Ciucaș Enduro a revenit anul acesta după o pauză de 1 an, cu ultima ediție desfășurată în 2017. Concursul a fost anul acesta „independent” nefăcând parte din etapele Cupei Naționala de Enduro, dar s-a ținut și într-un format nou, mai precis participareaefăcându-se în echipe de 2 rideri. Asadar, pentru a putea concura la Ciucaș Enduro 2019, trebuia să-ți găsești un partener sau parteneră de echipă.
După ce rezolvai cu echipa mai trebuia doar să studiezi probele speciale și să încerci să te dai pe traseu cel puțin o dată, cu o zi înainte, pentru a cunoaște secretele și capcanele probelor speciale. Spre deosebire de ultima ediție din 2017 și unde au fost 4 probe speciale, în 2019 am avut doar 3:
- PS1 – Lungime: 1,6 km; coborâre: 271m. Coborâre din muchia Bratocea spre Poiana Zănoaga;
- PS2 – Lungime: 2,5 km, coborâre: 400 m. Coborâre din Șaua Tigăilor până în Șaua Teslei;
- PS3 – Lungime: 3,6 km; coborâre 491 m. Coborâre din Poaiana Teslei până în Babarunca.
Totuși înainte de a te „înhăma” la Ciucaș Enduro trebuie să știi „despre tranziții”. După mine tranzițiile între specialele de la Ciucaș Enduro sunt cele mai „criminale” în comparație cu orice alt concurs de enduro mtb din România. Umbla o vorbă pe Fcebook potrivit căreia „la Ciucaș Enduro cu cât urci mai mult, cu atât ai mai mult de urcat!”
În 2017 când am participat prima oară, nu știam care-i treaba, iar pe parcurs am suferit masiv, întrebându-mă dacă voi mai ajunge vreodată la starturi. În 2019, având experiența 2017 și știind inclusiv care-s timpii aproximativi, nu a mai fost atât de rău. Defapt a fost chiar foarte bine, fiind bine pregătit psihic. Ideea este că prima tranziție durează în jur de o oră în care pedalezi, dar faci și push, în timp ce a 2a tranziție e mama tranzițiilor. Durează 1,5 ore timp în care faci doar push-bike. Abia în ultima parte, după ce ai ajuns pe platou, poți iar să mergi pe bicicletă, pe poteca ce duce spre șaua Tigăilor. A 3a tranziție la Ciucaș Enduro 2019 a fost ok. În jur de 15 minute și cu diferență de nivel mică.
- Tranziția 1 – 3,28 km lungime; 375 m urcare; 54 min durată;
- Tranziția 2 – 5 km lungime; 409 m urcare; 90 min durată;
- Tranziția 3 – 1,1 km lungime; 81 m urcare; 16 min durată.
Cât privește specialele, „slick and slippery” a fost „the name of the game” pentru PS1. Se spune că Ciucaș Enduro fără ploaie nu este Ciucaș Enduro. Ei bine în ziua de concurs nu a plouat, dar a plouat cu o zi înainte. Și cum mare parte din poteci este prin pădure, traseul de concurs a fost foarte alunecos.
Nu era noroi propriuzis însă pământul reavăn aluneca bine. La asta se adăugau și rădăcinile, care erau peste tot. Asta ar fi alt laitmotiv al concursului – rădăcinile! Așadar pentru neexperimentați, cel mai recomandat era să se meargă ușor și cu grijă pentru a menține o trasă acceptabilă, lucru pe care eu și colegul de echipă am reușit să-l facem într-o măsură satisfăcătoare.
La PS2 am avut supriza concursului și mi-am amintit de ce Ciucaș Enduro poate fi „ de temut” pentru unii. E vorba de zona de grohotiș, un rock garden abrupt și lung, amplasat de-a lungul unei văiugi înguste. Intri pe aceasta vale și nu mai ai altă opțiune decât să-i dai la vale. Dacă o cunoști este mult mai bine pentru că știi cât de cât că poate fi făcută. Dacă însă te trezești cu ea în față, așa cum a fost la mine, te rogi ca bicicleta să facă măcar jumătate de treabă.
Dacă ai experiență o poți face în viteză, destul de bine. Pe de altă parte dacă nu ai experiență este bine de știut că grohotișul și stâncăraia poate fi făcut și la viteză mică și în condiții de siguranță relativă. Însă când nu cunoști terenul pur și simplu linia nu se leagă. Așa a fost și la mine, iar din păcate la un moment dat m-am poticnit și am bifat de un OTB. N-a fost o căzătură gravă, m-am adunat repede, am așteptat să treacă vreo doi care mă ajunseseră și am continuat.
Proba specială 3 cred că a fost cea mai ok pentru mine și partenerul de echipă. Destul de abruptă și integral pe potecă de munte, așa cum știm că este la Ciucaș Enduro, PS3 a fost prectic cea mai lungă, dar parcă nu și cea mai obositoare. Foarte virajată, tot timpul trebuia să fii atent unde pui roata și mai ales să nu rătăcești traseul. Partea finală a fost mai dreaptă și la un moment dat chiar mă întrebam dacă nu cumva am greșit, traseul fiind atât de virajat până în locul respectiv.
Cu un rating care mi-a ieșit de 3, Ciucaș Enduro se pare că este pentru mine “la jumate”. Este un concurs frums care te muncește bine la vale, dar cred că mai ales la deal. Te duci la Ciucaș Enduro doar dacă știi că ai de urcat mult și iubești push bike-ul. Însă partea cea mai bună anul ăsta la tranziții, a fost că event-ul s-a ținut în perioada de maxim al afinelor. Când nu mai puteai să împingi făceai o pauză, iar fix la nasul tău era tufa plină de afine. Deci a fost bine până la urmă.
Mi-ar plăcea să prind o ediție de Ciucaș Enduro complet uscată, să mă pot bucura cu adevărat de poteci. Altfel ești tot timpul concentrat să nu-ți fugă roțile în toate părțile. Pe de altă parte Ciucaș Enduro este pentru mine ocazia perfectă pentru un weekend prelungit cu familia în superbii munți Ciucaș. O zi ai timp de-o tură la picior pe Ciucaș, o zi faci o tură la afine, o zi încerci un track preview și o zi ai concurs!
