O tură frumoasă poate să devină o zi ratată foarte uşor dacă bicicleta se defectează undeva departe de civilizaţie şi nu avem cum să o reparăm. De multe ori experienţa asta se termină la MTB cu o coborâre cu bicicleta în spate pentru multe ore, de foarte multe ori terminată târziu în noapte, iar la şosea se termină cu varianta „sună un prieten” şi posibile ore multe de aşteptare…
Multă lume foloseşte în tură un rucsac plin cu de toate şi aceştia, dacă şi-au făcut bine bagajul, au mari şanse să găsească acolo tot ce au nevoie chiar şi să petreacă o noapte întreagă în mod plăcut în pădure: brichetă sau amnar de făcut focul, haine groase, o folie de supravieţuire sau chiar o sticlă mică cu „tărie” fac parte de multe ori din arsenalul celor pregătiţi „pentru orice”…
Pe de altă parte, de multe ori vrem să dăm o tură de antrenament mai tare, să mergem mai repede o distanţă mai lungă, mai „light”, cu un echipament cât mai apropiat de cel de concurs. În cazul ăsta, de obicei, echipamentul se rezumă la ce încape în buzunarele tricoului şi în uzuala gentuţă de sub şa.
Din păcate, nu putem trata o tură de antrenament identic cu un concurs pentru simplul motiv că la concurs organizatorii oferă nişte facilităţi: puncte de alimentare cu minim de scule necesare unei mici reparaţii, de multe ori inclusiv camere de rezervă, maşini şi motociclete care patrulează traseul şi pot asigura retragerea concurenţilor în caz de abandon tehnic. La o tură trebuie să ne asigurăm singuri să rezolvăm aceste ipotetice situaţii.
Revenind la subiectul principal, în primul rând trebuie să avem la noi haine adecvate pentru condiţiile meteo şi anotimp: o foiţă de ploaie este necesară mereu, apoi în funcţie de situaţie mai trebuie o bluză groasă, încălzitoare, etc… De asemenea, în funcţie de cât de izolat e traseul faţă de civilizaţie, e nevoie de hrană suficientă, de cele mai multe ori sub formă de batoane şi geluri, dar şi plicuri cu izotonic pentru preparat pe traseu dacă e cazul. Nu uitaţi de o mică lanternă dacă există cea mai mică şansă să vă prindă noaptea (iar la MTB în general există). Hainele şi hrana de obicei încap în buzunarele tricoului, tot acolo facându-şi loc lanterna şi telefonul mobil în cazul în care nu stă pe ghidon. Dar să vedem acum ce lucruri am putea să luăm cu noi pentru bicicletă, în gentuţa de sub şa.
De la început trebuie precizat că acestea sunt nişte sugestii cărora le vom justifica utilitatea, fiecare urmând să decidă pentru el dacă obiectul respectiv. De asemenea, sunt binevenite şi alte idei puse la comentarii, daca sunt bune şi utile putând să le introducem în articol.
1. Camera de rezervă
În mod evident, camera de rezervă este cel mai cunoscut obiect pe care îl transportă fiecare în tură. Normal, trebuie să ne asigurăm că este dimensiunea care trebuie şi că avem valva potrivită, respectiv să nu avem cu noi camere cu valvă Schrader groasă dacă roţile nu acceptă decât valvă subţire Presta iar la cursiere să ne asigurăm că valva e suficient de lungă în cazul în care avem roţi profilate şi nu folosim prelungitor de valvă.
O mare dilemă este numărul de camere pe care să îl luăm cu noi. În general lumea se mulţumeşte cu o singură cameră, dar în cazul în care tura e solitară ar fi bine să se ia două camere pentru că există situaţii când ar putea fi nevoie. E drept că până la urmă o cameră spartă se poate şi vulcaniza, dar personal am păţit la cursieră să fac dublu snake-bite cu secţionare totală a ambelor camere în două bucăţi şi, cum aveam doar o cameră de rezervă, am cam rămas imobilizat pe marginea drumului, noroc cu un şofer de microbuz înţelegător….
Pentru lejeritate, putem alege camere ultra-light care sunt mult mai uşoare şi ocupă mult mai puţin spaţiu, dar sunt şi mult mai scumpe. Dar în ideea în care le ducem cu noi „în caz că” ele sunt o investiţie pe termen lung.
O mare problemă la transportul camerelor este că acestea, datorită şocurilor, prin frecarea cu diverse obiecte din gentuţă, ajung să se spargă fără să ştim. Din acest motiv este bine să le transportăm fie în ambalajul original (dar care se va deteriora în timp), fie într-o pungă mai groasă de plastic. De asemenea, ocazional, trebuie scoase şi testate cu pompa şi, după caz, vulcanizate sau înlocuite.
Faptul că folosim roţi tubeless nu ne scuteşte de transportul măcar a unei camere, deoarece în cazul unei tăieturi mai mari a anvelopei roata nu se mai poate etanşa sau repara pe teren, singura soluţie fiind montatul camerei.
2. Pompa
Pompa chiar nu trebuie să lipsească din trusa fiecărui ciclist, indiferent că merge tubeless sau cu cameră. Există modele mici şi uşoare dar scumpe sau modele ieftine şi funcţionale la preţ mic (sub 10 RON) dar cu care îţi faci treaba, fiecare decide ce îşi achiziţionează. Ce este important e ca pompa să fie adaptată pentru bicicletă, respectiv la cursiere să se aleagă o pompă capabilă să bage presiuni mari, măcar un 7 bar, iar la MTB se preferă unele cu secţiune mai mare care bagă un volum mai mare de aer mai repede. În general pompele sunt compatibile cu orice valvă prin inversarea capului, dar există totuşi si pompe exclusiv pentru valve Presta, atenţie la amănuntul ăsta dacă folosiţi valve Schrader (de tip auto).
Există de asemenea şi varianta pompelor cu cartuş de CO2 care oferă o umflare rapidă. Sunt bune, dar dacă sunteţi în zone izolate e bine să aveţi şi o pompă normală sau măcar un model care acceptă şi cartuşe dar merge şi manual. Cartuşele se pot termina, iar la roţile tubeless mulţi producători de lichid de etanşare nu recomandă umflarea cu CO2 a roţii, acesta deteriorând lichidul care e prevăzut să funcţioneze cu aer. Acesta e un subiect pe care aş vrea să îl testez personal, că nu prea pare verosimil.
Pompa poate fi transportată şi pe cadru pe un suport special, de obicei lângă suportul de bidon, fără să deranjeze cu nimic.
3. Spray-ul de vulcanizare
În ultima vreme, tot mai multă lume foloseşte spray-urile speciale de vulcanizare cu spumă. Acestea se înfiletează pe valvă şi injectează o spumă care are rolul atât de a umfla roata cât şi de a etanşa penele de dimensiuni mai mici. Deşi producătorii zic că ar funcţiona şi în cazul camerelor de aer, spray-ul e cel mai eficient la sistemele tubeless în cazul în care s-a pierdut lichidul sau presiunea. Totuşi, şansele reale ca acesta să repare cu adevărat roata sunt destul de mici.
Eu personal recomand aceste spray-uri ca şi primă încercare rapidă de vulcanizare, dar trebuie să avem şi celealalte variante la îndemână. Mie mi-au ieşit cât de cât 2 reparaţii cu spray în concurs, deci funcţionează cât să ajungi acasă. Spray-ul poate fi ataşat cu power-tape la tija de şa dacă nu mai are loc în gentuţă.
4. Peticele de vulcanizare
Peticele sunt indispensabile. Nu trebuie plecat la drum fără ele. Faptul că avem cu noi chiar şi două camere de rezervă nu înseamnă nimic pentru că există multe situaţii care pot să apară. În primul rând putem constata că rezerva e spartă (lucru ce se întâmplă destul de des). Alt caz des întâlnit este când pana este cauzată de un spin sau o sârmă care au rămas în anvelopă chiar şi după verificare şi care va sparge şi camera nouă. O altă situaţie este când, efectiv, mai faci o pană. Pentru toate acestea, este bine să avem măcar 4-5 petice autocolante cu noi, deşi cele cu lipici fac o treabă mai bună.
5. Trusa de scule (multitool-ul)
Trusa de scule este foarte importantă şi de asemenea trebuie adaptată tipului de bicicletă şi de tură. Ea trebuie să conţină toate tipurile uzuale de imbus şi şurubelniţă cruce şi dreaptă. De preferat este să conţină şi o cheie de spiţe portivită (atenţie posesorilor de MAVIC) dar şi o presă de lanţ, în special la MTB unde şansele să se rupă lanţul sunt destul de mari.
În funcţie de preţul pe care suntem dispuşi să îl plătim, trusa de scule poate fi mai uşoară sau mai compactă. Este bine să luăm una cât mai mică, dar să fie totuşi robustă.
Trusa de scule aduce cu ea două probleme. Prima este faptul că ea este de obicei vinovată de spargerea camerei de rezervă prin frecare cu aceasta. A doua problemă este că de la vibraţii trusa ajunge să se dezmembreze în borsetă. Ambele situaţii pot fi prevenite prin învelirea trusei într-o husă dacă are aşa ceva, într-o bucată de cameră de cauciuc sau în power-tape.
6. Power-link pentru lanţ
Power-link-ul nu trebuie să lipsească din trusa de scule. Este acea za cu care se unesc fără scule două capete de lanţ. Un power-link permite o reparaţie foarte rapidă a unui lanţ rupt şi mult mai rezistentă decât folosirea pin-ului scos cu extractorul şi băgat apoi la loc. Poate fi înlocuit şi cu un pin original de conexiune, cum sunt cele cu care vin modelele de lanţ de la Shimano.
Power-link-ul este mic şi neglijabil, poate fi transportat în cutia cu petice. Tot ce trebuie este să ne asigurăm că avem modelul potrivit pentru grosimea lanţului (de 8, 9, 10 sau 11 viteze). Producătorul nu contează, fiind compatibile între ele. Acelaşi lucru este valabil şi dacă preferăm un pin de reparaţie.
Nu este recomandată folosirea unui lanţ cu două power-link-uri, aşa că soluţia este temporară şi trebuie rezolvată definitiv acasă, de preferat cu schimbarea lanţului.
7. Petic pentru anvelopă
Nu doar în cazul roţilor tubeless, se poate întâmpla să se taie anvelopa astfel încât ea să nu mai poată fi utilizată nici cu cameră. În această situaţie, este bine să avem o bucată de cauciuc mai gros sau un petic special care se aplică cu lipici (sau măcar se poziţionează cu mâna) pe interior în dreptul tăieturii pentru a nu permite camerei să iasă afară pe acolo. În acest scop se poate folosi cu succes şi o bancnotă RON de plastic, indiferent de valoare 🙂 Plasticul e rezistent şi, împăturită în 4, face treabă bună până acasă. Aşa că puteţi pune în gentuţă 2-3 bancnote de 1 RON, sau de cât vă lasă sufletul….
8. Fir de vulcanizare
Pentru penele la cauciucurile tubeless, în cazul în care nu e vorba de o tăietură dar gaura este totuşi prea mare pentru a se etanşa de la lichid, se poate introduce în gaură un fir special de vulcanizare. Firele există şi în variantă subţire de bicicletă, mai greu de procurat, dar se pot folosi şi cele auto, chiar dacă sunt mai groase. Ele pot fi îndesate în gaură cu un imbus mai mic. Există truse de vulcanizare tubeless care conţin fir special şi scula potrivită pentru folosire. În caz de urgenţă, se poate introduce în gaură chiar şi un băţ, am testat şi ţine. După astuparea găurii, se umfă din nou roata cu pana în partea de jos iar lichidul ar trebui să etanşeze în jurul firului fără probleme.
9. Leviere
În funcţie de cât ştiţi voi că e de strânsă anvelopa pe roată, e bine să avem cu noi 1-2 leviere uşoare de plastic. Multe anvelope cu cameră se demontează şi se montează uşor fără aşa ceva, caz în care nu sunt necesare. La tubeless însă, anvelopa se lipeşte de jantă şi e nevoie uneori măcar de un levier. De asemenea, levierul poate folosi ca şi despărţitor pentru plăcuţele de frână la o înlocuire pe traseu.
10. Plăcuţele de frână (sau saboţii)
Indiferent de cât de noi sunt plăcuţele de frână, acestea au proprietatea de a se evapora efectiv dacă vine ploaia şi suntem pe un teren cu noroi şi nisip. Bineînţeles, cele metalice ţin ceva mai mult, dar la o tură lungă există şansa reală să rămânem fără în mijlocul traseului dacă vine vremea rea. Este bine să avem în gentuţă şi un set de plăcuţe de frână de rezervă. Cum şi acestea sunt contondente, e bine să le învelim în power-tape. Acelaşi lucru este în general valabil şi la saboţi, deşi aceştia nu se termină chiar aşa de repede.
11. Bride de plastic (şoricei)
Bridele de plastic sunt în stare să rezolve multe probleme nebănuite, cum ar fi o talpă ruptă de pantof. Dacă avem loc, e bine să avem cu noi 5-10 bride mici puse în două şi legate între ele cu power tape.
12. Power-tape
Un pic de power-tape este util te miri unde şi când. Am scris deja mai sus că acesta poate fi înfăşurat pe plăcuţele de frână, multitool sau bridele de plastic, se poate pune şi pe pompă. De asemenea, spray-ul poate fi prins de tija de şa cu ceva mai mult power-tape de care ne putem folosi la nevoie.
13. Ulei de lanţ
La turele mai lungi de 50 km şi/sau la cele la care ştim că o să trecem prin apă sau că va ploua, e bine să avem un pic de ulei de lanţ, pus într-un recipient mic, cum ar fi unul pentru picături de ochi. Un lanţ uscat începe să facă chainsuck şi să nu mai treacă bine de pe un pinion pe altul iar 10 g de ulei ne pot salva din situaţia asta.
14. Patent mic pliabil
Un patent mic poate să fie de folos la multe lucruri pe traseu, de exemplu defecţiuni ale cablurilor. Dar niciodată nu va fi un mic patent atât de binevenit ca şi atunci când facem pană pe tubeless, trebuie să punem o cameră şi trebuie să scoatem valva. Încercaţi să etanşaţi valva tubeless la montaj astfel încât să se desfacă cu mâna şi verificaţi acest lucru. Dacă nu reuşiţi (şi sunt şanse mari să nu se poată decât dacă se strânge destul de mult piuliţa), nu o să reuşiţi nici să o desfaceţi pe traseu iar micul patent va fi ca o gură de oxigen 🙂
Un ultim considerent este despre împărţirea echipamentului la turele în grup. Când se merge în grup, de multe ori se iau decizii de genul eu iau pompa, tu iei imbusuri şi Gică ia o cameră. Într-un fel e bine, dar doar dacă aveţi obiceiul să mergeţi grupat, ceea ce e rar. Altfel, este mult mai bine ca fiecare să aibă tot ce are nevoie să rezolve o mică problemă. Un exemplu e o coborâre lungă unde ultimul face pană, iar nimeni nu are cum să îşi dea seama de asta decât jos când nu mai apare. Dacă pompa nu e la el, asta înseamnă ca cineva să urce inapoi cu cele necesare şi, dacă vorbim de câţiva km în teren tehnic, tura poate fi compromisă doar din cauza asta.
În final, trebuie să decidem fiecare ce avem nevoie din toate acestea şi să ne facem bagajul astfel încât să fim siguri că nu ne luăm riscuri inutile. Dar vă asigur că toate acestea (în afară de spray şi pompă) intră fără probleme într-o borsetă de şa de mărime medie. Aşa că spor la pedalat şi fie ca să căraţi cât mai multe dintre astea mereu degeaba…..
