Decizie FRC: Sportivii licențiați au interzis la cursele private

Federația Română de Ciclism a emis ieri o hotărâre care ar putea marca un punct de cotitură în peisajul ciclismului autohton. Pe scurt, tuturor sportivilor de performanță din România care au o licență emisă de FRC li se interzice participarea la curse care nu se desfășoară sub egida acestui for.

Textul hotărârii sună astfel:

Având în vedere evenimentele în care au fost implicaţi sportivi participanţi la competiţii neautorizate de federaţie, care le-au pus în pericol integritatea corporală, atât a lor cât şi a celorlalţi participanţi, chiar şi a spectatorilor;

Consiliul de Administraţie al Federaţiei Române de Ciclism

HOTĂRĂŞTE

Se modifică regulamentul Federaţiei Române de Ciclism, după cum urmează:

La Capitolul V, “COMPETIŢII, ÎNSCRIERI, CAMPIONATE MUNICIPALE, JUDEŢENE ŞI REGIONALE, CAMPIONATE NAŢIONALE, CONTESTAŢII”, Subcapitolul “COMPETIŢII”, se introduc Articolele 74.1 şi 74.2, având următorul conţinut:

Art. 74.1 Începând cu data de 01 Septembrie 2012, se interzice sportivilor licenţiaţi la o structură sportivă afiliată la Federaţia Română de Ciclism să participle la competiţii sportive organizate fără avizul federaţiei. Concursurile avizate de federaţie sunt cele cuprinse în calendarul competiţional al federaţiei sau competiţii la care organizatorii au solicitat şi au primit avizul federaţiei, conform Anexei nr. 3 la Regulamentul FRC.

Art. 74.2. În caz de nerespectare a prevederilor Art. 74.1, sportivii vor fi sancţionaţi după cum urmează:

-prima abatere – suspendare şase luni;

-următoarele abateri – suspendare 1 an.

Comisia de competiţii, legitimări, transferări şi clasificări va urmări respectarea prvederilor Art. 74.1 şi va propane suspendarea sportivilor, acolo unde este cazul.

Dacă pe cicliștii de șosea ori de velodrom, decizia nu îi afectează grav, neexistând curse de acest fel care să se desfășoare fără participarea FRC, aceasta a stârnit controverse în rândul tuturor celor care activează în domeniul mountain bike-ului românesc, de la sportivi, recreaționali, amatori sau profesioniști, până la sponsori și organizatori. Pentru o imagine mai clară a efectelor acestei decizii, am dat cuvântul mai multor persoane din zona off-road, acolo unde hotărârea în cauză are cele mai multe implicații.

Primul sportiv intervievat este multiplu campion național, dar a dorit să își păstreze anonimatul. Declarația sa sună astfel:

În primul rând motivul mi se pare unul forțat. Să fim serioși… Se organizează competiții private în toate țările din lume și nu se poate spune că un concurs la care nu sunt invitați arbitri de la federațiile naționale este un concurs care să pună în pericol integritatea corporală a participanților. Cred că federația a luat măsura văzând ce mult a crescut nivelul competițiilor private fără ajutorul lor și pentru că simt că pierd teren. Nu e o noutate faptul că FRC mai mult obstrucționează decât ajută roțile sportivilor să se învârtă mai ușor. Personal, nu cred că acestă hotărâre va fi aplicată pentru că asta ar însemna că nu va mai participa nimeni la concursurile organizate de FRC. Cineva care practică ciclismul de performanță în România nu se poate mulțumi cu cele 3-4 concursuri organizate de aceștia în decursul unui sezon.

Marian Frunzeanu, și el multiplu campion național, cu o carieră bogată în ciclismul de șosea și venit de câțiva ani pe scena mountain bike-ului, spune următoarele:

Nu sunt de acord cu aceasta decizie și nu face decât să ne îndepărteze mai mult de FRC și ca de anul viitor să renunț la licență și să mă axez pe amatorism la categoria mea de vârstă. Continui la echipa mea curentă, BUS Giant. Probabil au pierdut teren în ultimii ani (n.r. –FRC) și caută să se agațe de orice lucru care i-ar aduce în co-organizarea curselor private. Numărul sportivilor licențiați este mic în România, iar suspendarea majorității lor ar ridica mari semne de întrebare la nivel înalt, precum al Agenției Naționale pentru Sport și Tineret. Mi se pare că FRC forțează nota și din acest lucru nu poate ieși nimic bun. Statutul de sportiv licențiat nu îmi asigură un venit care să se poată compara în vreun fel cu câștigurile din cursele private și asta tranșează 99% din problemă.

Un alt sportiv, tot sub anonimat, confirmă spusele celor doi antevorbitori ai săi.

Opinia mea este că cei mai mulți vor renunța la licențele FRC pentru că aceste curse private au nivel mai înalt și premii pe măsură. Cert, pe mine mă dezavantajează. Eu sunt plătit ca să particip la curse. Dacă nu mai particip la cursele private, acolo unde vizibilitatea este maximă, atunci îmi pierd majoritatea sponsorilor și, implicit, și veniturile. FRC a dat dovadă de desconsiderare când a luat această hotărâre, dar probabil sunt la anaghie pentru că evenimentele lor pur și simplu se zbat în anonimat. De când a apărut știrea mă gândesc serios dacă să mai îmi păstrez licența. Ceea ce au făcut acești oameni este un abuz și nu face decât să îngroape ciclismul din România. Ei uită că din rândul amatorilor au plecat profesionștii!

Elisei Miron, organizatorul unor din cele mai importante curse de mountain bike din România, opinează următoarele.

Pe de-o parte, sunt pentru practicarea sportului organizat, unde toți să aibă licențe, inclusiv amatorii, și toate cursele să fie incluse într-un calendar. Mai sesizez și că apar tot mai mulți care organizează fără să fie complet la curent cu cerințele unei curse de mountain bike și nici asta nu e normal. Totuși, în această ultimă problemă, competițiile se triază în mod natural, cele de calitate față de cele organizate de dragul organizării. Cu toate acestea, decizia FRC este una abuzivă pentru că nu poate interzice riderilor sa părticipe la cursele la care ei își doresc. FRC nu imi oferă mie personal niciun beneficiu pentru că am licență și nu au dreptul să îmi interzică să particip unde vreau, mai ales că financiar eu mă susțin cu ajutorul sponsorilor. Mai mult, nici nu știu cât de legal este să interzici sportivilor să participe la cursele la care doresc doar pentru că au acea licență.

Majoritatea celor care participă la mountain bike practică această disciplină din pasiune, iar cei care se ocupă mai serios sunt susținuți de sponsori, sponsori care vor vizibilitate. Ori, cursele organizate de Federație nu au aceeași audiență ca și celelalte. Din punctul meu de vedere ca organizator, eu am interesul să colaborez cu FRC pentru că organizez curse sub egida UCI la Cluj, dar din păcate, parteneriatul cu Federația s-a rezumat la a-i plăti arbitri care jurizează cursa. Nu ar fi un cost extraordinar pentru mine plata unui arbitru dacă acesta și-ar exercita atribuțiile ca la carte, de la verificarea înscrierii și inspecția traseului până la analiza cursei care merge sub forma de feedback la UCI. Însă aceste lucruri nu sunt îndeplinite de arbitrii Federației care nu sunt complet familiarizați cu cursele de mountain bike. Pe deasupra, uneori ei tind să desconsidere sportivii de la start, fie ei amatori sau profesioniști. Deci, problema finală este lipsa oricărui avantaj al organizatorului în urma parteneriatului cu FRC.

Mai este de adăugat că în acest moment calendarul FRC este foarte sărăc în competiții și nu poate asigura un nivel de pregătire care să ne permită o creștere a formei sportive și implicit a performanțelor obținute. Nu cred că această măsură va atrage noi oameni spre licențiere. Sunt de acord să apară mai multe curse in calendarul FRC, dar problema trebuie pusă într-un mod mai diplomatic, trebuie ca și Federația să vină cu ceva la schimb, astfel încât organizatorii să dorească să adere mulțumită beneficiilor unei curse sub egida FRC.

Cât privește poziția FRC, surse din cadrul acesteia au dezvăluit că hotărârea a fost luată pentru a se asigura că nu se vor repeta evenimente precum cel în care a fost implicat un participant la Maratonul Vinului care a murit la câteva zile după cursă. El leșinase în timpul întrecerii, a fost dus la spital, dar a decedat câteva zile mai târziu.

Opinia ta contează pentru noi așa că te așteptăm să ți-o exprimi!