În Thassos am ajuns și la plajă – Experiența aegeană

Când spui Thassos spui soare arzător, mare cristalină, snorkeling, plaje cu nisip sau stânci interesante și retsina. Însă spune-i unui ciclist despre Thassos și se va gândi la cu totul altceva. Spre exemplu sute de kilometri de asfalt pentru cursiere, cățărări interesanta sau zeci de kilometri de forestiere și poteci pentru mtb plus un varf suficient de înalt pentru a-l considera “cucerit”.

Spun că am ajuns „și la” plajă pentru ca orice om normal se duce în Thassos pentru mare, plajă și da, taverne. Însă cicliștii sunt o specie aparte, iar când ajung în Thassos planurile lor includ mai degrabă bicicleta. Așa că mersul la plajă pentru ei poate fi o activitate opțională.

În Thassos am ajuns târziu în viață. Deja destinația este mai mult decât super-populară pentru români. În mai-aprilie are loc concursul de mtb, șosea și alergare Thassos Cup unde cicliștii din Romania alcătuiesc mare parte din grila de start și chiar din podium. După care vara Thassosul este al românilor, fără îndoială!

Pentru ciclism destinația este bună. Desigur primăvara este cel mai bine să te duci, când este răcoare și se întâmplă binecunoscutul concurs. Însă dacă planurile pentru concediul la mare sunt făcute pentru Thassos atunci bicicleta trebuie să facă parte din bagajul tău, chiar și în iunie, iulie sau august.

Desigur „Turul insulei” este cel mai la îndemână de făcut. Evident bicicleta recomandată este cursiera. Circuitul are 96 km, diferența de nivel de 1.254 m și se desfășoară integral pe asfalt de nota 8 în comparație cu asfaltul vest-european, dar de nota 10 în comparație cu al nostru.

Tipic tura începe din Potos, orașul unde are startul și concursul amintit mai sus. Fiind însă un circuit, evident că plecarea poate fi din orice localitate de pe litoral. Traseul poate fi împărțit virtual în două jumătăți inegale dacă considerăm plecarea din Potos pe de o parte și pauza de la jumătate în orașul Thassos situat diametral opus față de Potos, pe de altă parte. Dacă nu ești la antrenament, te sfătuim să te oprești în Thassos pentru pauza de masă.

Traseul din jumătatea de vest a insulei este mai plat, mai drept, mai însorit și mai scurt, având 42 km. Dacă faci circuitul în sensul acelor de ceasornic pornind din Potos vei scoate aici o medie bună a vitezei, mai ales că și vântul bate în general din spate.

Traseul din jumătatea de est a insulei este mai valonat, mai împădurit, mai virajat și mai lung, având 54 km. Nouă ni s-a părut mai frumoasă jumătatea asta chiar dacă este mai grea. Dacă faci traseul în sensul invers acelor de ceasornic pornind din Potos, va fi poate mai bine pentru tine întrucât începi cu cățărările atunci când ești odihnit. Totuși nu-ți va fi bine după ce treci de Thassos și încep zonele plate cu vânt din față și mult soare. Așadar cel mai bine este să faci acest circuit în ambele direcții, ca să fii sigur.

În afară de turul Thassosului mai sunt și câteva cățărări frumoase de cursieră spre interiorul insulei. Cunoscută este urcarea spre satul Kastro cu plecare din Limenaria. Este vorba de o urcare continuă, pe asfalt perfect, nou, cu o lungime de 12 km și 542 m diferență de nivel, potrivit Garmin BaseCamp. Rampa medie este de doar 4% însă pe parcurs te vei întâlni ocazional și cu 20%! Altitudinea maximă este de doar 562 m însă având în vedere că pornești de la nivelul mării, urcarea va fi considerabilă. Kastro este vara un sat părăsit. Iarna este animat. Totuși peisajul caselor tipice și tradiționale grecești din piatră în vârf de munte, este frumos. În plus, în sat există Taverna lui Kosta pe care ai șanse să o găsești deschisă. Te poți opri aici pentru un binemeritat espresso după cățărarea epuizantă.

În afara asfaltului există nenumărate opțiuni pentru ture offroad. Pe munte sunt zeci de forestiere în toate direcțiile. Teoretic nu te poți rătăci pentru că orice direcție ai ține, ajungi într-un final la mare. Dar noi am vrut să fim siguri și ne-am desenat în prealabil un track pentru gps.

Cazați fiind în Potos, traseul nostru a plecat direct din centrul stațiunii cu direcția Theologos. În foarte scurt timp am intrat pe macadam și așa am rămas până pe la jumătatea turei de 57 km când am mai avut o secțiune scurtă de asfalt. În rest doar forestiere.

Este interesant pe mtb în Thassos. Foarte altfel decât la noi. Piatră și stâncă peste tot. Deși per total imaginea e deșertică totuși nu te plictisești privind. Foarte plăcut este și că miroase a pin aproape tot timpul. Dar trebuie să fii atent pe unde “calci” cu bicicleta. La un moment dat, pentru că i-am dat prea tare la vale, m-am ales cu un snake bike triplu. Apă nu prea găsești pe traseu. Deși de-a lungul drumului sunt aproape tot timpul țevi pentru irigație, iar din loc în loc este câte un robinet, nu toate curg. Așa că asigură-te că ai la tine lichide din belșug.

Traseul făcut de noi ne-a dus până în cel mai înalt punct al insulei, vârful Ipsarion. Este drum de mașină până aici. Sunt însă mai multe variante de urcare, iar cea pe care am apucat-o noi a fost mai accidentată, mai potrivită pentru mtb. Urcarea până pe vârf este aproape în totalitate umbrită. Ieși din pădure abia la 5 minute înainte de vârf. Coborârea este cu soare mult și foarte mult.

Pe vârf e frumos și răcoros în ciuda soarelui. Vezi totul de jur-împrejur. Altitudinea este de 1204 m. Este un platou destul de mare însă pentru că e ușor accesibil, ne-am întâlnit acolo cu un cuplu de români, ea în rochie de mireasa, el la patru ace și cu fotografii după ei…

Coborârea a fost frumoasă și am făcut-o destul de încet după snake bite-ul respectiv. Am zis să o luăm mai calm și să ne bucurăm mai mult de peisaj. Cobori continuu cu mici urcări. La un moment dat reîntâlnești asfaltul. Este urcarea spre Kastro, însă noi am luat-o repede la dreapta și am reintrat pe macadam. Însă așa cum spuneam mai sus la tura de șosea, și acum poți face o pauză în Kastro la taverna lui Kosta. N-ai de ce să te grăbești, plaja și marea sunt tot acolo.

Regret însă acum că nu am făcut mai multe ture de mtb în loc de cursieră. La șosea este frumos, nu neg. Dar pe munte peisajul este interesant. Poate nu copleșitor sau uluitor, dar total diferit pentru noi, cei obișnuiți cu iarba verde, pârâul cristalin, bradul falnic și crestele semețe. Poate că nu am rezista să trăim și să ne dăm pe bicicletă prea mult în mediul ăsta arid, stâncos și secetos, dar pentru o experiență trecătoare merită. Și poate merită și pentru smochinele pe care le poți culege direct din pom dacă ești în zonă în perioada potrivită.

Totuși ești în Thassos, iar aici lumea vine la plajă. Plimbăreți fiind, noi am încercat mai multe plaje. Le-am testat și pe cele recomandate de ghiduri, dar și pe cele mai „normale”. Concluzia este că există ceva pentru fiecare. Liniște și puțină lume pentru cei mai poeți sau aglomerație și „Mamaia” pentru cei pe care nu-i deranjează gălăgia și agitația.

Patru recomandări ar fi de făcut mai întâi: 1) cumpărați-va papucei de plajă, cu care mergeți ușor pe pietre la mal și în apă; 2) aveți grijă în apă să nu călcați pe arici de mare că e nasol. Aparent nici papucii de plajă nu oferă protecție prea mare; 3) atenție la viespi, sunt peste tot. Dacă înțeapă doare ca naiba și se umflă, dar trece până la urmă. Ideal este să aveți la voi ceva unguent de dat pe înțepătură. Puteți ține viespile oarecum la distanță dând foc într-o scrumieră la cafea măcinată. Scoate fum mult, fără flacără; 4) pentru bicicletă este bine să aveți cască cu plasă de insecte. Dacă intră o viespe ați încurcat-o! O cunoștință de-a noastră a pățit-o.

• Pefkari este plaja de lângă Potos. Este cu pietre și pe plajă și la mal, umbreluțe disponibile, apă medie ca adâncime.
• Agia Anna – are nisip și pe plajă și la mal, de anul ăsta umbreluțe, până acum nu erau. Apă medie ca adâncime
• Livadi – are pietre și pe plajă și la mal, fără umbra/umbreluțe, apă medie ca adâncime, expusă la valuri și vânt. Este mai „sălbatică”.
• Arsanas – cu pietricele și pe plajă și la mal, umbreluțe, apă medie ca adâncime
• Metalia – și nisip și pietricele, umbreluțe, apă medie ca adâncime
• Trypiti – pietricele pe plajă, pietre mari în apă, accesul greu pentru copii, umbreluțe, apă medie ca adâncime
• Giola – nu e chiar plajă. Este o „lagună” închisă unde lumea sare în apă. De jur împrejur este stânca pe care dacă insiști, poți întinde un prosop să zici că ești la plajă
• Notos – nisip la plajă și în apă. Plajă mică și aglomerată, umbreluțe, apă medie ca adâncime
• plaja fără nume lângă Skala Rachoni (lângă taverna Lykos și cazarea Blue Lake) – nisip la plajă și în apă, umbră naturală (pomi), apă foarte mică până departe, potrivită pentru copii
• Sun Beach – nisip la plajă și în apă, dar este cam murdară. Are umbreluțe, iar apa este medie ca adâncime
• San Antonio Beach – lângă Potos, nisip la plaja și în apă, spațioasă, apă mică, umbreluțe disponibile
• Marble Beach – foarte cunoscută și deci aglomerată. Cu pietricele de marmură albă pe plajă și în apă. Arată interesant. Apa are o nuanță lăptoasă din cauza fundului apei cu pietricele. Umbreluțe și șezlonguri gratuite, dar cu consumație minimă de 20 eur.

În această tură am testat și anvelopele de mtb Arisun Mount Bona de 27,5 instalate pe un Cannondale Jekyll. Mulțumim Extreme Riders Distribution pentru bicicletă!