Căștile cu transmiterea sunetului prin os nu sunt un concept nou, ele există de câțiva ani buni pe piață. Pe mine ca ciclist, subiectul lor m-a interesat mereu, dar cumva nu am ajuns încă să încerc o pereche. Am avut așa, în fundal, mereu această curiozitate. Alerg doar cu muzică, conduc doar cu muzică, însă pe bicicletă consider că orice dispozitiv care ar atenua din zgomotele din jur este extrem de periculos. Însă acest tip de căști lasă urechea liberă, astfel că toate zgomotele din jur sunt în continuare auzite la fel de bine. Asta pentru că difuzorul căștilor se așează pe tâmple, în fața urechilor, fiind conceput astfel încât să transmită vibrațiile prin os direct spre urechea medie, sărind peste urechea externă.
Solicitarea celor de la magazinul Trisport de a testa noul model de căști cu transmitere prin os Philips TAA6606 a venit deci ca un răspuns neașteptat la curiozitatea mea latentă, mai ales că acest model de căști este folosit oficial de echipa de ciclism de pro-tour Jumbo-Visma! Oare aș putea de acum să fiu însoțit și în turele de bicicletă de muzica preferată, la fel ca oriunde altundeva mă duc? Urma cât de curând să aflu…
Căștile sunt de calitate bună ca materiale, sunt solide și se așează confortabil peste urechi și în spate pe ceafă. Nici la alergat, nici pe bicicletă nu am simțit niciun disconfort. Zona de contact cu pielea pe unde se transmite sunetul e din cauciuc. Tot sistemul e impermeabil și rezistent la ploaie.
Căștile au o autonomie anunțată de 9 ore, eu am obținut 5 ore cu volumul la maxim pe temperatură redusă, în jur de zero grade, deci e foarte plauzibil ca la temperatură de 20 de grade să se atingă autonomia respectivă. Încărcarea se face printr-o mufă USB-C protejată cu un capac iar comenzile se fac de la butoane intuitive și ușor de accesat.
Ce ne interesează mai mult de fapt e calitatea sunetului. Din start, e oarecum ciudat să compari acest tip de căști cu unele ce se așează pe ureche, deoarece sistemul e altul. Există practic două mari dezavantaje din ce observ eu: primul e nivelul de frecvențe joase, bass-ul – cum s-ar spune mai popular. Datorită sistemului de transmisie, bass-ul nu are cum să aibă aceiași intensitate ca la niște căști care acoperă urechea complet. Al doilea ar fi volumul maxim, destul de redus față de cel al altor căști clasice, iar pentru cineva ca mine care asculta muzica la volum maxim necesită o oarecare acomodare. Pentru cine oricum nu ascultă la volum mare, diferența nu va fi semnificativă.
În rest, muzica se aude bine, dar există anumite tipuri de muzică ce se aud mai bine decât altele. Practic mi se pare că sistemul nu e prea grozav pentru muzica ce include mult bass – gen dance sau metal extrem. Bass-ul foarte puternic se transpune la volum maxim într-o vibrație pe tâmplă ce poate deveni deranjantă uneori. În schimb o muzică clasică sau o muzică axată pe interpretarea vocală se aude excelent. A nu se înțelege că nu se poate asculta nimic cu bass, doar că nu va exista senzația aia organică de ”booom-booom”.
La alergare căștile funcționează excelent iar sunetele exterioare se aud absolut normal. La bicicletă însă, depinde de vânt. Eu am prins o zi cu vânt puternic iar zgomotul produs de acesta se suprapune peste muzică și reduce din intensitatea acesteia. Dacă nu e vânt, muzica se aude excelent, neperturbată. Pe partea de siguranță însă, mașinile se aud la fel de bine ca fără căști, la fel și orice alte zgomote pe care le putem întâlni prin trafic.
Un plus de siguranță este adus de sistemul de lumini cu care sunt dotate căștile, util zic eu mai ales la alergat pe marginea șoselei, deoarece pe bicicletă mă gândesc că lumea are oricum luminile necesare deja instalate.
Căștile funcționează și ca handsfree pentru telefon și o fac foarte bine, am efectuat câteva apeluri și interlocutorii spun că se auzea destul de bine. Pentru comanda telefonului se folosesc tot butoanele de pe căști.
Concluzia este că acest model de căști cu transmisie prin os este excelent pentru cei ce vor o muzică de fond pe bicicletă fără să afecteze siguranța. Aici părerea mea e că nu au egal. La alergare sunt de asemenea confortabile, dar în funcție de traseul pe care se aleargă, se pot folosi până la urmă și căști clasice, cum sunt Philips TAA7306 care măsoară și pulsul și au o autonomie de 24 de ore sau, de ce nu, modelul over-the-ears Philips TAA2416 care oferă o autonomie impresionantă de 35 de ore!!!. Eu personal cred că acest model de căști este excelent în arsenalul sportivilor cărora le place să își ducă cu ei muzica peste tot, cu condiția să nu fie audiofili foarte exigenți.
Later edit: de când am scris articolul am apucat să le mai folosesc câteva ore bune și se aud din ce în ce mai bine și mai tare, cumva parcă e nevoie de o perioadă de acomodare cu noul sistem de recepție a informației.
Primit la test de la Magazinul Trisport
Preț recomandat: 749 lei
