Plictisit de clasica coborâre de la vârful Omu pe același drum pe care am urcat, fie că e vorba de șaua Dichiu, fie că urcam pe la Cota 1400, am decis să încerc o nouă variantă. Traseul nu este o noutate, fiind unul clasic pentru mers la picior, însă pe bicicletă este posibil să fie o premieră.
Așadar, după ce am urcat la vârful Omu pe drumul clasic din Sinaia pe la Cota 1400, 2000, Piatra Arsă și Babele, coborârea am făcut-o spre cabana Mălăiești. Atenție însă că traseul clasic cunoscut spre Mălăiești de la Omu este prin hornurile Mălăiești însa această opțiune iese din calcul dacă ești pe bicicletă. Hornurile sunt foarte abrupte și extrem de accidentate. Nu recomand absolut deloc coborârea sau urcarea cu bicicleta (în spate) pe aici.
Alternativa este însă foarte frumoasă și anume vorbim de „poteca de vara” ce coboară de la Omu spre cabana Mălăiești cu puțin înainte de a ajunge la Hornuri. Trebuie spus însă din start că această tură este destul de grea întrucât până la vârful Omu este doar urcare. De la Omu avem coborâre însă ultima parte, spre cabana Diham, este iar urcare (push bike), urcare care nu va fi ușoară după o zi întreagă de urcare spre Omu. Totuși, per ansamblu traseul este peste 70% ciclabil. De reținut este și că nu sunt izvoare pe traseu decât în partea de jos, până la limita pădurii. Apă există totuși la cabanele pe la care trecem (Cota 1400, Piatra Arsă, Babele, Omu, Mălăiești, Diham, Gura Diham). Așa că nu uitați să faceți plinul. 0,5 L apă = 5 Lei.
Plecarea se face din Sinaia. Se urcă în prima instanță pe asfalt spre Cota 1400 vreme de 4 km până facem dreapta pe forestier, spre pensiunea Stâna Regală. De aici continuăm urcarea pe macadam pentru încă 4 km până când ne întâlnim din nou cu asfaltul. Între timp trecem și pe lângă mănăstirea Sfânta Ana.
Am reintrat pe asfalt însă în doar câțiva metri facem dreapta și continuăm pe forestier urcând spre telecabina de la Cota 1400. De aici putem merge fie pe pe drum fie luăm telecabina dacă nu avem chiar toată ziua la dispoziție. Ne vom întâlni sus la Cota 2000.
Dacă continuăm pe bicicleta avem de urcat pe forestier (iarna pârtie) 3,5 km până când vom părăsi acest drum pentru a o lua la dreapta și traversa pe sub Cota 2000. Mergem spre Piatra Arsă tot în urcare însă suntem deja destul de demult pe platou, iar peisajul este mult mai frumos. Ajungem într-un final la intersecția care duce la stânga spre Piatra Arsă și dreapta spre Valea Jepii Mari. Noi continuăm înainte spre cabana Babele.
Ajunși la Babele putem face o pauză mai lungă, pauză de masă chiar. Mai departe suntem tot în urcare, dar traseul este destul de ușor desfășurându-se pe drum forestier. Ajungem într-un final la Cerdac, iar de aici mai avem o ultimă etapă spre cabana și vârful Omu.
Dacă este timp mai putem face o pauză de masă, însă recomandabil este să-i dăm bice pentru că, deși ce a fost mai greu a trecut, totuși traseul nu este nici pe departe gata. Ba chiar mai avem urcare undeva în partea de jos.
De la Omu plecăm cu direcția Mălăiești – Bran însă vom face dreapta înainte să ajungem la hornurile Mălăiești. Există indicator aici spre „poteca de vară” și nu ne putem rătăci. Coborârea pe poteca de vară spre cabana Mălăiești nu este chiar ușoară. Foarte tehnică, mulți bolovani și viraje strânse. Mulți vor alege să coboare anumite porțiuni pe lângă bicicletă.
Într-un final terminam cu abruptul și intrăm pe coborâre în linie dreaptă spre Mălăiești. Din loc în loc trebuie să ne mai dăm jos de pe bicicletă pentru a traversa anumite săritori.
La Mălăiești mai facem o pauză scurtă, refill cu apă și pornim spre cabana Diham. Drumul continuă în coborâre însa este din nou tehnic din loc în loc. Suntem iar în pădure unde sunt destul de des locuri cu stânci și rădăcini. Aici descălecăm și traversăm în siguranță pe lângă bicicletă. Sunt însă și porțiuni lungi de potecă absolut ciclabilă pe care prindem viteze mari.
Se coboară continuu pe potecă până la „Șapte Izvoare” și apoi mai departe până la „Valea Glăjăriei”. Aici este și drum forestier care continua la stânga și ajunge în Râșnov. Dacă este târziu și nu mai aveți timp puteți ieși din munte pe aici. Țineți cont de această opțiune întrucât de la Glăjărie este push-bike continuu de 45-60 minute până la cabana Diham. Aici sunt șanse mari ca deja noapte să vă fi prins pe traseu. Trebuie avut grijă pentru că orientarea noaptea în pădure este dificilă. Marcajul traseului turistic din Valea Glăjăriei spre Diham este cruce albastră însă este destul de rar. Deși urcarea este drept în sus, așadar destul de clar, nu este exclus să mai greșiți drumul. Mie mi s-a întâmplat deși urmăream constant track-ul pe gps.
Ajunși la Diham continuăm la dreapta în urcare pe drum forestier până sus în deal în Șaua Baiului unde se vede și o antenă mare gsm. Sosiți aici putem spune că „am scăpat”, gata cu urcările. De aici doar la vale pe bicicletă, până în Bușteni. Totuși traseul nu e gata, mai avem de navigat prin pădure noaptea, lucru nu chiar ușor de făcut.
Apucăm pe drumul forestier marcat triunghi albastru cu direcția cabana Gura Diham. Este aici un indicator cu multe direcții și marcaje. De la indicator pedalăm doar 190 m până facem ușor stânga. Atenție să nu continuăm înainte pe marcaj cruce albastră pentru că ajungem la cabana Poiana Izvoarelor. Dacă se întâmplă totuși să o luați spre această cabană nu e chiar tragedie, pentru că de acolo se reintră pe poteca de coborâre spre Gura Diham, însă traseul se lungește.
Așadar suntem acum în coborâre. Din loc în loc trebuie să fim mai atenți pentru că sunt multe rădăcini care traversează drumul. Sunt și multe pârâiașe care formează noroi. Orientarea este destul de simplă, practic trebuie să ții drumul, însă noaptea… nu-i ca ziua. La un moment dat trebuie ținut înainte/dreapta și trebuie părăsit traseul oficial marcat cu triunghi albastru care o ia ușor la stânga. Pe track-ul gps pe care-l găsiți la finalul articolului waypoint-ul se numește „Ține Dreapta!”. Acolo trebuie atenție. Dacă cumva ratezi și continui pe marcaj, poteca ajunge tot jos la cabană însă este mult mai accidentată. Pe drumul care continuă înainte se poate merge pe bicicletă.
Într-un final ne întâlnim cu poteca ce coboară de la Poiana Izvoarelor însă suntem deja destul de jos. Doar câteva minute de coborâre, pe alocuri pe lângă bicicletă datorită înclinației, și am ajuns la cabana Gura Diham. De aici traseul merge pe forestier până în Bușteni, iar din Bușteni dreapta pe DN1 până înapoi în Sinaia.
Așa cum spuneam la început, traseul nu este ușor. Este destul de tehnic și solicitant. Subsemnatul a consumat nu mai puțin de 4483 kcal în cele 12 ore cât a durat la mine, din care aproape 8 pe bicicletă.
În șaua Baiului nu este exclus să găsiți stâna cu câini, iar pe coborârea de la Diham la Gura Diham nu este exclus să vă întâlniți cu Moș Martin. Așa că dotați-va cu spray cu piper pentru stână și mergeți gălăgios pentru partea de coborâre. Ursul vă va evita dacă vă aude.
Statistici traseu
- Lungime: 52 km
- Diferenţă de nivel: 2.305 m (Garmin BaseCamp)
- Timp de parcurgere: 12 ore cu pauze, 8 ore fara pauze
- Altitudine maximă: 2505 m (varful Omu)
- H maxim traseu: km 26 (cabana Omu)
- Izvoare: doar in prima parte a urcarii. Apa gasiti in rest la cabane
- Nivel: Greu
Download track şi puncte de interes
Salut.
Suna foarte bine traseul pe care le-ai descris. Eu am reușit sa fac trekking părți din traseu. As vrea sa vad și traseul tău, dar când dau click pe el, apare un mesaj în care spune ca e dezactivat…
Am corectat. Ar trebui sa mearga acum
Salut,
Premiera nu e sigur, dovada: https://www.strava.com/activities/385550942
Si au mai fost si altii inainte.
De la Omu peisajele sunt spectaculoase dar coborarea e cam sacadata, fara flow, te dai jos des. Eu am fost cu un full de xc, unul de enduro era mai potrivit. Oricum, foarte tehnic, peste posibilitatile mele in multe locuri. E genul de traseu pe care merita sa-l inveti, atata ca nu e deloc la indemana, nu ai nici cabina nici shuttle 🙂 O sa-l incerc din nou sezonul urmator.