Cicloturism în Dealu Mare – pedalezi, deguști vin și vizitezi

Cu ceva vreme în urmă spuneam că întrecerile de ciclism sunt un pretext excelent pentru plimbare și cicloturism. Părerea este că pentru un pasionat, concursurile sunt ocazia perfectă când poate ieși cu întreaga familie la plimbare. O zi trage tare la concurs și o zi iese la plimbare cu cei mici și mari.

Așa am făcut și noi cu ocazia concursului Maratonul Vinului aka Marvin de la Urlați. Am fost de multe ori aici, la concurs, dar de prea puține ori am și ieșit în afara concursului, să vedem ce mai e în jur. Și credeți-mă, ai ce vizita.

La Urlați ne-am întâlnit cu Outhentic Cycling Romania și Mircea Crisbășanu care ne-a fost ghid. Tot el ne-a recomandat și unde să rămânem peste noapte întrucât, deși e greu de crezut, posibilitățile de cazare în Urlați și împrejurimi sunt foarte reduse, în ciuda faptului că zona este turistică și împânzită cu crame și vii. Cazarea asigurată de Mircea a fost la localnici. Am stat practic la ei acasă, mâncarea fiind de asemenea, cât se poate de autentică.

Pentru mini-sejurul de la Urlați am decis să tragem tare la concursul Marvin de sâmbătă dupa care, după concurs și în ziua de duminică, să ieșim pe bicicletă, împreună și cu copiii, la o tură pe dealurile de printre vii. Am vizitat astfel Conacul Urlățeanu, sau Cramele Halewood și Crama Rotenberg, dar ne-am oprit și la Adrian Aldea meșterul dogar din Ceptura, Prahova.

Se numește „degustare” ce faci la crame, însă te asigur că bei destul vin. Ești invitat să testezi 3-4 chiar 5 soiuri, așa că atenție la „nivel”. Cel mai bine este ca masa de dimineață să fie bogată, să ai resurse măcar pentru jumătate de zi.

Nu suntem noi mari experți în vin, dar atmosfera de la crame este plăcută, mai ales când ești plimbat printre butoaiele puse la învechit, ascultând povestea cramei și a soiurilor de struguri specifici zonei. Așa că dacă înainte îți pălcea vinul din varii motive, acum ai un pretext în plus să fii mai atent atunci când cumperi ceva din supermarket.

Apropo de spermarket, la fiecare degustare vinurile erau prezentate de la cel mai slab la cel mai tare și din punct de vedere al tăriei alcoolice, dar și al prețului. Așa am aflat și noi pe unde ne aflăm, practic pe la începutul scalei, mai pe la vinurile de supermarket. Am aflat ce înseamnă un vin comercializat în magazine obișnuite și de ce alte vinuri sunt (mult) mai scumpe fiind de găsit doar în magazinele speciale sau la restaurante. Am degustat din fiecare și nu încape îndoială că ține exclusiv de papilele gustative ale fiecăruia, decizia prin care te hotărăști dacă îți place vinul scump sau cel obișnuit.

Ține cont însă că atmosfera în care bei vinul contează aproape la fel de mult la gust. Pentru noi, după concurs fiind, ambianța era cât se poate de potrivită. Voiam să ne relaxăm!

În regiunea din preajma orașului Urlați există mai multe crame ce pot fi vizitate. Este nevoie să se strângă un grup și ideal este să ai și ghid pentru a profita la maxim de rețeaua de drumuri din zonă. Spre exemplu noi nu știam cât de multe drumulețe de țară fuseseră asfaltate în ultimii ani. Nici nu ai cum să le găsești dacă nu știi de ele. Împreună cu Mircea am parcurs o parte din ele și ne-am bucurat că, fiind atât de mici și retrase, traficul auto pe ele este practic zero, drumurile fiind absolut perfecte de pedalat împreună cu copiii.

Traseele pot avea lungimi variabile. Se poate stabili o tură scurtă de câțiva kilometri care să poate fi făcută și cu copii mici sau foarte mici. Sau se pot face ture mai lungi, chiar și de peste 20 km, care să includă suficiente obiective turistice și acestea ușor de parcurs alături de cei mici.

După crame ne-am oprit în Ceptura unde l-am vizitat pe Adrian Aldea, meșterul dogar. Adrian construiește butoaie din 2002. Până azi el și-a cizelat permanent tehnica, devenind un mester tradițional, dar și artist în meseria sa. Ne-a arătat cum se clădește de la zero un butoi, dar ne-a povestit cu tristețe și că tradiția este pe cale de dispariție. Puțini tineri din România se arată interesați să învețe meseria asta. Aș adăuga eu că mai degrabă străinii din Vestul Europei ar fi mai doritori să păstreze aceste tradiții din Est, asta pentru că la ei totul este deja mult prea mecanizat.

Popasul de la Adrian a fost cum nu se poate mai potrivit. Pe lângă poveștile despre butoaie și pe lângă faptul că cei mici s-au putut juca în curte cu diferitele instrumente tradiționale, meșterul din Ceptura ne-a pregătit și o masă cu slănină, brânză și ceapă, totul servit pe butoi în crama proprie, acompaniată de vinul propriu, un vin de masă, nepretențios, dar extrem de bun și gustos.

Asta s-a întâmplat în weekendul cu Marvin, dar asta se întâmplă în fiecare weekend când mergem la un concurs. Avem ce vizita în România, iar locurile chiar merită să fie descoperite și promovate.