Sunt mai puține decât băieții la linia de start a unui concurs, dar nu sunt cu nimic mai prejos decât nimeni în materie de hotărâre și implicare. Exact, vorbim despre ciclistele din România și astăzi conversăm cu Beata Piringer. Nu doar că în 2014 a strâns un palmares mai mult decât bogat, dar sportiva are planuri mari privind viitorul și modul în care ea vorbește despre sportul pe care și l-a ales oferă o perspectivă interesantă asupra performanței.
- Salut, Beata! Primele gânduri la finalul acestui sezon?
Acest sezon a fost unul și mai bun decât sezonul trecut pentru că a fost primul an în care am participat și la competiții internaționale.
- Ne poți înșira principalele realizări ale tale din 2014? La câte competiții ai participat în total?
În total am participat la 24 de competiții în anul 2014, dintre care 2 au fost în Franta unde am participat la o competiție interegională, un fel de Cupa Franței unde am reușit să termin cursa, și o competiție regională unde m-am clasat la contratimp pe locul 12 din 32 și la fond pe locul 13 din 32. Celelalte 22 de competiții au avut loc în România și dintre acestea amintesc câteva cele câștigate: Ziua B, Road Grand Prix Ploiești, Călătorie spre Centrul Pământului, Campionatul Național de Contratimp, Surmont MTB Challenge și MoonTimeBike.
- Care au fost cele mai dificile și cele mai frumoase momente ale acestui an?
Cele mai dificile și totuși cele mai frumoase momente au fost la Campionatele Naționale de Șosea de la Ploiești, Trofeul Muscelului, unde a fost o diferență de nivel de 2.160m, BikeXpert Alpine Challenge, traseul lung (75km), cu o diferență de nivel de 2.700m și MoonTimeBike, care este o competiție destul de grea pentru că se desfășoară la lasarea întunericului, într-un ritm solicitant.
- Cum apreciezi că a fost acest sezon în comparație cu cele din trecut, pentru tine?
În comparație cu ceilalți ani, acest sezon a fost unul foarte reușit pentru că am acumulat mai multă experiență în competițiile naționale, unde am reușit să câștig și cele 4 titluri de campioană națională. De asemenea, am avut o bicicletă nouă și susținerea necondiționată a echipei Giant Bicycles România. Bineînțeles, experiența la competițiile de șosea din Franța a însemnat enorm pentru mine, dar a reprezentant și un pas înainte pentru ciclismul feminin din România.
- Aș dori să abordăm puțin subiectul ciclismului feminin. Pare că s-a dezvoltat în ultima vreme, dar totuși se află într-un stadiu încă timid. Ce crezi că ar contribui la dezvoltarea sa?
Pentru dezvoltarea ciclismului feminin în țară eu cred că ar trebui să existe la cluburi și echipe de fete, iar antrenorii de cluburi să se ocupe și de fete, nu doar de băieți. Bineînțeles, este nevoie de cât mai multe competiții feminine în toate categoriile, ceea ce treptat începe să se întâmple. Dacă aceste condiții ar fi îndeplinite, cred că sponsorii ar găsi avantajele în a susține ciclismul feminin, deoarece este un trend ca din ce în ce mai multe fete să se urce pe bicicletă. Probabil în câțiva ani, dacă vom fi ajutate și de infrastructură, femeile vor egaliza numărul bicicliștilor, cel puțin în ceea ce privește „biciclitul” de plăcere sau ca mijloc de transport alternativ.
- Ne poți spune cum ai început să practici acest sport? Și dacă ai mai practicat și altele, de ce te-ai oprit tocmai asupra acestuia?
Acest sport am început să îl practic în aprilie 2010. La școală era un afiș cu mai multe ramuri sportive și am ales ciclismul pentru că în familie bunicul meu a făcut ciclism și am moștenit pasiunea de la el. Până să ajung să practic ciclismul am practicat mai multe sporturi: atletismul și baschetul le-am combinat în același timp pe o perioadă de trei ani, fotbalul l-am practicat patru ani la o echipă la școală. M-am oprit la ciclism deoarece mi-a plăcut de mic copil bicicleta, când ieșeam la ture lungi cu tatăl meu și cu prietenii, dar și pentru că simt că este un sport care mi se potrivește ca o mănușă. Unii zic că sunt talentata, dar eu folosesc celebrul citat și spun că în performanțele mele este vorba despre „99% transpirație și 1% inspirație”.
- Cum decurge o zi din viața ta și cât de mult timp dedici antrenamentului?
În general în prima parte a zilei mă ocup de treburile personale, iar în a doua parte timpul este dedicat antrenamentelor, cel puțin 2-3 ore în funcție de zi sau de competiția la care urmează să merg. Dacă este una importantă, atunci fac antrenament și de dimineață, și după-amiază. Cheia este antrenamentul constant. Atât fizic, dar mai ales psihic. Evoluția pe plan fizic a unui sportiv este destul de previzibilă, diferența, zic eu, se face la nivelul psihic. Dacă reușești să-ți construiești și să îți păstrezi mindset-ul potrivit, evolutia (sau involuția) ca sportiv poate fi spectaculoasă de la un sezon la altul.
- Ce obiective îți propui pentru 2015 și ce perspective ai?
Pentru 2015 îmi propun să fiu sănătoasă și concentrată. În ceea ce privește palmaresul sper să fac un an chiar mai bun decât 2014, cu cât mai multe victorii. De asemenea, sper să-mi depășesc rezultatele de la competițiile din Franța.
