Presupunere: în viața oricărui pasionat, care cheltuie chiar și ultimul leu pe biciclete, vine o zi când este plesnit puternic peste obraz de un sentiment de neputiință. În momentul în care colecția de biciclete reprezintă o sumă cu două cifre, stă și se gândește dacă în viața asta va mai apuca să folosească toate bicicletele pe care le-a achiziționat în decursul timpului. Te uiți la bicicleta de enduro și-ți dai seama că o folosești de 3 ori pe an, iar traseele parcă ar merge parcurse și cu una de All Mountain. Apoi te uiți la cea de oraș și-ți dai seama că oricum o folosești pe cea de street, deci ai cumpărat-o degeaba. Nu contest că toată colecția n-ar arăta bine, dar să investești doar ca să le admiri parcă nu mai reprezintă o opțiune în acest moment.
Printr-o dilemă asemănătoare am trecut și eu de curând, recapitulând de nenumărate ori pentru ce aș avea nevoie de o anumită bicicletă din garaj. Și am ajuns la o concluzie: analizându-le pe toate, am realizat că există un concept de bicicletă, aproape universal. Poate cel mai eficient de la velociped încoace. Este vorba despre bicicleta cu roți mari, 29er-ul care la început a făcut furori și care a reușit să se impună neașteptat de bine pe piață. Și voi detalia în acest articol toate activitățile pe care le-am întreprins cu 29er-ul meu, pe care aparent, îl iubesc cel mai mult dintre toate bicicletele pe care le am.
Plimbările la munte. Și concursurile
Sunt cele mai plăcute cu această bicicletă. Roțile sunt mari, rulează eficient peste denivelări, te fac o idee mai rapid datorită diametrului mai mare, oferă și ceva confort din același considerent, 29er-ul are un ghidon lat care imprimă un control foarte bun bicicletei, este manevrabilă și jucăușă. Turele montane îmi fac o deosebită plăcere însă nici în concursuri nu mă pot plânge, deoarece bicicleta a ajuns la un nivel superior în urma upgrade-urilor. Așadar, am scutit banii dați pe o bicicletă de All Mountain, consolându-mă ce-i drept cu gândul că viața poate fi frumoasă și pe un hardtail, nu neapărat pe un full-suspension.
Orașul
Pe de altă parte, deplasările în oraș sunt foarte convenabile: la fel de rapide ca și cu o bicicletă de oraș, însă mult mai distractive deoarece bicicleta este mai agilă ca un 28 clasic și are o viteză de deplasare net superioară bicicletei cu roți de 20 sau 24 de inch. Cu ceva mai multă presiune în anvelope rulezi liniștit, iar dacă este cazul, poți opta oricând pentru o pereche de anvelope slick. În plus, bicicletele 29er mai ieftine au chiar și prinderi pentru portbagaj, iar dacă ești genul care transportă lucruri de colo-colo s-ar putea să te intereseze această opțiune.
Pe de altă parte, nici măcar nu este necesar să ai încălțăminte clipless pe care o folosești Cross Country, opțiunea de a umbla prin echipament (spandex) prin oraș putând să-ți dăuneze grav imaginii. Optezi fără probleme pentru o încălțăminte casual care vine dotată cu prinderi de pedale și ai rezolvat cazul. Pedalezi cu stil.
Sufrageria
Nu în ultimul rând, un 29er arătos poate să decoreze foarte frumos sufrageria. În cazul meu, este pusă la loc de cinste, astfel încât s-o pot vedea în toată splendoarea ei în fiecare zi. Pe de altă parte, prientenii care vin să mă viziteze și nu cunosc prea mult despre biciclete vor rămâne impresionați de culori și… de furca Lefty, motiv de bază pentru miștouri de toată frumusețea: nu ți-au ajuns banii pentru o furcă întreagă? Dar ce s-a întâmplat, ai pierdut un braț? Și tot așa. În principal, am observat că glumele adresate Lefty-ului sunt cam aceleași, variază doar un pic formularea de la o persoană la alta.
Bicicleta universală?
Sunt și eu convins că nu există așa ceva, deși 29er-ul mi se pare că se apropie cel mai mult de acest concept. Nu va fi niciodată la fel de eficient precum un FS, nici la fel de ușor sau agil precum o bicicletă cu roți de 26 de inch. Dar când vine vorba de calități, întrunește mai multe decât m-aș fi așteptat. Una peste alta, îndeplinește deja câteva nevoi pe care le obțineam și de la restul de biciclete pe care le dețin, însă oferă câte ceva în plus. Așadar, urmează o perioadă în care va trebui să mă despart de câteva dintre bicicletele mele preferate. Consider totuși că mai bine o fac acum decât mai târziu, căci pe măsură ce înaintăm în vârstă, avem cu toții tendința de a deveni hârciogi, nu-i așa?
Dragoș Mitroi
Daca s-ar premia bicicleta universala, 29er-ul ar prinde cu siguranta un loc pe podim .
Nu ti-as recomanda sa o legi precum in imagine si sa o lasi nesupravegheata mai mult de 2-3 minute. Poate nu o fura pe toata dar si daca scoate roata de fata tot te va costa mai mult decat o bicicleta slaba de trekking…
Daca lasi un 29er ca ala in oras, ar fi bine sa ai vreo 3 legatori, in caz ca vrei sa ramai cu el si sa nu ajunga in alt oras, in ceva piata, la vanzare. Pentru oras cred ca e mai bun un citybike care nu prezinta nici un fel de interes.
La Lefty roata de față e ceva mai complicat de scos și durează ceva. 🙂 Tija de șa este prinsă cu imbus.
O idee fistichie care ma tot bate la cap de ceva timp ar fi sa pun pe 29` un ghidon de ciclocross. Plus niste anvelope subtirele cu crampoane, plus manete de frana si schimbatoare. Rezultatul final ar fi o bicla de ciclocross / mtb / sosea mai confortabila si mai universala decat orice altceva.
Si 2. Subscriu la parerea ca e cam nechibzuit sa fie lasata asa in oras o bicla atat de aratoasa. Chiar daca persoanele strangatoare nu pot pleca cu ea, asta nu inseamna ca nu pot incerca / distruge parti din bicla. Care apoi raman proprietarului sa ii aduca aminte sa nu mai faca asta. Patita personal.
Sunt convins ca Dragos nu lasa bicicleta asta nesupravegheata sau legata de cine stie ce pom cu un cablu de 50 lei. Stie ce se poate intampla in Bucuresti cu astfel de biciclete. Cred totusi ca poza cu bicicleta legata de pom face parte doar din prezentarea articolului.
Care- i subiectul …si ce discutati voi….???!!!
initial asa am crezut si eu; si hop, mi-am luat un 29er. l-am folosit peste tot si usor usor am realizat ca este un compromis pe care nu doresc sa il mai fac.
pentru un mtb-er, care vrea si xc, un am/enduro si un 29er ht de xc este de ajuns. maxim poti sa iti mai iei o bicla de oras ieftina cu care sa te deplasezi zi de zi. cum la mine nu e cazul, raman doar pentru enduro/am FS si un 29er HT(in viitorul apropiat) pentru oras si cursele de xc de care imi e dor :)). pentru munte insa, ht-ul nu mai are ce cauta in viata mea. – prin munte nu inteleg drumuri forestiere, ci maxim poteci de picior si/sau traversari de gol alpin.
bottom line is, 1 bike inseamna compromis; iar, oricat de bun este un 29er pe urcari si pe la concursuri…, nu este bicicleta universala.
numai bine,
E.
Eu mi am pastrat pt drumurile asa zis universale” un 29er (Cross Big foot Bun la toate), iat pt. a mi stinge nebunia pe macadam, sunt in asteptarea pieselor pt o fat bike echiplata complet sram x9 pe un schelet On One’. In formula astazic eu ca ma pot desfasura in voie…cam pe oriunde si oricum vreau. Cele bune.
Prefer totusi 2 biciclete. Cursiera + mtb.
Imi e greu sa folosc mtb in oras(bucale), avand ghidonul de 720mm, de multe ori am trecut la milimetru de oglinda masinii, chiar am crezut ca o dau jos… Cu cursiera te strecori rapid, se manevreaza mult mai rapid din cauza cauciucurilor de 23C viteza mai buna si e mai ieftina una entry level si mult mai usoara ( 9kg) decat un 29er de 15kg entry level…
Buna reclama pentru 29, dar cursiera in oras si pe soseara impune ceva, eu sunt fan MTB :D.
Se preteaza un 29er, dar sa fie la greutatea 26er actual. Daca ai un mtb 26er de 9kg sa-ti iei un 29er de 9kg te costa 3 mii E…asa ca, iti iei un 29er de 11kg cu 2000E si mai greu cu 2kg dar zboara cu rotile mai mari :))