Într-un articol apărut recent pe pagina web a celor de la bikeradar. com era scris cu caractere supradimensionate următoarea afirmație: „stop pulling up on your pedals”, cu alte cuvinte, „opriți-vă din a mai trage în sus de pedale” (autorul făcând referire la faza pedalării în care unul dintre picioare trage pedala în sus, cât timp celălalt apasă în jos în pedală). Citind articolul aflăm că Duncan, un sportiv trecut de mult de vârsta de 40 de ani, tocmai terminase un marathon de mountain bike în Sydney cu o lungime de 50 de km într-un timp identic cu cel în care terminase în anii trecuți aceeași competiție. Duncan avea probleme cronice cu muschii posteriori ai coapsei, care erau acompaniate de o serie de modificări degenerative în zona lombară. Cu acestea în vedere, Duncan trecuse în urmă cu puțin timp de la pedale clipless (cu sistem de prindere pe cleat-uri) la pedale flat (fără sistem de prindere – pedale platformă). De când a făcut trecerea, simptomele problemelor musculare de la picior și din zona lombară se amelioraseră considerabil în timpul efortului. Ceea ce este însă de-a dreptul surprinzător e faptul că Duncan devenise mai puternic pe urcări, îmbunătățire care potrivit lui Duncan se datora faptului că ajungea mai puțin obosit la baza urcării, în comparație cu perioada în care folosise spd-uri. Mai mult, și aici îi dau dreptate, folosirea pedalelor flat îi permite să negocieze cu viteză mai mare virajele pe pietrișul alunecos, acolo unde restul riderilor de cross-country au dificultăți în a scoate piciorul suficient de repede din pedală.
Autorul articolului se întreabă cum e posibil așa ceva, cum ar putea cineva să fie la fel de rapid și să aibă o pedalare la fel de eficientă folosind pedale flat. Undeva prin 1997 un grup de cercetători francezi au făcut un studiu prin care să analizeze forțele care acționează asupra pedalei în timpul pedălării la diferite faze ale rotației. Astfel, un grup de cicliști au pedalat cu un dispozitiv de monitorizare a forței cu ajutorul căruia s-a putut analiza cantitatea de forță care acționa asupra pedalelor la fiecare două grade dintr-o rotație. Rezultatul studiului a fost unul neașteptat, deoarece atât cicliștii care foloseau pedale clipless, cât și cei care foloseau pedale flat (fără prindere) reușeau să imprime forță pedalelor chiar și pe partea de rotației în care piciorul și implicit pedala urcau (cu alte cuvinte reușeau să tragă pedala în sus). Cu toate că articolul continuă prin exemplificarea unor exerciții care au ca obiectiv eficiența pedalării, nu le voi reda aici având în vedere că acestea nu vin neapărat în susținerea ideii principale de la baza articolului.
Deoarece abordarea științifică a acestei probleme reprezintă doar o parte din ecuație și pentru că ar dura prea mult, n-am să insist pe aceasta că risc foarte mult să vă plictisesc. Astfel chiar dacă pare o surpriză pentru mulți dintre voi, pe internet veți găsi o grămadă de studii care într-un fel sau altul reiterează ideea potrivit căreia, folosirea pedalelor clipless nu generează un avantaj față de cele flat în ceea ce privește forța imprimată pedalelor. Potritivit majorității acestei categorii de studii (cele care nu văd aproape niciun avantaj în folosirea pedalelor clipless), cea mai mare parte a transferului de forțe are loc în momentul apăsării pedalelor (indiferent dacă folosim pedale clipless sau flat). Astfel, dacă ne uităm la ciclul unui singur picior acesta va genera până la 98% din forța totală a rotației pe partea de apăsare (folosind pedale clipless). Studiul care dădea procentajul de 98.6 % susținea că avantajul pedalelor clipless este pur și simplu acela că ridicând piciorul și implicit pedala, vei ușura rezistența pe care o întâmpină piciorul opus pe partea de apăsare. Cu alte cuvinte, utilizând pedalele clipless vei întâmpina o rezistență ceva mai mică pe piciorul care apasă în pedală, în comparație cu momentul în care utilizezi pedale flat (mai multe puteți afla în studiul realizat de Steven A. Kautz, Michael E. Feltner, Edward F. Coyle, Ann M. Baylor, 1991).
Dacă săpăm ceva mai adânc, găsim articole și studii care susțin contrarul. Din acest motiv am să încerc să vorbesc foarte pe scurt și exclusiv din propria experiență. Strict din punctul de vedere al eficienței, chiar dacă diferența între pedalele clipless și cele flat ar fi de numai câteva procente în favoarea celor clipless, trebuie să aruncăm o privire mai amplă asupra problemei. Având în vedere că mountain biking-ul, indiferent de disciplină e un sport foarte complex și cu multe variabile, e greu să afirmi cu fermitate că un lucru e mai bun ca celălalt. Și pentru că majoritatea suntem interesați de ramurile de anduranță voi continua printr-o scurtă analiză a factorilor pe care ar trebui să-i avem în vedere.
În primul rând, care e avantajul inițial al pedalelor clipless? Din punctul de vedere al eficienței și mai ales al tehnicii de pedalere, orice persoană care va încerca pedalele clipless va simți într-un timp relativ scurt că tehnica sa de pedalare se îmbunătățește simțitor, pedalarea devenind mai „rotundă” în general. Ba mai mult, utilizarea unei cadențe ridicate va fi ușurată prin folosirea pedalelor clipless chiar și în absența unui antrenament specific.
Nu mă înțelegeți greșit, pedalarea poate fi rotundă și cu pedalele flat, însă efortul, mai ales de coordonare al mișcării, va fi simțitor mai ridicat. În al doilea rând trebui să avem în vedere poziționarea piciorului pe pedală. Utilizând pedalele clipless piciorul va fi așezat pe pedală tot timpul într-o manieră identică, pe toată durata utilizării. Nu același lucru îl putem spune despre pedalele flat unde piciorul se poate mișca în față și înapoi pe pedală, fiind foarte posibil chiar ca unul dintre picioare să stea diferit pe pedală față de celălalt. Acest lucru poate influența modul în care pedalăm, nefiind tot una dacă vom pedala cu călcâiul, cu mijlocul talpei sau cu vârful talpei pe pedală. Să nu mai zic de modul în care contactul cu pedala afectează și alți parametrii precum înălțimea șeii sau poziționarea acesteia în plan orizontal.
Raportat la eficiența pedalării, trebuie să avem în vedere durata ieșirilor, a antrenamentelor și a competițiilor de XCM sau XCO. Chiar dacă la începutul turei, cu puțin antrenament, vom reuși să pedalăm eficient și rotund folosind pedale flat, nu același lucru se va întâmpla dupa 4, 5 sau mai multe ore în șa, atunci când datorită oboselii acumulate tehnica de pedalare va avea de suferit. În această situație pedalele clipless au avantajul de a reduce semnificativ din această degradare a tehnicii care vine pe fondul oboselii. La fel se prezintă avantajele și pe coborâre unde contactul permanent cu pedalele poate reprezenta un real avantaj pe zonele cu pietre mari și rădăcini unde piciorul ar putea ușor să scape de pe pedalele flat și unde menținera poziției ideale pe pedală necesită concentrare ridicată. Mai mult, accelerările la ieșirile din viraje fiind foarte scurte (câteva rotații de pedală) vom reuși să imprimăm mai multă forță pedalelor clipless datorită încrederii ridicate pe care ni le oferă acestea, mai ales la cadențe ridicate. Un minus al pedalelor clipless poate fi acela în care coborâm pe suprafețe cu aderență foarte redusă (noroi, rădăcini ude, pietriș, etc.) acolo unde de cele mai multe ori e necesar un timp de reacție foarte rapid atunci când cauciucurile pierd aderență. Pedalele flat fac posibil, în opinia mea desigur, un timp de reacție mai scurt în comparație cu cele clipless pe aceste tipuri de suprafațe și condiții.
De asemenea, în condiții cu mult noroi, intrarea în pedalele clipless este mai dificilă în comparație cu pedalele flat pe care le nimerești și cu ochii închiși. Ca mountain bikeri ar trebui să avem în vedere și zonele de pushbike, acolo unde pantofii de ciclism clipless (în special cei de competiție) sunt un adevărat calvar. Per total, porțiunile în coborâre cu precădere cele tehnice, pot fi abordate mai eficient și cu o grijă în minus prin utilizarea pedalelor clipless, cu mențiunea că în anumite condiții de aderență scăzută cele flat ar putea fi mai avantajoase. Greutatea e un alt factor care înclină balanța în favoarea pedalelor clipless, cele flat având o greutate semnificativ mai ridicată raportat la greutatea totală a pedalelor. De asemenea pe anumite porțiuni mai tehnice personal am avut tot timpul senzația că trec mai ușor fără să agăț pedala, utilizând pedalele clipless.
Pentru că reprezintă un minus mai ales în cazul începătorilor, utilizarea pedalelor clipless necesită puțin antrenament specific și o serie de deprinderi. Acestea au rolul de a facilita intrarea și mai ales ieșirea rapidă din pedale, atunci când situația o cere. Primele dăți în care am folosit pedalele spd aveam un sentiment constant de încordare atunci când reduceam viteza sau când ajungeam într-o zonă cu aderență scăzută, nefiind sigur dacă voi putea să scot piciorul din pedală în timp util. Ca să nu mai povestesc de momentul în care, ocolind niște lucrări pe strada principală, am pedalat pe malul înălțat al unui râu, acolo unde la un moment dat a trebuit să mă opresc de tot, numai ca peste 2 secunde să mă trezesc cu câțiva metri mai jos pe spate și cu bicicleta peste mine. Uitasem total de spd-uri.
Chiar dacă nu am epuizat decât o mică parte din acest subiect și fără să fi avut o abordarea științifică pe măsura subiectului, cred totuși că am reușit să expun câteva dintre argumentele de bun simț atât pro, cât și contra pedalelor clipless în raport cu cele flat, pentru ramurile de anduranță ale mountain biking-ului. Pentru restul disciplinelor, comparația ar putea să aibă totuși alt deznodământ.
