Față de edițiile anterioare, anul acesta maratonul mtb pe etape din Croația – Mitas 4 Islands, a avut în plus față de cele 4 etape și un prolog. Așa că abia ieri, în a 2a zi de concurs, riderii au plecat în prima etapă.
Dacă a fost ceva ce am învățat de-a lungul edițiilor la care au participat redactorii noștri, este că în zona asta de lume nu te poți baza pe prognoza meteo, nici măcar cu câteva ore înainte de start. Clima insulară este atât de imprevizibilă încât se pare că niciun algoritm nu reușeste să prezică suficient de bine dacă va ploua sau nu a doua zi.
Iar de data asta nu a fost diferit. Dacă cu o zi înainte prognoza spunea că va ploua toata ziuă, participanții s-au trezit a doua zi cu o dimineață superbă și uscată. S-a luat startul pe indelete, iar cocurenții s-au putut încălzi fiecare în ritmul său, până au ajuns la poteca ce urca spre „Lună”.
Etapa întâi de anul acesta a fost diferită față de anii trecuți. Dacă până acum traseul era în buclă, cu start și finiș în aceeași localitate, de data asta organizatorii au dus concurenții până în partea celalaltă a insulei. A fost frumos pentru că au fost vizitate locuri noi. „Pe traseu chiar remarcam că unele zone nu le mai văzusem”, spune colegul nostru Dan Mazilu, la final de cursă.
Din păcate pe la jumătatea traseului de 72 km a început și ploaia mult anunțată. Bine, jumătate pentru riderii mai înceți pentru că cei din față au terminat ziua aproape uscați.
Băieții nostri de la Freerider Supersonic, s-au descurcat bine și au mai avansat câteva poziții în clasamentul Master, urcând de pe 47 pe 38. Poate cine știe, până la urmă merită și ei apelativul „Supersonic”…
„A fost o zi ok pentru noi”, spune Dan. „Știam o parte din traseu din anii trecuți, așa că știam și unde putem trage mai tare fără să ne chinuim prea mult. Jumătate din cei 72 km au trecut foarte frumos, fiind uscat și cu vreo 11-15 grade în aer, numai bine pentru efort. Din păcate de pe la km 40 pentru noi, a început ploaia. Nu torențială însă suficient cât să devină alunecos totul pe jos. La concursul ăsta 90% din suprafața de rulare este fie piatră, fie stâncă, fie pietriș. Foarte rar pământ. Așa că totul alunecă de nu-ți vine să crezi. Laitmotivul etapei de azi aș spune ca au fost potecile „orizontale” (care erau practic în ușoară urcare sau coborâre) și pline de stânci și piatră. Dacă n-ai fost pe acolo nu poți întelege cât de tare poate aluneca o asemenea suprafață, presărata peste tot cu stânci ieșite în afară și printre care trebuie să se strecoare roata bicicletei. Efectiv erai ca pe gheață. Tot ce puteai face era să privești la maxim un metru în fața bicicletei și să alegi, într-o fracțiune de secundă, trasa care semana cât mai mult cu un căuș, care ar fi putut susține roata pe centru. Doar așa puteai înainta. Iar dacă se întâmpla să dai în gol de câteva ori, rămâneai blocat, pe orizontală. Practic deși drumul era drept, ba chiar la vale de multe ori, pur și simplu nu te mai puteai pune în mișcare. Pentru că totul aluneca. Așa că o luai atunci la fugă pe lângă bicicletă, sperând că nu-ți vei luxa vreo gleznă de la terenul denivelat, stâncos și alunecos.”
La final Dan și Eduard au ajuns la finiș murați din cap până în picioare. „Având experiența anului trecut, când după etapa 2 am terminat tot așa, super uzi, și când era să murim practic de frig așteptându-ne rândul la coada de la spălatul bicicletelor, anul acesta am avut la îndemână haine uscate pe care le-am pus direct peste cele ude, că n-am avut încotro”, continuă Dan. „În felul ăsta am reușit să tremurăm mai puțin și să purcedem la treburile importante de făcut înainte de a intra în camera de hotel: spălat bicicleta, uns și făcut eventuale reparații. Eu spre exemplu am pus plăcuțe de frână noi pentru că zilele următoare se anunță iar ploaie”.
Mai sus în clasament lucrurile au stat și mai bine. La Feminin UCI, Suzi Hilbert și Veronika Cseh au mai avansat o poziție în clasament, de pe 6 pe 5. „Cursele pe etape în perechi sunt în mare parte despre gestionarea efortului”, spune Suzi, „dar mai este o parte importantă care ține de relația dintre parteneri, iar azi pentru noi cea din urmă a fost foarte importantă. Veronika a avut o zi grea așa că starea de spirit în echipă nu a fost una foarte bună. Am încercat să gestionez cât mai bine această situație și să o încurajez cât pot. Nu a fost o sarcină ușoară pentru că, în ciuda faptului că a avut o zi proastă a mers că o eroină și mare parte din zi am tras tare să mă țin după ea. Cu puțină energie rămasă am încercat să ne bucurăm de ziua asta, mult mai frumoasă decât era prognozat”.
Partenera de echipă a lui Suzi, Veronika, fostă campioană mondială la CX, se pare că a avut o zi mai neplăcută azi. „Prognoza meteo era atât de rea, așa că ne-am pregătit pentru o cursă udă”, spune Veronika. „La final am avut totuși noroc pentru că ne-a prins doar puțină ploaie pe ultimii 15 km ai etapei. Suzi a trebuit totuși să mă suporte azi pentru că nu mi-am găsit ritmul și sentimentul plăcut de competiție, așa că a acceptat multe din partea mea. A fost foarte bună cu mine și a menținut ritmul cursei așa că la final ne-am descurcat bine. Am reușit un loc 5 la categoria noastră și suntem mulțumite. Acum e vremea pentru o bere și prăjituri!”
Astazi va avea loc a 2a etapă a maratonului. Concurenții trec cu feribotul pe a 2a insulă, iar distanța ce trebuie parcursă este mai mica – 65 km cu 1120 m diferență de nivel. Etapa are un traseu „de fugă”, destul de rapid. Dacă însă plouă, de data asta va fi mai mult noroi față de etapa 1. Din fericire este noroi nisipos și nu lipicios.
