Tudor Oprea nu mai are nevoie de nicio prezentare, căci este greu de crezut că persoanele implicate în ciclism n-au avut ocazia cel puțin o dată să-i audă numele rostit. Dacă n-ai avut oportunitatea să auzi că el a fost cel care ne-a reprezentat țara la Jocurile Olimpice de la Atena, atunci cu siguranță l-ai văzut pe unul din numeroasele podiumuri pe care le-a obținut în lunga sa carieră. Cu ocazia Cupei Mondiale de la La Bresse, Franța, acesta a anunțat pe pagina sa de Facebook, că aceasta este ultima sa participare la o Cupă Mondială. Am stat de vorbă cu Tudor pentru a afla mai multe despre ultimele două ediții de Cupă Mondială pe care le-a punctat, dar și despre planurile sale de viitor.
1.Salut Tudor și felicitări pentru participarea la ultimele două evenimente, Albstadt și La Bresse. Cum te-ai simțit în cele două concursuri și cum le-ai descrie din punct de vedere al dificultății?
Etapele de Cupa Mondială sunt alături de Campionatele Mondiale cele mai dificile competiții de XCO după părerea mea. Cele două etape la care am participat nu au fost cu nimic mai prejos. Din punct de vedere al traseului La Bresse a fost mult mai dificil decât Albstadt. Din punct de vedere tehnic Albstadt nu e un traseu dificil, dar multe zone sunt foarte alunecoase chiar și atunci când este uscat. În schimb La Bresse este un traseu de mountain bike așa cum îmi place. M-am simțit destul de bine fizic, exceptând primul tur în care din cauza haosului din spatele plutonului nu prea poți să păstrezi un ritm, lucru care cel puțin pe mine mă afectează ulterior.
2.Ai fost cel mai bine clasat dintre românii care au participat. Ce sentiment ți-a lăsat această reușită, căci luând în calcul vârsta ta, se poate spune că este notabilă.
Nu cred că o pot considera un succes. Da, am reușit o participare onorabilă, dar până la un rezultat notabil ar mai fi mult. Mi-a făcut plăcere fiecare minut petrecut pe traseu atât în antrenamente cât și în concurs. Nu simt că vârsta are importanță în cazul meu. Sunt alți factori care ar putea contribui la obținerea unor rezultate mai bune.
3.Aici revenim la o problemă pe care am discutat-o mai de mult. Însă aș vrea să ne rezumăm pe un singur punct: se poate estima realist în cât timp vom putea vedea rezultate mai bune pentru sportivii români în cadrul competițiilor internaționale de MTB? Sau sunt prea mulți factori de luat în considerare?
Rezultate mai bune sunt convins că vor apărea de la an la an. Sperând binențeles că vor fi tot mai mulți sportivi români dornici să facă sport de performanță dar și echipe care să-i ducă la competiții importante. Pentru a avea însă rezultate de genul top 20 la Cupa Mondială cred că e nevoie de mult mai mult timp. Probabil 1-2 generații pentru că avem nevoie în primul rând de o schimbare de mentalitate. Oricum față de situația de acum 10 – 15 ani cei care vor să practice acest sport au cu totul alte condiții după părerea mea. Avem câteva cluburi cu potențial financiar și logistic, avem o serie de firme din domeniu care cresc încet încet și își doresc să susțină ciclismul și mai ales avem la dispoziție o cantitate uriașă de informații care ne pot ajuta să evoluăm. Premisele există așadar, ne mai lipsesc persoanele capabile să profite de aceste oportunități, de la sportivi la antrenori și team manageri. Aici nu stăm foarte bine, dar mai bine de la an la an.
4.Cum ți se pare că a evoluat nivelul peste granițe în ultimii ani? Dar în România, există un progres real?
Nu mi se pare că a evoluat foarte mult la vârf, dar cred că numărul sportivilor al căror nivel a crescut este mult mai mare. Diferențele sunt de multe ori foarte mici și nu se pot obține ușor rezultate bune la niciun nivel. Indiferent că vorbim de Cupa Mondială sau un concurs categoria C2 concurența este tot mai acerbă. Am văzut asta nu doar la competițiile importante ci la multe din competițiile mai mici la care am participat anul trecut. Există și în România un progres destul de evident. Din păcate la noi sunt mulți cei care preferă să ai aibă propria lor categorie, să fie pe podium la fiecare concurs, să se intituleze amatori sau oricum altfel în loc să se pregătească mai bine pentru a se lupta pentru podium, top 10, 20 sau 50 în funcție de capacități. Atunci va crește cu adevărat nivelul când vom avea măcar 40-50 de sportivi angrenați într-o categorie Elite care să își dorească un top 10 sau un loc pe podium și să muncească pentru asta. Pentru a fi Elite nu cred că trebuie să fi profesionist. Din cei aproape 20 de ani de când concurez la Elite doar în vreo 4 pot să consider că am fost cu adevărat profesionist. Dar nu m-am gândit nicio secundă că aș putea să concurez la o altă categorie. Foarte mulți sportivi Elite din țări mult mai evoluate decât noi cum sunt Germania sau Elveția nu sunt profesioniști. Asta însă nu-i împiedică să se antreneze din greu și să concureze la Elite sperând că vor prinde un contract la un moment dat. La noi în schimb au început să apară contractele oferite de diverse cluburi amatorilor, lucru care mi se pare de-a dreptul penibil. Concluzia ar fi că avem un progres real care însă merge puțin într-o direcție greșită lucru care afectează și nivelul acestui progres.
5.Spune-mi te rog care dintre cursele din afara țării te-au impresionat cel mai mult, luând aici în calcul factori precum traseu, organizare, atmosferă?
Competițiile din Elveția mi s-au părut întotdeauna deosebite. Trasee tehnice, organizare simplă și la subiect, spectatori mulți și educați, adică exact cum ar trebui să arate o competiție de mountain bike. De asemenea traseul, organizarea și atmosfera de la Nove Mesto mi se par printre cele mai impresionante.
6.Și cea mai dificilă cursă la care ai participat până acum?
Au fost multe, și până la urmă nu prea există cursă ușoară. Au fost curse la care m-am simțit groaznic chiar dacă nu au fost cele mai dificile, cum a fost de exemplu una din etapele de Cupa Mondială XCM din 2005 desfășurată la St. Wendel. Sau altele mult mai dificile la care m-am simțit bine și am reușit un rezultat bun cum a fost Campionatul Mondial din 2003 de la Lugano, locul 53.
7.Am înțeles că 2016 este anul retragerii tale. Bănuiesc că te vom vedea în continuare anul acesta la concursurile din România sau ai pus punctul final în Franța?
Voi concura la mai multe competiții în 2016 printre care și Campionatul Mondial. Încă nu știu exact care va fi ultima, dar va fi în 2016.
8.Ce a dus la decizia de a te retrage?
Viața pe care o am este tot mai aglomerată și sportul de performanță cere foarte mult timp pe care îl găsesc tot mai greu. Nu mai reușesc să mă pregătesc suficient, să mă recuperez destul de bine și în general nu îmi mai permit o viață de sportiv.Toate acestea îmi afectează performanțele fizice dar cresc și nivelul de stres, atât al meu cât și al celor din jurul meu. Acesta ar fi principalul motiv.
9.Așadar, se poate spune că de acum înainte ești un om mai liber. Cum vrei să profiți de timpul pe care-l vei avea la dispoziție? Care sunt planurile tale și cu ce vrei să contribui în continuare la dezvoltarea scenei de MTB din România?
Cum spuneam mai sus timpul meu este întins la maxim în acest moment. Retragerea nu îmi oferă neapărat mult timp în plus. Dar în primul rând să dedic mai mult timp familiei. Apoi voi continua dezvoltarea Centrului Sportiv ProCycling care până la toamnă va avea un traseu școală și care va deveni funcțional probabil din primăvara 2017. Încă nu pot spune cu siguranță în ce direcție se va dezvolta acest proiect. Mi-ar plăcea să lucrez cât mai mult cu sportivi și să devină un centru național de pregătire și testare. Dar evident că trebuie să fie profitabil din punct de vedere financiar, așa că va avea pentru început și o componentă turistică și vom organiza o serie de camp-uri dedicate mountain biking-ului.
10.Mulți afirmă că scena locală este în acest moment dezbinată, că sunt prea multe orgolii și prea multe interese. Nu este cumva aceasta o caracteristică întâlnită în orice sport? Cum s-ar putea îndrepta lucrurile în acest sens?
Vreau să spun din start că eu nu cred în ideea de a fi toți o mare familie. În orice competiție ai adversari cu care, cel puțin cu o parte din ei, nu poți fi neapărat prieten. Dar cred că trebuie să existe o mare doză de respect reciproc, bun simț și fair-play. Important este să facem acest sport cu profesionalism și fiecare club și sportiv să încerce să fie mai bun în ceea ce face pe toate planurile. Asta va stimula concurența și va crește nivelul. Da, cred că este una din caracteristicile sportului, nu neapărat o particularitate a scenei de mountain bike din România. Orgolii avem cu toții, dar nu prea văd care sunt interesele care macină acest sport.
11.Cursele pentru amatori au cunoscut un avânt important. Cum vezi participarea elitelor în cadrul acestor competiții?
De multe ori sunt doar comentarii apărute din lipsă de informare. Nu cred că sunt prea mulți sportivi legitimați care participă la categoriile de amatori. Dacă o fac sunt cu sigurață de condamnat. Dacă te referi la participarea sportivilor Elite la categoria Elite în competiții unde avem și multe categorii de amatori este în opinia mea un lucru benefic pentru toată lumea. Amatorii pot vedea cum evoluează sportivii mai bine pregătiți, iar categoria Elite beneficiază de un public ceva mai numeros.
12.Tot legat de cursele pentru amatori, acestea ar trebui să crească nivelul competițional sau avem nevoie de alte curse, mai dificile, care să ducă la creșterea nivelului general?
Nu cred că asta e direcția cea mai importantă pentru a crește nivelul. Avem nevoie de concursuri dedicate sportului de performanță, nu neapărat extrem de dificile dar a căror principală componentă să fie categoriile de performanță și nu cele de hobby. Ideal ar fi să avem cât mai multe concursuri dedicate juniorilor și aici sunt de părere că nu ar trebui să existe juniori amatori și juniori legitimați, ci toți juniorii care participă la competiții ar trebui să fie legitimați.
13.Cum crezi că ar fi întâmpinat un traseu precum cel de la Albstadt sau La Bresse în România? Avem o șansă reală ca organizarea unuia similar să fie un succes? Nu de puține ori, în cadrul unor competiții locale, au existat plângeri când traseul a fost mai dificil.
Fără trasee mai dificile nu am avea provocari, nu avem motive să evoluăm. În plus dacă avem doar trasee ușoare cum să sperăm că vom evolua la nivel internațional, acolo unde traseele sunt tot mai tehnice. Mă minunez când văd la noi sportivi Elite care la primul șanț sar jos de pe biciletă. Și apropo de reacțiile participanților în ce privește traseele dificile am avut plăcuta surpiză să constat că sunt destul de mulți cei care apreciază un traseu de genul celui de la Păltiniș. Binențeles, nu sunt 3,000 dar nici nu cred că ni-i dorim în acest moment. Tocmai ăsta e unul din motivele pentru care nu evoluăm – cei mai mulți organizatori fac trasee pentru a atrage sute de oameni dar ar vrea în același timp să vadă sportivi Elite la start care să dea o doză de prestigiu competiției. Acest gen de trasee se potrivesc foarte bine unor “rideri” Elite care au eventual bune capacități fizice dar tehnic sunt praf. Ori mountain biking-ul este o îmbinare a celor două.
14.Cum consideri că se compară traseul de la Păltiniș cu traseele de Cupă Mondială? Am putea găzdui acolo o etapă de Cupă Mondială?
Păltinișul ar putea găzdui fără probleme o etapă de Cupa Mondială la fel cum probabil ar putea să o facă și alte stațiuni montane din România. Poate nu pe actuala configurație a traseului dar potențial există. Nu traseul este principalul impediment pentru o asemenea realizare, ci banii.
15.Revenind la cariera ta: care este bicicleta care ți-a rămas la suflet dintre toate cele pe care le-ai deținut? Le-ai păstrat pe toate?
Nu sunt genul care se atașază de bunuri și le colecționează. Prefer să folosesc ultimele tehnologii dacă se poate așa că nu am păstrat bicicletele vechi. Mi-a rămas însă în minte bicicleta pe care am folosit-o în 2013 – 2014 inclusiv la Jocurile Olimpice. Un Ideal Race Pro de aluminiu echipat cu Shimano XTR și acele manete Dual Control care mi-e mi-au plăcut. Scott Spark ar putea să devină una din preferatele mele, dar suntem încă la începutul relației.
16.Nu în ultimul rând, voi relua o întrebare din trecut. Dacă retragerea de la cursele de Cross Country sau de la maratoane este o certitudine, ce ai de gând să faci cu o eventuală participare la alte discipline, spre exemplu, enduro?
Deocamdată nu știu. Mă dau și cu alte biciclete în afara celor de cross country, dar nu știu dacă voi participa la competiții. Poate doar de fun.
17.Care dintre juniorii români consideri că este de viitor, că are cel mai mare potențial și de asemenea, care dintre cei de pe întreaga scenă consideri că este cel mai polivalent?
Sunt câțiva juniori care au evoluat bine în ultima vreme. Mie îmi plac Raul Sînza și Roberto Burța. Din păcate restul ori stau foarte prost la capitolul tehnică, ori mai au mult de muncă la partea fizică. Ceva mai tânăr dar de urmărit cred că este Patrik Pescaru. Nu am urmărit care ar fi polivalent, și nici nu contează. Dimpotrivă, cred că ar trebui să fie cât mai specializat pe o anumită disciplină. Dar mă aștept mai ales de la acești tineri juniori să vorbească mai puțin și să muncească mai mult dacă vor să obțină rezultate.
18.Și o întrebare legată de preferințe: care este zona din România pe care o îndrăgești cel mai mult din perspectiva mountain biker-ului și care este cursa la care ai participat în trecut și care rămâne în continuare de referință pentru viitor?
Prefer să fiu aproape de casă în Munții Cindrel. Ca și competiție dacă vorbim de maraton nu cred că deocamdată a ajuns vreuna la nivelul Geiger MTB Challenge. Dacă vorbim de XCO pe lângă Păltiniș îmi place Cupa Crater.
19.Ce sentimente îți stârnește retragerea? De ce anume o să-ți fie dor cel mai mult?
O să-mi lipsească sentimentele pe care mi le dă o competiție, pregătirea bicicletei și echipamentului pentru concurs care în cazul meu e o parte foarte importantă a întregului proces, zilele de antrenamente pe traseele de concurs ale diverselor competiții. Viața mea pe bicicletă va fi cam plictisitoare în prima fază :-).
Îți mulțumesc pentru timpul acordat și îți doresc mult succes în continuare, în tot ceea ce dorești să întreprinzi!
Și eu vă mulțumesc și vă felicit pentru inițiativa de a fi prezenți la Cupa Mondială de la Albstadt. Vă așteptăm la Nove Mesto unde echipa României va fi destul de numeroasă în acest an.
