Îi place să spună că s-a născut pe bicicletă, însă…
Duminica trecută la Tîrgu Ocna am asistat la ceva ce rar, dacă nu chiar niciodată, vezi în România. Şi nici în străinătate asemenea imagini nu sunt des întâlnite. Vorbim despre cursa de mtb XC desfăşurată în staţiunea turistică Tîrgu Ocna, Bacău, cursă al cărei traseu a trecut inclusiv prin interiorul clădirii Primăriei. Da, aţi citit bine? Potrivit comentariilor de pe facebook toată lumea a fost uluită. Dar se pare că motivul este pe cât de incredibil pe atât de simplu. „Oamenii din primărie”, începând cu primarul Dl. Ştefan Şilochi, au fost extrem de doritori să aibă un eveniment frumos şi reuşit în oraşul lor. Lucru pe care l-au primit, mulţumită deschiderii, susţinerii şi bunăvoinţei de care au dat dovadă.
Călătorie între Cer şi Pământ (CCP14) s-a aflat anul acesta la a 2a ediţie şi, spre deosebire de anul trecut, s-a desfăşurat pe o vreme superbă. Evenimentul este organizat de Primăria Tîrgu Ocna, Societatea Naţională a Sării în colaborare cu Asociaţia Sportivă Transalpin Bike. Cei 3 şi-au dat mâna şi au pus la cale un eveniment inedit care depăşeşte orice alt concurs de mtb xc din România la categoria diversitate traseu. Acesta a plecat din piaţa Primăriei, a urmat străzile oraşului pentru o porţiune unde participanţii se putea încălzi şi intra în ritm, apoi a intrat în depozitele industriale SALROM unde s-a navigat printre sacii cu sare proaspăt excavată de sub pământ. A urmat apoi partea cea mai cea a traseului, intrarea şi parcurgerea tunelului minei, o coborâre lungă de 3,1 km prin întunericul şi umezeala subterană. S-a ajuns apoi în mină, la 240m sub pământ. A urmat parcurgerea salinei unde turiştii te puteau admira şi încuraja de pe margine după care înapoi pe tunel spre suprafaţă, alţi 3,1 km de urcare continuă. După ce ieşeai iar la lumină nu dura mult şi varietatea traseului te uimea din nou. Ajungeai pe drumuri forestiere, drumuri de iarbă şi la final poteci pe coama dealurilor şi prin pădurile de lângă Tîrgu Ocna. După ce coborai şi reintrai în oraş urma cireaşa de pe tort, traversarea clădirii Primăriei oraşului. Iar a doua cireaşă de pe tort era traversarea scenei, participanţii urcând şi coborând scena, la mijloc aflându-se şi zona de cronometrare electronică.
Cu un asemenea traseu categoric nu aveai timp să te plictiseşti. Chiar dacă concursul a durat 120 minute timp în care puteai face cât de multe ture de 15 km poţi (atât dura o buclă completă), fiecare participant avea în gând următoarea secţiune pe care abia aştepta să o parcurgă din nou.
Şi acum despre traseu, pentru că prea este „unic”.
Startul s-a dat din Piaţa Primăriei după care s-a intrat pe străzile oraşului unde Poliţia a oprit traficul auto. Organizatorii au amenajat inclusiv bordurile aplicând un strat proaspăt de asfalt pentru ca tranziţia dintre carosabil şi trotuar să se facă lin.
În scurt timp s-a intrat în incinta Salinei unde aproape imediat urcai o rampă din lemn construită special pentru concurs pentru a traversa o serie de depozite industriale destul de slab luminate. Aici am găsit o altă particularitate a concursului. Pentru a avea voie să iei startul trebuia să îţi dotezi bicicleta cu lanternă şi lumină roşie la spate. Şi pentru că aveai nevoie prin depozit şi tunel şi pentru siguranţa ta şi a celorlalţi concurenţi.
Ieşit din depozit intrai imediat pe tunelul auto. La început acesta este lat doar cât un autobuz aşa că trebuia să fi atent întrucât tu aveai la dispoziţie jumătate din această lăţime cealaltă fiind rezervată pentru întoarcere. În plus dificultatea era sporită şi datorită întunecimii în care intrai de la soarele orbitor. Tunelul era luminat, iar tu aveai lanternă, însă diferenţa de luminozitate era prea mare. După câţiva zeci de metri tunelul se mărea şi devenea lat cât două benzi auto. Aici erai liber să-i dai tare la vale atât cât te ţinea curajul, experienţa şi vizibilitatea. Unde mai pui că era şi relativ frig, doar 13 grade faţă de 25-28 cât erau afară. Preţ de 3,1 km lungime şi 240m adâncime parcurgeai tunelul alcătuit din linii drepte şi viraje la dreapta. O grămadă de viraje la dreapta că la final, virajul la stânga era chiar greu de abordat.
Intrai apoi în salina care se vizitează unde turiştii îşi vedeau de… vizitat. Pentru duminică aceştia însă au beneficiat de o surpriză de proporţii prin concursul care trecea chiar prin faţa ochilor lor. Concurenţii trebuiau sa parcurgă o lungime de 600 m pe care aveau de negociat o serie de şicane şi linii drepte pe care trebuia să le abordezi cu grijă datorită suprafeţei alunecoase de rulare. La final intrai din nou în tunel unde, acum, aveai de urcat constant 3,1 km şi 240 m diferenţă de nivel. Urcuşul era atât de constant încât îţi puteai impune un ritm ordonat. Iar dacă aveai noroc puteai ieşi din tunel chiar mai puternic decât la începutul urcării.
Ajuns la suprafaţă erai din nou şocat de diferenţa de lumină şi de temperatură. Excelentă senzaţie, una pe care nu o mai găseşti nicăieri! Apoi în nici un kilometru erai deja pe forestiere, iar CCP14 se transforma într-un clasic XC desfăşurat în natură. Se începea treptat cu un forestier, se trecea apoi la drum înierbat de căruţă pentru a culmina cu potecă şi… push bike pentru cei cu mai puţin antrenament. Ajunşi pe culmea dealului erai întâmpinat de o panoramă superbă în ciuda altitudinii modeste de doar 533 m. Cei care mai aveau suflu puteau admira oraşul şi aprecia drumul lung pe care l-au parcurs deja.
După urcare urmează, evident coborâre, însă nici aici organizatorii nu s-au mulţumit cu ceva banal. Au dus traseul printr-o superbă pădure de pin, ceva la care nu te-ai fi aşteptat în zonă, pe un „trail” excelent plin de viraje, contrapante şi câteva linii drepte. După care urma o serie de coborâri foarte abrupte pentru unii, loc în care puteai recupera ceva poziţii în clasament dacă punctul tău forte era coborârea.
În acest stil plin de viteză şi adrenalină reintrai la final pe străzile din oraş unde Poliţia locală a închis o bandă întreagă de circulaţie pentru a face loc concursului. După câţiva kilometri de pedalat pe fals plat ajungeai din nou în piaţa Primăriei unde erai aşteptat de cireaşa de pe tort, traversarea clădirii Primăriei. Pentru a intra aveai la alegere dacă doreai să iei bicicleta în spate şi să urci 4-5 trepte – traseul mai scurt, sau să o iei pe rampa pentru persoane cu dizabilităţi pe care nu trebuia să te dai jos de pe bicicletă, dar unde traseul era mai lung. Se pare totuşi că majoritatea au ales să urce rampa care la capăt avea o întoarcere îngustă la 180 grade. Aici s-a văzut manevrabilitatea mai greoaie a 29er-elor. Cei care pedalează încă pe clasicele mtb-uri cu roţi de 26 s-au descurcat mult mai bine. Intrat în primărie aveai de parcurs un hol lung care se încheia cu viraj dreapta la 90 grade. Atenţie la podeaua alunecoasă pentru ca apoi să cobori pe o rampă, construită special, câteva trepte şi gata, erai ieşit din clădire. Însă traseul tot nu se termina. Punctul de cronometrare şi finiş era fix pe scenă. Cu alte cuvinte trebuia să urci scena de premiere pe o parte şi să cobori pe cealaltă. După care o luai de la capăt, dacă cele 120 de minute nu au expirat.
Evenimentul de la Tîrgu Ocna a fost literalmente incredibil. Şi anul trecut a fost frumos, însă organizatorii nu s-au mulţumit să lase traseul nemodificat adăugând aceste inedite „probe speciale”. Concursul a fost un succes şi dorim să felicităm organizatorii pentru originalitate şi pentru că nu au dorit să aibă doar un simplu concurs în oraş ci un eveniment care să rămână cu adevărat în mintea participanţilor, pentru totdeauna.
Pentru anul viitor cu siguranţă ne veţi vedea şi pe noi acolo pentru a 3a ediţie ştiind că organizatorii şi gazdele sunt persoane cărora nu le place să se repete.
Cât priveşte rezultatele, la masculin a fost un singur concurent care în timpul alocat a reuşit să facă 4 ture în 2:45:06.5 ore, în persoana lui Ferenc Ilyes din Odorheiu Secuiesc de la C.S. Intersport. La general pe locul 2 s-a clasat Kelemen Arpad de la NoMad Merida CST cu 3 ture în 2:04:26.7 ore şi pe trei Nicolae Ţintea Gabriel de la Felt-Sidi MTB Team cu 3 ture în 2:06:33.7. La Feminin Open clasamentul a fost următorul: locul întâi pentru Piringer Beata Adrienn de la Giant Team cu 3 ture în 2:37:47.0 ore, locul 2 pentru Cojocaru Monica tot de la Giant Team cu 3 ture în 3:00:48.5 ore, iar pe 3 Fodor Emese de la KROSS Team cu 2 ture în 2:01:00.2 ore.
Călătorie între Cer şi Pământ, un concurs de MTB-XC excelent şi un exemplu pentru toată lumea. Pentru autorităţile locale – fără susţinerea cărora aproape nici un astfel de eveniment nu poate fi pus la cale, pentru organizatori – care se pot inspira din originalitatea acestei cursei, pentru participanţi – care pot fi mulţumiţi că li s-a oferit ocazia de a concura printr-un număr atât de mare de locuri. Urăm organizatorilor succes şi abia aşteptăm să vedem cu ce noutăţi vin în 2015!
Foto: Cristi Radu, George David, Petruţ Floroiu
Îi place să spună că s-a născut pe bicicletă, însă în realitate s-a născut în București. Practic, se dă pe două roți din copilărie. Mai serios s-a apucat de ciclism din 1998 când, după ce și-a cumpărat primul MTB, s-a și dus la vârful Omu. Se mândrește că a fost primul care a făcut asta și până în ziua de azi așteaptă să-i confirme cineva... Lăsând gluma la o parte, Dan este unul din cei mai pasionați cicliști din România, la nivel de amatori. Rămânând tot timpul la un nivel constant al pasiunii, niciodată prea exagerat sau prea monoton, și-a angrenat întreaga familie care-i susține entuziasmul și pedalează alături de el. Tot timpul pe bicicletă, la concursuri, la teste, la evenimente de profil din țară și străinătate, explorând un nou traseu de cicloturism sau pur și simplu scriind despre acest subiect, Dan este în constantă legătură cu ultimele noutăți din domeniu, ultimele trenduri și ultimele tehnologii folosite la biciclete.
Felicitari SALROM si PRIMARIEI !!! Pacat ca nu au fost foarte multi participanti…..poate la anul se fie sambata si nu duminica la 12:00
A fost ceva; am fost in staff-ul de la Piateta Primariei. Cum sunt si eu rider, mi-am forjat bicicleta pe exact acelasi traseu (in afara de zona SALROM si de primarie) in diferite conditii de mediu. Traseul e frumos, dar e inselator.
Pacat ca nu se gaseste nicio stire despre participantul care a avut accident la iesirea din primul tur. Nu am mai auzit nimic de el dupa ce l-au ridicat echipele de interventie.
Speram la anul un traseu mai complicat, mai de enduro, cu pante mai mari, viteze la fel si curbe mai agresive. Cu putin noroc riderii din oras ar putea primi aprobarea sa se implice in stabilirea traseului, tinand cont de faptul ca cel actual e o banalitate pentru noi.