Probabil cea mai des făcută caracterizare care li se face sportivilor, fie ei cicliști sau nu, este dacă sunt profesioniști sau amatori. Ce te face profesionist? Faptul că ai salariu? Sau că ai o bicicletă de mii de euro? Dar amator? Aceste întrebări probabil că și le-a ridicat fiecare dintre noi la un moment dat, motiv pentru care am decis să explicăm această chestiune.
Tipuri de cicliști
După cum spuneam mai sus, sportivii, în special cicliștii căci la ei ne vom referi în acest material, sunt de mai multe feluri, de 3, mai precis. Există următoarele 3 mari tipuri acceptate la nivel internațional:
- Cicliști care practică sportul de masă (sau cicliști recreaționali)
- Cicliști amatori
- Cicliști profesioniști
Ciclistul care practică sportul de masă este categoria unde intră cei care practică sportul în scop recreațional, fără a fi legitimat la vreun club afiliat federației naționale. Nu este remunerat, nu are contract cu vreun club sportiv sau echipă de ciclism și adesea participă pe propria răspundere la concursuri.
Ciclistul amator este cel practică acest sport în cadru organizat, fiind licențiat la un club sportiv sau echipă de ciclism. El participă la competiții în mod frecvent, dar poate concura și la cele rezervate profesioniștilor in cazul în care primește un wild-card. Totodată, amatorul este sub contract cu echipa la care este dar nu este remunerat.
Ciclistul profesionist este cel care este licențiat la un club și are un contract cu clubul prin care îi este remunerată activitate sportivă. Cu alte cuvinte, este plătit pentru a face ciclism, adică a se antrena și a concura. Mai departe, și profesioniștii sunt de mai multe feluri. De exemplu, Uniunea Ciclistă Internațională împarte echipele de șosea în 3 categorii: echipă continentală (UCI Continental Teams), profesionistă continentală (UCI Professional Continental Team) și echipă profesionistă (UCI ProTeams). Acestea ultimele participă la competițiile de cel mai înalt nivel, ca Turul Franței, pe când primele la curse internaționale de diferite niveluri. Toate aceste 3 tipuri sunt echipe profesioniste, dar sunt categorisite în funcție de bugetele de care dispun, numărul de sportivi pe care îl au ș.a.m.d.
Așa stau lucrurile din punct de vedere legal și la noi în țară, Legea Educației Fizice și a Sportului (69/2000) fiind cea care stipulează că sportivii amatori sunt cei care nu au contracte de muncă cu cluburile la care sunt legitimați, pentru practicarea disciplinei respective. Pe de altă parte, sportivul profesionist este cel care a încheiat un contract de muncă la clubul la care este legitimat, pentru practicarea ramurii sportive respective.
Clasificarea cicliștilor prezentată mai sus este valabilă în special pentru mountain bike, cross-country și marathon, și ciclism de șosea, aceste două ramuri fiind cele cu cei mai mulți participanți la nivel mondial.
În țările unde sportul este dezvoltat, în codul activităților economice este inclusă și meseria de sportiv de performanță, permițând respectivelor cluburi să-l angajeze respectivul sportiv, la fel cum orice altă firmă angajează pe cineva.
Păreri despre a fi profesionist sau nu
Așadar, din punct de vedere legal, este clară situația sportivilor. Primești bani pentru a pedala, ești profesionist. Încă nu ai salariu de la echipa de club, ești amator. Nu practici sportul în mod organizat fiind legitimat la un club, atunci ești sportiv de masă.
Cu toate acestea, există situații în care oamenii spun despre cei mai buni participanți la o cursă că ar fi profesioniști. Ei bine, indiferent cât de tare pedalează cineva, dacă nu este plătit pentru aceasta, rămâne tot amator sau sportiv de masă. De aici rezultă și concluzia că nu nivelul formei sportive dictează cine este amator sau profesionist. Un sportiv de masă poate fi foarte bun dacă se antrenează suficient, dar asta nu-l face profesionist. Idem și în cazul echipamentului. Dacă are sub el o “rachetă” de câteva mii de euro nu înseamnă că e profesionist și la fel nici dacă poartă cel mai performant echipament de ciclism.
Sper ca articolul i-a lamurit pe multi dintre cei ce sunt „cunoscatori” in ale ciclismului. La ei pe strada !
Eu personal, sunt din a 4-a categorie : Ciclist plimbaret zambitor („Ciclistus Plimbaretus”)
Din aceasta categorie fac parte cei ce nu se incadreaza in primele trei, dar fac totusi chestia asta de placere. O fac pentru ca este sanatos, pentru cateva ore de liniste sau emotie. Si pentru ca este frumos sa iti adie vantul pe la urechi si prin par, pentru ca este minunat sa treci pe o poteca uitata de timp, pentru ca uneori gafai precum cei din celelalte categorii si te simti mandru ca ai realizat ceva, chiar daca ai urcat o doar o bordura sau ai reglat frana singur sau ai vazut o fata pe bicicleta si ti-a zambit. Parerea mea !
Iar daca este licentiat la un club + licenta UCI + „racheta” de 1.500 de lei ce este ?
Interesant articolul, nu stiam de categoria ciclistilor „de masa”
@Alex Freeder – desigur, articolul de sus se refera la cei care participa la competitii. Nu trebuie sa faci parte din vreo categorie anume ca sa savurezi mersul pe bicicleta 🙂
@Grozea Alexandru – Daca nu este platit, este amator.
Acum… poate ca nu sunt ciclisti, dar sa nu omitem ciclismul practicat in mod utilitar… si anume curieratul pe bicicleta.. si aici ma refer la curierii „profesionisti” din cadrul unor firme de curierat pe bicicleta. Ei unde se incadreaza oare?. Pedaleaza 50-60km zilnic in mediu urban, dar nu sunt legitimati. Sunt platiti totusi.. de companie.
Un comentariu foarte istet, Iulian. Daca doresti sa evidentiezi tagma curierilor pe bicicleta, o poti face in alte feluri, unele mult mai eficiente decat un comentariu pentru un articol care nu are de-a face cu acestia.
ba consider ca are de-a face si chiar foarte bine. La nivel mondial curierii pe biciclete organizeaza competitii o gramada… doar ca majoritatea sunt ilegale. Sunt numite Alleycat races. Noaptea, in mediu urban, cu reguli simple si putine.
Altfel spus, diferenta dintre amatori si profesionisti nu se limiteaza la cei care practica ciclismul ca pe un sport, ci si la cei care il practica pe post de job.
Poti cauta pe vimeo sau pe youtube filme cu competitii si evenimente organizate de catre curieri. E o intreaga societate….
Deci are legatura.
curierii pe bicla sunt angajatii kamikaze..cam atat…nu sportivi profesionisti=))))
Iulian, se vede ca esti foarte pasionat de fenomenul curierilor pe bicicleta si ma bucur sa vad ca esti bine documentat. Dar te asigur ca nu esti primul care a descoperit care-i treaba cu Alleycat-urile, Kalavinka sau bike polo. De fapt, acestea exista de multi, multi ani si faptul ca tu le-ai descoperit recent nu le face cu atat mai interesante.
Curierul este un angajat, asa cum este femeia de serviciu, strungarul, contabilul sau directorul de departament. Daca femeia de serviciu face curat, primeste bani (salariu). Daca nu face curat, nu primeste. Destul de simplu.
Reiteram pentru curier. Curierul duce corespondenta/coletele la timp destinatarului, curierul primeste bani. Curierul nu reuseste sa indeplineasca acest obiectiv, curierul nu primeste bani. Acum ca acesti curieri sunt foarte pasionati de meseria lor si mai au pe langa meserie si alte activitati care includ bicicleta, nu ii face sportivi. Este exact ca si baietii de la firma care merg la fotbal vinerea, dupa munca. Tu poti sa ii consideri sportivi, dar cred ca putini vor adera punctului tau de vedere.
Sa vina haterii, si toti „detinatorii de biciclete”. Articol foarte bun.
@E.T. – nu sunt hater si nici doar „detinator de bicicleta”. Whatever.
Oricum, eu consider ca un curier pe bicicleta este un sportiv, sau cel putin ar trebui sa fie. Un gras cu articulatii ruginite poate sa fie sofer/curier, ingrijitor, sef de magazin, etc, dar biciclist/curier nu.
Evident ca articolul este foarte fain, nu despre asta era vorba.
Are cineva idee care este salariul unui ciclist profesionist in romania?
Acum ar trebui sa faceti pentru Iulian B. un articol in care sa distingeti intre sportivi si muncitori necalificati pe bicicleta sau la zidarie. Si zidarul are o conditie fizica excelenta dar nu il considera nimeni sportiv. Nici muschiulosul care trage de fiare la sala nu este sportiv decat daca s-ar inscrie intr-un concurs de powerlifting si s-ar antrena special pentru astfel de evenimente.
De inteles ar fi ca sportul presupune o competitie, o intrecere intre mai multe persoane si antrenamente in vederea pregatirii pentru intrecere.
Astfel zidarul, muschiulosul de la sala sau curierul pe bicicleta nu pot fi considerati sportivi doar pentru ca au o conditie fizica buna datorata unei activitati fizice care nu are drept principal scop antrenamentul pentru competitie.
Acum ar mai fi si categoria de hipster care a descoperit bicicleta cu pinion fix si incearca sa faca acrobatii pentru ca, datorita slabiciunii sale fizice, nu poate sa o foloseasca in adevaratul ei scop si anume viteza. El cateodata are iluzia ca poate merge tare datorita faptului ca nu are idee ce inseamna viteza. Dar despre aceasta categorie in episodul urmator.
@Iulian, nu m-am referit la tine, doar ca commentul meu a venit mai tarziu, din pacate n-am putut sa fiu primul. In rest va respect, ptr curajul vostru si abilitatea voastra de a deplasa prin trafic. Din pacate nici eu nu consider pe curieri sportiv(nici cei cu masina nu sunt soferi de raliuri). Daca te folosesti de meserie ai putea participa cu brio la vreun concurs de anduranta. Exemple poti sa-ti dau ca stiu cativa curieri care participa si se mai antreneaza in afara de curierat. Numa bine
Ca si toate meseriile din lume, din punct de vedere a nivelului de pregatire tehnic si sportiv,şi ciclistii se impart in cele patru catrgorii principale :
1-profan
2-hobby
3-amator
4-profesionist
Diferenţa dintre categorii este mare şi cam egale dar totuşi diferenţa mare apare intre hobby-st si amator.Foarte mulţi folosim eticheta de amator gresit, in sens peiorativ.Amatorul este deja conştient de cea ce face,invaţa si se perfecţionează continu.Chiar se poate intimpla ca un amator să fie mai bun ca un profesionist, doar că nu-şi câştigă existenţa din cea ce face.
Citat: ” Ei bine, indiferent cât de tare pedalează cineva, dacă nu este plătit pentru aceasta, rămâne tot amator sau sportiv de masă „.
Situatie: Ciclist amator cooptat de un club sportiv din Timisoara cu intelegerea ca va primi o suma de bani de la sponsorul clubului, inscriptionat mare pe echipament, de fiecare data cand se claseaza pe primul loc la orice competitie cu peste 100 participanti.
Intrebare: Pedalatul respectivului amator este platit sau nu?
Teoretic, se consideră profesionist cel care are un contract semnat cu echipa din care face parte prin care este remunerat periodic (lunar). UCI prevede mai multe conditii pe care o echipa trebuie sa le intruneasca pentru a putea angaja sportivi (principalul fiind garantarea remuneratiei acestora). Numarul de participanti la cursa este mai putin relevant pentru cazul de fata, dar din ce imi spui tu, victoria sportivulul este remunarata, nu simplul fapt ca imbraca tricoul acelui club/sponsor.
„Profesionist” este din familia lexicala a cuvantului „profesie”! Deci e destul de clar ca a fi la „elite” adica a avea legitimatie UCI nu te face pro. In mtb-ul romanesc sunt asa putini profesioniști încât cred ca ii poti număra pe degete