Circuit de adventure bike în Munţii Buzăului

România ascunde cu siguranţă multe surprize plăcute acolo unde nu te aştepţi, tot ce trebuie este să mergi şi să le descoperi. Cea mai mare parte dintre turiştii care vizitează Munţii Buzăului au ca destinaţie Vulcanii Noroioşi, un obiectiv turistic ce nu trebuie într-adevăr ratat. Unii ajung şi să vadă flăcările perene ce ies direct din pământ, Focurile Vii. Dar intrând mai profund în inima munţilor, peisajele deosebite şi drumurile care şerpuiesc pe dealuri prin sate uitate de civilizaţie devin fascinante. Iar pentru ciclişti, fascinaţia vine şi de la pantele de peste 20% pe care aceste drumuri judeţene însă momentan neasfaltate le urcă pentru a ajunge la cele mai izolate case.

Traseul nostru este un circuit de 100 km şi cam 2500 m diferenţă de nivel care ne duce prin satele uitate de vreme din Masivul Ivăneţu, parte a Munţilor Buzăului. Cam jumătate din traseu este asfalt care nu este de foarte bună calitate, cealalată jumătate include drumuri neasfaltate dar practicabile cu orice maşină. Evident, bicicleta ideală pentru acest traseu este un adventure bike, dar de data aceasta este nevoie să fie echipat cu anvelope de ciclocros cramponate, deoarece pantele foarte mari care trebuie urcate pe drum neasfaltat vor face anvelopele slick să derapeze periculos. Evident, o bicicletă de ciclocros este de asemenea ideală, la fel şi un MTB, dar acesta din urmă va fi mai puţin eficient pe asfalt. Traseul este inaccesibil cu cursiera.

Traseul nostru începe din localitatea Berca dar la fel de bine ar putea să înceapă în Săpoca, cu acces dinspre Mărăcineni. Traseul urmează DJ102F care duce şi spre Vulcanii Noroioşi, însă în localitatea Scorţoasa ţinem drumul în stânga spre Chiliile. Drumul este asfaltat până aici şi asfaltul continuă până după Gura Văii, acesta însă dispare la baza unei urcări destul de abrupte de unde trecem pe macadam.

După localitatea Câneşti apare o intersecţie mare cu o staţie de autobuz unde în faţă drumul duce la Chiliile. Traseul nostru continuă în stânga peste un pod. Din acest punct începe una dintre urcările mai mari, un drum frumos care şerpuieşte pe dealuri, cu pante ce se apropie uneori de 20%, până în Odăile. Aici regăsim asfaltul pe care îl urmăm într-o superbă coborâre până în Valea Fântânei. Aici, la terminarea asfaltului (atenţie că se termină destul de brusc) virăm dreapta puternic şi începem principala urcare a traseului. Pantele nu sunt mari şi avem chiar şi mici coborâri trecând prin Brăeşti spre Ivăneţu. Aici, în centrul localităţii dăm de o intersecţie. Traseul nostru continuă drept în faţă, dar există şi o variantă puţin mai uşoară dar mai lungă în stânga peste un pod. Ambele ajung în vârf la DJ203K, la o altitudine un pic peste 1000 m. Varianta noastră este foarte provocatoare, cu bucăţi foarte lungi susţinute de peste 20% şi cu maxime în jur de 28-30%, un adevărat regal pentru iubitorii de căţărare adevărată!

Din DJ203K urmează o lungă coborâre cu serpentine un pic bolovănoasă. Ar fi bine pentru cei cu ciclocros şi cursiere să mai scadă puţin presiunea din roţi pe bucata asta. Coborârea se termină la Lopătari, unde ne putem opri la magazin pentru o pauză de hidratare şi alimentare. Pentru cei care mai au 2-3 ore la dispoziţie, se poate merge în stânga spre Terca unde puteţi vizita Focurile Vii (pentru a ajunge se urcă pe jos pe deal, coordonatele exacte sunt 45.54587 N, 26.5487 E). Altfel continuăm în dreapta unde după nici 1 km asfaltul revine în peisaj, însă acesta este de o calitatea destul de proastă, cu multe gropi. Înainte de Mânzăleşti, un indicator spre dreapta ne arată drumul spre Chiliile. Tura se poate scurta pe aici, de unde se ajunge tot pe macadam în Chiliile şi apoi în drumul pe care am urcat la început. Noi am continuat de data aceasta (mai mult pentru că venea noaptea) în jos pe asfalt. Drumul devine din ce în ce mai bun, trebuie doar să fim atenţi să nu ratăm intersecţia la dreapta din Săpoca de unde ne vom întoarce prin Pleşcoi (cu sau fără pauză de cârnaţi) până la Berca la locul de pornire.

Traseul se poate vedea şi descărca de mai jos. Mulţumim lui Marian Almarichii-Vlad pentru fotografii!