Îi place să spună că s-a născut pe bicicletă, însă…
Mitas 4 Islands MTB este un maraton mtb pe etape ce are loc în Croația la începutul primăverii, în aprilie. Este un concurs organizat la început de an pentru care, dacă vrei să participi și să termini cu bine, trebuie să te antrenezi întreaga iarnă pentru a-ți construi baza.
Este un maraton pe etape, un tip diferit de concurs pe care la noi încă nu prea-l întâlnești. Evenimente românești pe etape avem momentan doar două. Bike 4Mountains, organizat de Carpathian Man și Carpathian MTB Epic organizat de Riders Club. Dacă primul are loc doar o dată la doi ani, al 2lea este anul acesta abia la prima ediție. Însă ambele dispun de trasee care pe hârtie cel putin, par inabordabile pentru majoritatea cicliștilor cu un antrenament mediu.
Spre deosebire de ele, Mitas 4 Islands este abordabil, dar în același timp nu este o joacă. În primăvara lui 2017 am participat cu echipa noastră “Freerider Supersonic Racing Team” (vă rog să sesizați sarcasmul) și, alături de colegul de echipă Eduard Oprea, l-am terminat cu bine. Spre deosebire de Carpathian MTB Epic, dar la fel ca la Bike 4Mountains, și la maratonul din Croația participarea se face în echipă de doi cicliști.
Acest format poate fi de ajutor pentru unii sau te poate încurca în egală măsură. Te poate ajuta pentru că atunci când ești în echipă, moralul este dublu, forța este dublă, organizarea este dublă. Totul este de două ori mai ușor dacă membri echipei se înțeleg bine și se ajută reciproc, fie că sunt în timpul concursului sau între etape când trebuie să aibă grijă de ei și biciclete. Pe de altă parte cei doi se pot încurca dacă felul de a fi, nivelul antrenamentului și stilul de pedalat nu sunt compatibile.
La noi situația a fost amuzantă. Deși stilul de pedalat al fiecăruia era complet diferit, eu mă descurcam bine la vale, Eduard se descurca bine la deal, totuși toată aventura din Croația a fost super distractivă, un adevărat concediu pentru adevărații pasionați de mtb și concursuri.
Îmi place să-i spun „la îndemână”, acestui maraton mtb din Croația pentru că, deși nu este în România, este totuși destul de aproape în comparație cu concursurile din vestul Europei. Trebuie doar să traversezi Serbia după care urmează Croația. În același timp, maratonul este organizat la un nivel foarte înalt, la fel ca orice concurs prestigios din Europa. Sponsorul principal, anvelopele Mitas, este doar un exemplu care subliniază seriozitatea evenimentului.
Logistica concursului este un alt aspect de invidiat. Fiecare din cele 4 etape ale concursului are loc pe o altă insulă din Croația. Iar pentru asta organizatorii au de sistematizat sutele de concurenți pe care trebuie să îi transporte din loc în loc, împreună cu bagajele și bicicletele lor. La toate astea se adaugă securitatea tuturor și mai ales a bicicletelor. La 4 Islands am văzut câteva din cele mai scumpe mtb-uri din lume care în fiecare noapte erau lăsate în parcarea oficială, un loc extrem de bine păzit.
Traseul de concurs de la Mitas 4 Islands MTB este foarte diferit de ce avem în România. Dacă la noi domină terenul moale și noroiul, în Croația avem stâncă, pietriș și piatră. Mie mi-a plăcut foarte mult. Chiar extrem de mult. Pe de o parte eram disperat să scap de noroiul din România, pe de altă parte îmi plac traseele tehnice la vale și la deal, pe care nu trebuie să mergi neapărat repede ci doar cu atenție și tehnică.
Însă nu tuturor li se potrivește. Lui Eduard, colegul meu de echipă, îi era mult mai greu să coboare. Așa cum mărturisește și el, abia aștepta să vină urcarea pentru a se mai „odihni” puțin. Adevărul este că aceste coborâri brutale te solicitau extrem de mult. Nu doar bicicleta era pusă la încercare ci și organismul tău, care trebuia să facă față vibrațiilor și șocurilor puternice și necontenite. Un full suspension aici reprezintă un mare avantaj.
Toate cele 4 etape ale maratonului au aceeași caracteristică, terenul stâncos. Peisajul, deși similar în fiecare zi, te surprinde aproape la fiecare viraj și este radical diferit de peisajul românesc. La noi este frumos. Ne plac pădurile de foioase și conifere și munții înalți în rarele situații când traseul de concurs ajunge suficient de sus. Însă în Croația ai vegetație mediteraneană și trasee de concurs care coboară spre mare. Înainte să ajungem la fața locului ne uitam pe poze și vedeam imaginea „clasică” a cicliștilor care coborau în viteză pe poteca ce ducea spre apă. Ne spuneam că trebuie să fie frumos și în realitate.
Însă în realitate era și mai și. Pe traseu, când urma o astfel de secțiune cu peisaj vast care ți se deschidea dintr-o dată în față dezvăluindu-ți marea, îți venea instinctiv să încetinești, să privești mai atent, să „fotografiezi” cu ochiul minții, să ți se întipărească mai bine în amintiri. Multi chiar se opreau pe traseu și făceau poze! Pentru noi, amatori pasionați de bicicletă, concursurile sunt mult mai mult decât ce sunt pentru un profesionist. Pentru noi concursurile sunt o bucurie nu obligație. Pentru noi un concurs înseamnă în primul rând să te simți bine, să-ți placă, să te bucuri de efort. Pentru noi distracția este pe primul loc, iar locul în clasament îl afli mai târziu. Astea sunt motivele pentru care noi am reușit să și privim, să admirăm și să ne bucurăm pentru șansa oferită.
În aprilie vremea în Croația nu este neapărat cea mai bună. Noi am prins frig, iar din câte ne-au povestit organizatorii, totul ține de noroc. Poți să ai 20 de grade sau poți avea lapoviță. Noi am prins ceva ploaie mocănească în primele etape, după care în următoarele zile s-a îndurat soarele de noi și a ieșit și el să ne dezmorțească. A fost greu să alegem hainele potrivite pe traseu. Pentru mine, trei din cele 4 etape erau mai lungi decât puteam parcurge în general, iar asta conta mult asupra nivelului de efort pe care urma să-l fac. Mai mult, în primele zile am pedalat cu febră, gât înroșit și un nas plin de muci. Totuși se pare că efortul zilnic a fost doctoria perfectă. M-am făcut bine fără să am nevoie de alte medicamente.
Dacă vrei să participi la Mitas 4 Islands MTB, dar până acum ai participat doar la maratoane mtb de o zi, ca majoritatea dintre noi, ține cont că trebuie să începi antrenamentul din timp. Având în vedere că evenimentul are loc primăvara, nu ai cum să te folosești de antrenamentul pe care îl ai deja pentru că… nu îl ai. Trebuie să îl faci special pentru acest concurs, de-a lungul iernii.
Pentru mine antrenamentul specific a început în noiembrie, a ținut toată iarna și a continuat până în aprilie cu doar câteva zile înainte de a pleca spre Croația. Fiind iarnă antrenamentul s-a desfășurat în mare parte în casă, pe rulou. Cinci zile pe săptămână în casă, o zi afară pe cursieră pe un traseu de 60 km indiferent de temperatură atâta vreme cât asfaltul era uscat, și o zi de pauză. Mărturisesc că totul începuse să devină un mic coșmar, când vedeam ruloul că mă așteaptă. Programele după care mă antrenam deveniseră incredibil de plictisitoare, iar afară greu reușeam să mă mai urnesc la -5 grade sau chiar mai frig. Știam însă că dacă nu fac toate astea, degeaba mai mergem la concurs. Va fi un fiasco total și îi voi strica vacanța și colegului de echipă Eduard.
Pentru a avea un concurs reușit și o vacanță pe care să ne-o amintim cu plăcere, am angrenat și câțiva sponsori care să fie alături de noi. În primul rând am discutat cu nutriționistul Șerban Damian de la Centrul de nutriție Superfit. Antrenamentul este una, echipamentul este alta, moralul joacă și el un rol foarte important, însă mâncarea ar putea fi considerată cea mai importantă. Benzina pe care o bagi în tine, dacă nu este de calitate sau dacă nu este cea potrivită, nimic din cele de mai sus nu te vor ajuta.
Așadar, dr. Damian ne-a ascultat, ne-a analizat misiunea și istoricul și ne-a recomandat un plan nutrițional care să ajute în fiecare moment al acțiunii: ce și cât să mâncăm înainte de concurs – în timpul antrenamentelor de acasă, ce să mâncăm înainte de concurs la fața locului, ce să mâncăm în timpul concursului și ce să mâncăm după concurs pentru o revenire corectă. Șerban nu doar ne-a făcut aceste recomandări ci ne-a oferit patru variante de meniu. Una din părțile interesante și pe care am apreciat-o mult, este că meniurile erau alcătuite din mâncare normală. Două conțineau chiar și pește. Doar pe timpul etapelor urma să consumăm și energizante specifice. Apoi cealaltă parte interesantă era faptul că inclusiv pentru aceste energizante ni s-a recomandat ce anume să consumăm și ce cantitate, în funcție de profilul pe care dr. Șerban ni l-a făcut în timpul ședințelor.
Terenul stâncos pe care urma să concurăm cerea și o anvelopă specială pentru a-l parcurge. Ne-am bucurat când VeeTire România ne-a sponsorizat cu anvelopele Rail Escape. Au fost anvelope fabulos de performante! Absolut perfecte pentru bolovănișul de acolo. Rail Escape sunt construite dintr-un cauciuc mai moale care oferă pe piatră o excelentă aderență, indiferent dacă este uscat sau ud. În ultimele zile de concurs căpătasem o așa mare încredere în aceste roți încât aproape că nu mai cautăm linia ideală, știind că anvelopele mă vor salva dacă e să „calc strâmb”. Lucru care s-a întâmplat. Așadar pentru poteci cu multă piatră, stâncă și pietriș recomand VeeTire Rail Escape. Singurul neajuns al lor este că se uzează destul de repede. La finalul celor 4 etape, roata spate era cam gata.
Protecția „tărtăcuței” a venit de la Extreme Riders care ne-au oferit căștile Bell Slant. Nu sunt căști deosebite cu tehnologii „se-fe” și termeni extravaganți folosiți în descriere. Sunt căști oneste cu preț la fel. Însă pentru noi a contat că sunt ușoare, confortabile și bine ventilate. Le-am folosit cu succes și din fericire nu le-am testat integritatea. Eu continui să o folosesc și acum la concursuri și ture.
LivingWell s-a numărat printre cei care au fost alături de noi de-a lungul celor patru zile de concurs mulțumită nutriției sportive Powerbar pe care au oferit-o. Potrivit „computerului de bord”, de-a lungul celor 4 etape eu am consumat 13095 Kcal, pe care trebuia să le pun înapoi, dar pe care mai întâi trebuia să am de unde să le consum. Gelurile și batoanele energizante, batoanele pentru carbo-loading, băuturile pentru hidratare în timpul concursului și cele de revenire de după concurs, fiolele de magneziu anti-crampe și shoturile de cofeină pentru momentele de avarie, toate ne-au ajutat atunci când a fost nevoie.
Însă nu doar noi am avut nevoie de susținere ci și bicicletele. Pentru asta Rovelo ne-a oferit produsele de întreținere GT85. Spre deosebire de evenimentele de-o zi, când după concurs pleci acasă și gata, la maratoanele pe etape bicicleta trebuie să funcționeze perfect și a doua zi și a treia și așa mai departe. Terenul din Croația este propice pentru mtb, în sensul că nu are noroi. Însă exista totuși praf fin și nisip. După fiecare etapă trebuia să spălăm bicicletele și transmisia cu șampon după care să lubrifiem fiecare zonă mobilă în parte cu uleiul potrivit. Doar așa ne puteam asigura că echipamentul va fac față la fel de bine și în următoarele etape. În plus și bicicletele miroseau frumos a levănțică mulțumită parfumului specific produselor GT85.
Programul zilnic era unul moderat. În prima jumătate a zilei trăgeai de tine și de echipament până îți ieșea pe nas, dar a doua jumătate era relaxare și revenire. În 4-5 ore reușeam să terminam tot, cu excepția ultimei etapa care, fiind mai scurtă, am terminat-o în mai puțin de 3 ore. Cum startul era dimineața destul de devreme însemna că maxim la ora 15 eram gata. Imediat trebuia să ne ocupăm de biciclete apoi de noi. Puțin mai complicat era în zilele când trebuia să ne și mutăm la un alt hotel de pe altă insulă.
În fiecare seară făceam tot posibilul să fim prezenți la ședința tehnică pentru a afla detaliile etapei de a 2a zi. Era recomandat să fii acolo pentru că spre exemplu, într-una din zile traseul a fost schimbat datorita condițiilor meteo. Apoi, în camera de hotel, studiam cu atenție profilul memorând urcările și coborârile. Încercam să împărțim traseul pe segmente scurte pentru că astfel totul trece mai repede. Ziua se încheia cu saună și jacuzzi.
Traseele erau bine marcate. Nu am avut niciodată dubii cu privire la direcție. Dimineața se pleca pe asfalt și câteodată se pedala destul de mult pe suprafața asta până ajungeam la forestier sau potecă. Însă mai departe macadamul ținea aproape până la finalul celor 65-70 km. Potecile și forestierele te solicitau mult, pe tine și bicicleta. Stâncăria, bolovanii de pe traseu și pietrișul te obligau să fii alert 80% din timp. Mie mi-a plăcut, dar trebuie să fii conștient că traseele la Mitas 4 Islands MTB sunt tehnice și necesită o experiență destul de bună pentru a le parcurge în viteză acceptabilă.
Noi ne-am descurcat decent, având în vedere că ne consideram în vacanță. Dar strategia nu ne-a funcționat deloc. Ca echipă nu prea ne-am potrivit pentru că fie Eduard mă aștepta în vârful dealului să urc, fie eu îl așteptam pe Eduard la baza dealului să coboare. Dar nu se supăra nimeni, iar moralul a fost 100% pozitiv de-a lungul întregului sejur. Eu cel puțin eram cu zâmbetul pe buze întreaga zi și mai ales la vale, pe stânci!
Traseele erau în general foarte expuse. Nu de puține ori discutam între noi în timpul concursului și ne minunam cât de periculoase sunt. Erau zone de potecă îngustă cu prăpastie super expusă la nici jumate de metru lângă tine. Și erau fie zone unde îi puteai da tare la vale fie urcare unde, dacă te opinteai în ceva, putea să cazi zeci de metri. La fel și când se traversa un orășel de pe malul mării. Marcajul, deși suficient pentru orientare, era sporadic. Iar traseul de concurs mai deloc protejat de turiști. Cu toate astea nu am avut niciun incident. Niciun turist sau localnic nu s-a trezit să traverseze traseul fără să se asigure. Și nu am auzit nici de la celelalte echipe să fi avut evenimente.
La Mitas 4 Islands MTB 2017 au participat în total patru echipe românești. Noi, Dinamo BikeXpert Racing Team cu Adrian Brătucu și Valentin Iancu, Dream Team Reloaded cu Mihai Pavel și Augustin Sporis și Justforfungirls cu Suzi Hilbert și Marton Blaszo.
Organizarea a fost foarte bună. Am remarcat complexitatea logisticii – transportul concurenților între etape cu autocarul și feribotul și mai ales caracterul internațional al evenimentului, limba engleză standard, majoritatea participanților fiind străini. Ne-a plăcut foarte mult peisajul diferit față de cel de la noi, coborârile cu marea în față fiind epice. Țara este prietenoasă cu străinii, dar acest aspect este absolut normal pentru o economie bazată pe turism.
Concursul te deconectează total de la activitățile zilnice și impune propria rutină care nouă ne-a plăcut: trezit de dimineață, mic dejun bogat, planificat traseu, reglat bicicleta, concurat pe traseu, mâncat, spălat și uns bicicleta, predat bicicleta la organizatori, bere…
Este un eveniment la care adevărații pasionați de mtb și concursuri trebuie să participe măcar o dată. Pachetul de concurs include tot, de la cazare la masă și transportul bagajelor. Practic te duci acolo, iar acolo organizatorii te țin în palmă și îți oferă totul pe tavă: concurs pe de o parte și toate celelalte servicii pe de altă parte. Tot ce trebuie să faci tu este să plătești taxa de participare și să te bucuri de vacanță.
Pentru ediția 2018 data de desfășurare este stabilită, iar înscrierile sunt deschise. Între 11 și 14 aprilie ești așteptat pe insula Krk pentru a lua startul la etapa întâi a maratonului Mitas 4 Islands MTB. Dar dacă vrei să participi nu uita de antrenament. Trebuie să începi neapărat din toamnă!
Îi place să spună că s-a născut pe bicicletă, însă în realitate s-a născut în București. Practic, se dă pe două roți din copilărie. Mai serios s-a apucat de ciclism din 1998 când, după ce și-a cumpărat primul MTB, s-a și dus la vârful Omu. Se mândrește că a fost primul care a făcut asta și până în ziua de azi așteaptă să-i confirme cineva... Lăsând gluma la o parte, Dan este unul din cei mai pasionați cicliști din România, la nivel de amatori. Rămânând tot timpul la un nivel constant al pasiunii, niciodată prea exagerat sau prea monoton, și-a angrenat întreaga familie care-i susține entuziasmul și pedalează alături de el. Tot timpul pe bicicletă, la concursuri, la teste, la evenimente de profil din țară și străinătate, explorând un nou traseu de cicloturism sau pur și simplu scriind despre acest subiect, Dan este în constantă legătură cu ultimele noutăți din domeniu, ultimele trenduri și ultimele tehnologii folosite la biciclete.