Cum influenţează geometria cadrului o bicicletă?

Peste tot unde este vorba de o bicicletă performantă vedem specificate o serie de dimensiuni ale acesteia. Fie sunt precizate valori cum ar fi headtube angle (unghiul furcii), seatpost angle (unghiul tijei de şa), chainstay length (lungimea chainstay-ului), etc…  fie avem parte de un desen ca şi cel de mai sus cu nişte valori de lungimi şi unghiuri. Mai mult ca sigur, pentru 90% dintre cititori aceste informaţii sunt nişte detalii pe care le trec repede cu vederea, interesaţi fiind mai mult de greutatea cadrului, ce furcă are, ce frâne şi ce transmisie. Totuşi, dimensiunile acestea sunt nişte factori importanţi care determină comportamentul bicicletei, aşa că, măcar dacă suntem gata să investim o sumă destul de consistentă pe o biclcletă nouă, ar fi bine să studiem şi aceste aspecte, chiar dacă în general putem avea încredere în fabricant că dacă ne spune că ne vinde o bicicletă de XC, aceasta o să fie adecvată pentru XC. Totuşi, chiar şi între două biciclete de XC sau de freeride există diferenţe sesizabile şi e bine să le luăm în considerare.

1. Head tube angle (unghiul furcii)

Reprezintă unghiul ascuţit făcut de axul furcii faţă cu suprafaţa solului. Unghiul furcii are o influenţă mare asupra comportamentului bicicletei. Cu cât unghiul este mai mare (adică furca este mai perpendiculară pe sol), cu atât comportamentul bicicletei este mai agil şi virează mai uşor. În schimb, un unghi mai mic şi o furcă mai înclinată fac ca roata să se mute mai în faţă iar bicicleta devine mult mai stabilă la viteze mari.

Valorile unghiului furcii pentru bicicletele de XC este de 70-71 de grade, unghiul pentru bicicletele de enduro şi all-mountain fiind pe la 66-68 de grade, cele de freeride în jur de 65 de grade iar cele de downhill ajung înspre 60 de grade. Pentru bicicletele de şosea, unghiul este mai mare decât la cele de XC, ajungând spre 73 sau chiar 75 de grade. Se pot vedea mai jos trei biciclete, de XC, all-mountain şi DH şi diferenţa vizibilă dintre unghiul furcii.

Unghiul variază în general şi cu lungimea cadrului, la acelaşi model unghiul fiind mai mic pentru mărimile mici de cadru, pentru a muta roata ceva mai în faţă şi a le face mai stabile, la mărimile mari fiind în general mai mare. Unghiul poate să difere chiar şi cu 2 grade între mărimea XS şi XL.

2. Seat tube angle (unghiul tijei de şa)

Acesta reprezintă unghiul făcut de axul tijei de şa cu suprafaţa solului. Unghiul acesta dă poziţionarea ciclistului în raport cu axul pedalier. Un unghi mai mare face tija de şa mai dreaptă şi favorizează o poziţie mai deasupra monoblocului, ceea ce face pedalatul mai eficient şi bicicleta devine mai stabilă pe urcările abrupte. În general se preferă un unghi de 72-75 de grade, cu valori mai mari dacă se doreşte o bicicletă eficientă la pedalat.

3. Bottom bracket height (înălţimea monoblocului)

Această valoare reprezintă distanţa de la monobloc la sol. Cu cât distanţa este mai mică, cu atât bicicleta este mai stabilă. Practic producătorii încearcă să obţină o valoare cât mai mică, dar la MTB valoarea e limitată de faptul că se poate ajunge ca pedalele să atingă obstacolele de pe traseu. La modelele full-suspension distanţa trebuie să perimtă şi cursa susensiei, dar la cele rigide se poate coborâ până la valori în jur de 300 mm. Totuşi, din experienţa personală, modelele noi de 29, care au monoblocul mult mai jos decât vechile 26, îmi fac probleme pe potecile de munte adânci pe unde înainte treceam destul de uşor. Win some, loose some!

4. Chainstay length (lungimea chainstay-ului)

Lungimea chainstay-ului afectează direct wheelbase-ul (distanţa dintre butuci). Un chainstay scurt oferă manevrabilitate mai bună, bicicleta e mai uşor de controlat la manevre externe sau chiar în aer. Un chainstay lung face ca bicicleta să fie mai stabilă în linie dreaptă. De asemenea, pentru cadrele de carbon flexibile, un chainstay mai lung le face să lucreze mai eficient. Moda în ultima vreme este de a scurta chainstay-ul, chiar şi pentru modelele de XC. Evident, bicicletele cu roţi mai mari vor avea şi chainstay mai mare pentru a face loc roţii. Pentru modelele moderne de XC lungimea este în jur de 450 mm.

5. Wheelbase (distanţa dintre butuci)

Distanţa dintre butuci reprezintă practic lungimea bicicletei. Aceasta influenţează mult comportamentul, în sensul că o bicicletă cu wheelbase mai scurt este mai manevrabilă iar una cu wheelbase lung este mai stabilă la viteză. Wheelbase-ul este dat de mai multe mărimi, cum ar fi lungimea chainstay-ului şi unghiul furcii.

6. Top tube length (lungimea cadrului)

Aceasta este o mărime care dă dimensiunea bicicletei. Valoarea ei efectivă nu este lungimea tubului superior, decât pentru bicicletele cu tub orizontal, care nu prea mai există în oferte. La cadrele sloping, cu tubul superior înclinat, lungimea se măsoară de la centrul cuveţilor superiori  pe orizontală până la axul tijei de şa (ca în imagine). Lungimea aceasta trebuie să fie potrivită cu dimensiunile utilizatorului. Poziţia pe bicicletă se mai poate regla din lungimea pipei şi setback-ul tijei de şa, dar aceste valori afectează comportamentul bicicletei, aşa că este bine să alegem un cadru de dimensiuni potrivite pentru a putea fi folosit cu pipă şi tijă de şa adecvate pentru disciplina practicată. Mărimea unui cadru era exprimată de obicei după lungimea seat tube-ului, dar acest lucru nu mai este relevant la noile cadre sloping cu geometrie înclinată. De aceea în ultima vreme producătorii preferă să exprime mărimile sub forma XS/S/M/L/XL etc… şi să specifice pentru ce tip de utilizator se pretează fiecare mărime, ba chiar să ofere diferite dimensiuni de roţi după mărimea cadrului, 27.5 la mărimile mici şi 29 la cele mari.

Mai există şi alte dimensiuni, dar cam astea sunt cele esenţiale, dacă cineva este interesat să discutăm şi alte dimensiuni ale cadrului, putem adăuga şi alte rubrici la articol.

Schemele grafice sunt luate de pe www.mbr.co.uk şi www.pinkbike.com