dat. Startul traseului Învăţ este comun cu cel pentru Driglovăț și Canada, aşa că acest drop îl vei avea de fiecare dată.
Bike Attack Reşiţa a construit pe dealurile din jurul oraşului opt trasee, Moşu, Uzină şi Învăţ fiind doar trei dintre ele. Poţi citi aici descrierea detaliată a tuturor celor 8. Asociaţia ne-a transmis însă că acestea sunt gândite pentru utilizare multiplă: plimbare, drumeţie, trail running, ciclism montan şi organizare de evenimente sportive. Întrucât activitatea ta pe aceste trasee are impact asupra peisajului, potecilor, naturii și desigur asupra celorlalţi utilizatori ai traseelor, este nevoie să respecţi câteva reguli de bun-simţ:
- Acordă prioritate celui care se deplasează mai rapid. Drumeţul alergătorului, alergătorul biciclistului;
- Dacă trebuie să treci pe lângă altă persoană care se deplasează mai încet, încetineşte, anunță-ţi intenţia verbal și așteptă până când celălalt utilizator al traseului este în afara căii;
- Nu lărgi poteca şi nu lăsa urme în afara ei;
- Respectă flora şi fauna. Observă animalele sălbatice de la distanţă. Nu tăia arbori şi nu distruge vegetaţia;
- Adună gunoiul şi ia-l cu tine până la cel mai apropiat tomberon;
- Fii draguţ. Salută-i pe cei cu care te întâlneşti pe potecă;
- Respectă-i pe cei care au construit potecile și fii un ambasdor al traseelor de la Reşiţa.
Traseele de la Reşiţa sunt tehnice şi te solicită mult fizic, însă acum în 2019, mi s-au părut mult mai abordabile decât în 2017. Evident că experienţa acumulată contază foarte mult. Şi aproape la fel de mult contează şi bicicleta, pentru că una special gândită pentru enduro-mtb te va ajuta considerabil în cazul lipsei experienţei. Specificaţiile şi geometria vor face ca bicicleta să te „ierte” dacă cumva intri greşit pe un viraj, jump sau drop. Pe de altă parte, dacă eşti „avansat”, vei face faţă chiar şi cu o bicicletă mai „normală”.
Însă enduro înseamnă nu doar la vale ci şi la deal sau plat, destul de mult în unele situaţii. La Reşiţa, traseele de aici sunt în mare parte la vale, dar de-a lungul lor vei întâlni suficiente zone de plat şi urcare unde condiţia fizică bună va face diferenţa. Spre exemplu pe Fluturelu, după ce intri în Poiana Golului, ai o porţiune lungă în uşoară coborâre, pe care trebuie să pedalezi la maxim încontinuu. Pulsul va ajunge aici în tavan, dacă nu era deja ridicat din cauza bucăţilor tehnice peste care tocmai ai trecut.
Fiind tehnice traseele de la Reşiţa pot fi considerate şi periculoase, mai ales atunci când ai despre tine o părere mai bună decât trebuie. Există zone expuse şi mai ales rockgarden-uri unde te poţi accidenta dacă nu le abordezi corect. Şi nu ai cum să le faci corect decât dacă le cunoşti. Aşa că cel mai bine, în cazul în care nu le ştii „la milimetru”, este recomandat să le abordezi precaut şi cu viteză mai mică decât ai putea în realitate. La ediţia 2019 am văzut suficiente accidentări, inclusiv două în grupul de prieteni cu care am fost, accidentări care au adus pentru unii ratarea podiumului, pentru alţii a însemnat anularea completă a concursului, iar pentru alţii a însemnat chiar un drum la spital, finalizat cu internare.
Tranziţiile la Metal Enduro sunt bune. Asta înseamnă practic că vei merge pe bicicletă, pe drum forestier, măcar 90% din tranziţie. Din câte am observat, doar ultima parte a tranziţiei implică ceva potecă şi push, dar nu la toate probele speciale. Acuma, e drept că depinde de condiţia ta fizică, pentru că pe unde unii pedalează, alţii împing. De asmenea, pentru 2019 organiaztorul a scurtat timpii pe tranziţii. Cu alte cuvinte erai obligat să-i dai la deal mai repede. Chiar dacă timpul scos pe tranziţii nu contează în clasament, asta înseamnă practic enduro, să încerci să parcurgi şi tranziţia cât mai repede. Dacă întârzii la startul specialelor, primeşti penalizări.
Metal Enduro 2019, etapa a 6a şi finală din Cupa Naţională de Enduro, a fost încă un eveniment reuşit. Practic echipa Bike Attack ar putea organiza concursul ăsta şi cu ochii închişi. A ieşit foarte bine, iar dacă îţi place enduro, trebuie neapărat să vii aici pentru a te da pe traseele din jurul Reşiţei. Pe măsura că-ţi creşte „skill-ul”, le vei putea aborda din ce în ce mai repede, traversând obstacolele din ce în ce mai uşor şi elegant.
Mi-a plăcut pentru că de data asta startul principal al concursului a fost în centrul oraşului, nu undeva în lateral cum a mai fost în trecut. Lăsând la o parte expunerea evident mai mare pe care o primeşte evenimentul, simplul fapt că Metal Enduro are loc în centru arată că importanţa concursului este recunoscută, de autorităţile locale în special.
Aşa cum spuneam la început, pentru 2020 nu vom avea Metal Enduro însă se anunţă deja locaţii noi de dat prin ţară. Dacă îţi place segmentul ăsta „enduro” al mtb-ului, investeşte într-o bicicletă bună, dedicată, pentru că încep să apară din ce în ce mai multe locuri unde o poţi folosi la capacitate maximă.
Ratingul publicat mai jos este subiectiv şi nu are cum sa acopere toate opiniile. Se adresează în momentul ăsta celor cu experienţă limitată la mtb-enduro. De asemenea, la final de sezon vom regândi acest rating în funcţie de toate concursurile autohtone la care am participat. Pentru a cunoaşte modul în care steluţele sunt acordate, citeşte Ghidul de evaluare a etapelor.
