Îi place să spună că s-a născut pe bicicletă, însă…
Mehedinţiul a deschis sezonul Cupei Naţionale de Enduro 2019 prin etapa întai Mehedinţi Enduro, amplasată în apropiere de Drobeta-Turnu Severin pe 12 mai. 122 de concurenţi s-au înscris la acest concurs desfăşurat pe poteci naturale, dar şi construite manual. Pentru ele trebuie să-i mulţumim lui Alex Pufan şi Shaping the South care s-au ocupat de săpat şi modelat terenul, pentru ca noi să ne putem da aici. Sperăm ca în viitor să putem contribui şi financiar, prin plata unui abonament sau ceva similar, pentru ca traseele să existe în continuare.
Mehedinţi Enduro 2019 a avut specificaţiile de mai jos, care coincid foarte mult cu cât mi-a măsurat ceasul Polar V800, în ce priveşte distanţa şi diferenţa de nivel:
- 1 zi de concurs
- 5 probe speciale
- 8 km probe speciale
- 29 km distanţă totală concurs
- 1300 m diferenţă de nivel
Cele 5 probe speciale au fost diferite între ele. Terenul pe care s-a rulat a variat destul de mult de la o specială la alta. La prima am avut destul de multă stâncă şi pietriş pe care se aluneca uşor dacă nu erai atent sau mergeai prea repede, fiind şi cea mai lungă specială. De asemenea şi tranziţia spre startul ei a fost lung, în jur de 7 km. La următoarea specială am avut altfel de teren, mai mult pământ şi multe viraje. Finalul s-a concretizat într-o zonă deschisă şi aceasta destul de stâncoasă. Etapa 2 a fost cea mai scurtă.
Specialele 3 şi 4 au avut plecare comună asta fiind de ajutor pentru startul etapei 4, întrucât urma o tranziţie mai scurtă cu mai puţin urcat. Traseele au fost construite de la zero în ultimii 3 ani. Tehnic cele două au fost mai uşoare însă treaba asta este relativă şi ţine exclusiv de experienţa riderului, viteza cu care te dai şi dacă cunoşti deja traseul. Speciala 3 a avut multe viraje şi o mulţime de contrapante construite manual, pe care le puteai folosi pentru a merge mai cursiv, în timp ce speciala 4 a avut multe sărituri pe care le dădeai dacă puteai sau dacă le ştiai. Însă fără să previzualizezi traseul cu o zi înainte nimeni nu recomanda să le abordezi. Toate jump-urile aveau chicken line.
Ultima specială a avut cam de toate, aşa cum descrie şi organizatorul. Au fost câteva zone tehnice care alternau cu bucăţile de viteză. Aici o tijă de şa „dropper” te ajuta mult în momentele când trebuia să pedalezi, pentru că îţi menţineai viteza. Virajele strânse, switchback-urile, au fost câteva, iar dacă nu le abordai corect, riscai să ieşi în decor foarte uşor.
Per ansamblu etapa întâi Mehedinţi Enduro nu mi s-a părut deosebit de grea sau tehnică, dacă abordai specialele cu precauţie şi nu full gas. Însă opinia mea este subiectivă şi ţine mult de experienţa proprie, care în momentul ăsta este limitată. Cert este că am prins la cross country mtb zone tehnice cu rădăcini şi rockgarden-uri mult mai dificil de abortat şi traversat. Pe de altă parte dacă cunoşti traseul şi îl poţi aborda la viteză maximă, atunci datele problemei se schimbă, iar specialele devin dificile.
Tranziţiile mi s-au părut lungi şi abrupte, deci destul de grele. În mare parte, cam 40% era push bike. De asemenea timpii limită de parcurgere i-am simţit cam strânşi. Dacă la startul primei speciale am ajuns bine, la următoarele ajungeam din ce în ce mai la limită. Evident că se adăuga şi oboseala, însă parcă tot a fost prea strâns.
Intervalul de start dintre concurenţi a fost şi acesta cam prea scurt. Au fost două etape în care am fost ajuns din urmă şi a trebuit să mă dau la o parte, lucru foarte ok. Însă în scurta mea experienţă de până acum de la concursurile enduro, a fost prima oară când s-a întâmplat. Faptul că succesiunea riderilor era prea rapidă a fost confirmat şi de RECcreativ care spunea că nu avea timp să schimbe poziţia de filmare pe traseu, pentru a obţine varietate, întrucât imediat apărea următorul concurent.
Punctele de alimentare au fost foarte ok amplasate şi aprovizionate. Asta înseamnă că puteai merge în concurs doar cu 1 bidon cu apă prins de bicicletă, nu cu rucsac în spate, iar de mâncat puteai lua de acolo fără să fie nevoie să ai la tine batoane sau altceva. Un aspect pe care multă lume nu l-a apreciat a fost întârzierea foarte mare a afişării rezultatelor şi a premierii, dar acest lucru ţine de cronometrare, nu de organizator.
Ratingul publicat mai jos este subiectiv şi nu are cum sa acopere toate opiniile. Se adresează în momentul ăsta, celor cu experienţă limitată la mtb-enduro. De asemenea, la final de sezon vom regândi acest rating în funcţie de toate concursurile autohtone la care am participat. Te invităm şi pe tine să-ţi spui părerea despre #1 Mehedinţi Enduro, prin completarea sondajului de mai jos însă doar dacă ai participat şi ai termiant toate specialele. Pentru a cunoaşte modul în care trebuie să acorzi steluţele, citeşte Ghidul de evaluare a etapelor.
Îi place să spună că s-a născut pe bicicletă, însă în realitate s-a născut în București. Practic, se dă pe două roți din copilărie. Mai serios s-a apucat de ciclism din 1998 când, după ce și-a cumpărat primul MTB, s-a și dus la vârful Omu. Se mândrește că a fost primul care a făcut asta și până în ziua de azi așteaptă să-i confirme cineva... Lăsând gluma la o parte, Dan este unul din cei mai pasionați cicliști din România, la nivel de amatori. Rămânând tot timpul la un nivel constant al pasiunii, niciodată prea exagerat sau prea monoton, și-a angrenat întreaga familie care-i susține entuziasmul și pedalează alături de el. Tot timpul pe bicicletă, la concursuri, la teste, la evenimente de profil din țară și străinătate, explorând un nou traseu de cicloturism sau pur și simplu scriind despre acest subiect, Dan este în constantă legătură cu ultimele noutăți din domeniu, ultimele trenduri și ultimele tehnologii folosite la biciclete.