Îi place să spună că s-a născut pe bicicletă, însă…
Recent s-a luat în discuție, în România, o nouă idee pentru a înlesni mobilitatea în oraș și anume acordarea de tichete valorice în vederea achiziționării de biciclete noi, un fel de „rabla” la biciclete. Ideea nu este rea, chiar dacă în acest moment se află în stadiu de proiect legislativ. Ideea nu este nici chiar nouă întrucât proiectul se inspiră din inițiative similare implementate de mai multe state UE pentru încurajarea cumpărării unei biciclete în vederea efectuării traseului domiciliu-loc de muncă-domiciliu, inițiative puse în aplicare înca din 1999 în vestul Europei.
Potrivit proiectului, angajatorii ar avea posibilitatea acordării unor thichete cu o valoare maximă de 1.500 lei, tichet cu care angajatul ar putea să-și cumpere o bicicletă pe care să o folosească în interes de serviciu, adică pentru drumul de acasă la serviciu și retur sau pentru alte drumuri în timpul zilei.
Mai mult, aceste tichete ar putea fi acordate din trei în trei ani, așadar destul de des. Partea bună este că cei 1.500 lei sunt deja suficienți pentru achiziționarea unei biciclete foarte bune, peste nivelul uneia de „suparmarket”.
În proiectul de lege termenul „bicicleă” este definit destul de larg pentru a permite angajatorilor să ofere respectivele tichete pentru orice mijloc de deplasare nepoluant, cum ar fi bicicletele electrice, monocicluri, triciclete, trotinete, vehicule tip segway etc.
Aceleași tichete ar putea fi folosite și pentru achiziționarea de echipament, accesorii, piese de schimb, unelte sau produse de întreținere, în cazul în care bicicleta pe care o folosești este în regulă și nu merită investiția în una nouă.
Proiectul de lege merge un pas mai departe și oferă angajatorilor posibilitatea recompensării angajaților cu bani pentru kilometrii parcurși pe bicicletă. Astfel cei care merg pe bicicletă la serviciu ar putea primi 0,33 lei / km în limita a 300 lei pe an. Pentru a primi întreaga sumă ar trebui astfel să parcurgi 900 km / an, o cifră rezonabilă pentru un biciclist amator.
Partea proastă este că acest proiect vine în timpul campaniei electorale din partea unui parlamentar cu vechime din 2008. Se naște așadar implicit întrebarea „de ce tocmai acum?”, când timp de 8 ani nu a făcut nimic.
Vom reveni cu detalii în cazul în care proiectul devine lege.
Îi place să spună că s-a născut pe bicicletă, însă în realitate s-a născut în București. Practic, se dă pe două roți din copilărie. Mai serios s-a apucat de ciclism din 1998 când, după ce și-a cumpărat primul MTB, s-a și dus la vârful Omu. Se mândrește că a fost primul care a făcut asta și până în ziua de azi așteaptă să-i confirme cineva... Lăsând gluma la o parte, Dan este unul din cei mai pasionați cicliști din România, la nivel de amatori. Rămânând tot timpul la un nivel constant al pasiunii, niciodată prea exagerat sau prea monoton, și-a angrenat întreaga familie care-i susține entuziasmul și pedalează alături de el. Tot timpul pe bicicletă, la concursuri, la teste, la evenimente de profil din țară și străinătate, explorând un nou traseu de cicloturism sau pur și simplu scriind despre acest subiect, Dan este în constantă legătură cu ultimele noutăți din domeniu, ultimele trenduri și ultimele tehnologii folosite la biciclete.
Nu ma consider un biciclist inrait, dar pe timpul sezonului cald parcurg cu bicicleta zilnic aproape 16 km in drumul catre locul de munca si inapoi acasa. Binainteles ca m-ar incanta un astfel de tichet, dar adevarul e ca Romania nu are infrastructura pentru biciclete, la fel cum soferii nu sunt educati sa imparta soseaua cu ciclistii. Nu vreau sa iau apararea nici unei parti, dat fiind ca am vazut – si nu intr-un caz singular – ciclisti care nu tin cont de regulile rutiere pe sosea. Romaniei ii lipsesc multe, cum ar fi parcari sigure pentru biciclete in apropierea institutiilor statului.
O idee extraordinară dacă nu ar fi campanie electorală. În acelaşi timp, degeaba sunt motivat să-mi cumpăr bicicletă dacă infrastructura şi legislaţia pentru folosirea ei sunt „”sublime dar lipsesc cu desăvârşire”.
Presupun ca e vorba de 33 de bani pe kilometru, nu de 0,33…
Hihi, intre timp am vazut ca ati corectat! Corect!