Nu de puține ori am întâlnit oameni care se bat în piept că fac parte din rândul celor foarte pasionați de bicicletă, că se dau de mult, că știu cu ce se mănâncă industria, atotștiutorii nedescoperiți. Ce-i drept, o altă categorie dintre aceștia au impresia că participarea la un concurs de cross country sau de downhill sau parcurgerea unuia în afara concursului îi face mai puternici decât pleava. Deja adoptă acel aer de superioritate și cu greu apuci să-i convingi că mai au mult de lucru până departe sau că nu pot deveni super-eroi peste noapte. Ideea le este prea bine împământenită, iar lupta cu morile de vânt poate să înceapă.
Zis și făcut, odată trecut la stadiul de super-rider, în nici măcar un an de pedalat, aceștia încep să se acomodeze cu termenii, dar din păcate pentru mulți dintre ei aici lucrurile scârțâie, iar greșelile grosolane nu contenesc să apară. Bă, tu te dai pe full-frame? Și ce cadru este: SpecializeR sau Camăndale? Ah, nu se zice full-frame, stai că-mi scapă, ah da, full-suRpension! Hmm! Eu nu știu cum reacționați voi în asemenea situații dar uneori îmi vine greu să-i mai corectez când văd cât de siguri sunt pe ei. Probabil intervenția mea nu va face nimic altceva decât să le dărâme universul. Totuși, atunci când este cazul, când îmi permit și când consider că pentru restectivul există o șansă, intervin. Lista de inepții poate continua: double-crunch, borom-bracklet, matănbaic sau termenul de semicursieră aplicat pentru orice fel de bicicletă de șosea, poate chiar și pentru cele de oraș. Mai rău, chiar și unele discipline sunt botezate după mărcile de țigări: danhil în loc de downhill. Toți aceștia trebuie să știe că XC semnifică Cross Country și că patru X semnifică Four Cross. X-ul se traduce prin Cross adică exact așa cum se desenează pe hârtie.
Trecând peste faptul că unii pot face confuzie de termeni, datorită faptului că nu înțeleg și nu vorbesc limba engleză, acești termeni fiind împrumutați, îmi dau seama că mai pot identifica cu ușurință o altă categorie. Cei care vorbesc limba română, dar totuși au scăpări fatale când numesc diverse piese: ghiuvete în loc de cuvete, este doar un simplu exemplu. Mai este pe listă și cel care ne definește cumva ca popor: geantă în loc de jantă. Căței în loc de clicheți. Sau chiar clincheți. Treaba cu scaunul în loc de șa o văd ca pe ceva regional, deci cred că putem trece cu ușurință peste. Norocoși pe deoparte cei de la Shimano căci toată lumea numește pedalele clipless, pedale SPD. Face parte din categoria a trage la xerox, dar semnifică Shimano Pedaling Dynamics. Nu-i așa că întrebarea ai SPD-uri Crank Brothers capătă acum un alt sens?
Toată treaba asta cu termenii improvizați sau modificați (vezi ghiuvete) provine din punctul meu de vedere din era 1993-1996. Nu știu în alte zone ale țării cum s-au mișcat lucrurile, dar în București în acei ani, de biciclete se ocupau persoane paralele cu industria. Mici samsari de talcioc de duminică ce au denumit biciclete sau componente după cum i-a tăiat capul și au dus toată povestea mai departe din generație în generație. Desigur, consumatorul se poate informa și își poate corecta limbajul, dar să fim serioși, dacă e mai simplu să fii superficial de ce să n-o faci? Până la urmă danhil e mai simplu de pronunțat decât downhill, care pune WN-ul lângă H și face astfel ca întreg cuvântul să fie mult mai greu de scos pe gură. Sau poate ar trebui să ne gândim serios să traducem cumva aceste cuvinte în limba română și să încercăm să le implementăm cu ajutorul Academiei Române. Downhill s-ar traduce prin La vale, Cross Coutry prin Cros pe la țară, double crown prin dublă-coroană sau bottom bracket prin consola de jos. Evident că este o glumă, iar unii termeni nu ar avea cum să sune bine decât în limba lor natală, ceea ce ne lasă pe moment cu o singură soluție: cei care nu au aprofundat încă termenii cât să nu se facă de râs într-o discuție amicală, ar trebui să pună burta pe terminologie și s-o asimileze așa cum este normal, în calitate de „mari cunoscători”. Toți ceilalți, care folosesc bicicleta o dată pe săptămână pentru a se plimba în parc, sunt scutiți.
Dragoș Mitroi
editor-in-chief FreeRider.ro
SUPER EDITORIAL!
treaba cu semicursiera e omniprezenta.. toti care ma vad imi zic: vai ce „semicursiera misto ai sau am si eu o semicursiera ca a ta..” incerc sa le explic ca semicursiera e facuta sa cari cartofi frate.. ceapa, etc, sa-i pui ghidon drept etc etc..o adaptezi cum vrei tu, are doar forma unei cursiere in rest faci si masina din ea :)) se uita lung de parca eu sunt ala care nu stiu.. apoi altii ma opresc pe strada si zic de biciclete cu nume stalcite, semi-englezesti, nu intelegi nimic ca le vand si ca sunt din belgia sau sua si ca sunt shimano :)) si daca vreau sa cumpar.. cam de asta dau eu ZILNIC si nu exagerez.
A venit apa calda ???? A venit, da-i rece ! :)))
Informatia cu SPD nu o stiam. nici nu cautasem pe net sa vad de la ce ar veni acest acronim. Am luat-o asa cum am auzit-o in „pluton”.
Dragos, cu interes ma intreb oare care sunt cunoscutii la care faci referire…(adica nu ar fi corect sa te lansezi in comparatii pe domeniul tau cu amatori..e ca si cum un medic de orice specialitate ne ‘ar face zero pe toti cum ca nu ne cunoastem anatomia sau cum functioneaza un metabolism…etc)
sincer de la un anumit nivel majoritatea celor din jurul tau devin „amatori” daca escaladezi discutia de profil
cele bune,
Savu
@Savu: comparând cu medicina cred că mergem cam departe, cel puțin eu văd cele două domenii foarte diferite. În plus, nu știu câți din cei care merg la doctor sunt și pasionați de medicină, pe când în domeniul bicicletelor, cei la care fac referire, sunt cei care susțin că sunt pasionați înfocați.
„toată lumea numește pedalele clipless, pedale SPD” – asta se inscrie in aceeasi categorie cu adidasi vs pantofi sport.
daca mai pot sa adaug: persoane care cred ca o bicicleta e buna daca scrie shimano peste tot( daca le spui ca ai sram sau campagnolo te cred retard) , care cred ca o bicicleta nu trebuie sa coste mai mult de 800 ron, ca „doar nu merge singura” ( dar telefon lor de 4300 ron si pantofii de 500 ron trebuie)
În continuarea celor adăugate de Răzvan, care are dreptate în privința adidașilor: folosirea numelor proprii ca substantive comune e veche de când lumea și Pământul. Un singur exemplu: numele de familie al lui Gaius Iulius, adică Caesar, a fost preluat de neamurile germanice ca substantiv comun, vezi actualul Kaiser (cu sensul împărat). În ultima vreme, sunt la modă converșii. Exemplele pot continua, (aproape) la nesfârșit: macadam, ferodo(u), fișet, vaiant… Dacă nu mă-nșel (nu am verificat), chiar pinion vine de la un nume de firmă. Așa că, dacă „boborul” vrea ca pedalele clipless să se numească în română „espedeuri”, așa o să fie. Motivele nu contează: că e mai scurt, că e mai comod, că asta a intrat mai întâi în conștiința publicului consumator…
Ce vreau să spun este că nu are rost să ne irităm. Bineînțeles că lipsa de educație este enervantă (mai ales pentru cel educat în domeniul în chestiune). Bineînțeles că educația este bună, iar articolul de mai sus este util și interesant. Dar limba este un domeniu foarte „democratic” și, dacă termenii străini o să iasă din cercul strâns al specialiștilor și o să fie folosiți pe scară largă, o să ne pomenim, probabil, cu cele mai năzbâtioase forme, de nescos din gura lumii și musai de băgat în dicționare. C-așa e-n limbă…
Pe de altă parte, poate că și excesul de termeni străini (care sună mai bine?) este discutabil (cel puțin din perspectiva puriștilor).
Altfel, înțeleg perfect năduful lui FreeRider, căruia îi mulțumesc pentru editorial.
P.S. Mașina mea merge excelent, chiar dacă mecanicii care o întrețin folosesc chei cu crichet. Asta nu le scade din valoare din punct de vedere profesional…
Eu simt in spatele acestui articol cam multa frustrare acumulata. Nu mi-s psiholog, habar n-am de unde ai adunat-o. In general cei care critica in loc sa ajute au problema asta cu frustrarea mascata. Citez comentariul un prieten de pe FB: „Dacă este atât de deranjat de „inferioritatea” care-l înconjoară ar face mai bine să publice un glosar cu termeni de specialitate și eventual să pună mâna pe o carte de mecanică pentru a face epocala descoperire că există termeni românești pentru toate componentele unei biciclete.”
Da, Dragoș are (din nou) dreptate. Problema descrisa are valabilitate in mai toate domeniile pamantului, iar cine crede ca asta e frustrare… probabil s-a vazut in oglinda. Nu cred ca e frustrare, cred ca mai degraba e o suprasaturatie de fenomenul, devenit national, de ignoranta. De ce sa ma intereseze un lucru cand poate sa nu ma intereseze?! De ce sa ma informez cautand informatie legata de hobby cand pot sa nu o fac?! Asta luand in calcul faptul ca cei pe care-i descrie Dragoș se dau pasionați de ciclism/biciclete. Eu de peste un an citest si ma informez constant despre noul meu hobby si constat de fiecare data cat de putin stiam saptamana trecuta. Si probabil saptamana viitoare voi face aceeasi constatare. Dar asta pentru ca eu am respectul PENTRU MINE si pentru hobby-ul meu si vreau sa fac daca nu performanta maxima, cel putin calitate superioara. Iar asta implica informare, care informare implica in mod sine qua non o folosire corecta a termenilor uzuali din domeniul hobbyului. Deci … lasati presupunerile fanteziste legate de frustrarile altora si priviti lucrurile asa cum sunt. Caracterizati articolul/editorialul nu omul din spatele lui.
P.S. Dragoș, îți aduci aminte cand iti spuneam ca sunt momente in care imi aduc brusc aminte de ce am emigrat? 🙂
@Asimo: daca nu e frustrare atunci sa faca ceva pozitiv, creativ. Daca e sa vorbim despre fenomene nationale, critica sterila e un alt fenomen masiv. Se poate observa in toate talkshow-urile (sic!) ieftine ale oricarei televiziuni. Ce vad eu in acest articol este o spicuiala dintr-un astfel de talkshow. Nu are nici o valoare reala, practica, e doar o lamentare. Frectie la picior de lemn. Si voi toti ii tineti isonul. Fenomen national. Fara intentia de a jigni, se pare ca ai emigrat degeaba. Dupa cum zicea citatul din postul meu anterior, un glosar de termeni in domeniu ar fi fost _INFINIT_ mai valoros.
Na, ca am cazut in capcana, critic si eu acu.
@Der Nashu – e un editorial. Prezinta o opinie. Plus ca Freerider e o publicatie digitala, nu are nicio responsabilitate in educatia oamenilor, dar in particular in domeniul ciclismului isi aduce aportul prin articole si calitatea informatiei prezentate. Ce spui tu nu e adevarat, ei deja fac ceva real, practic, pentru a schimba problema perceputa si descrisa in acest articol. Doar ca Dragos a ales sa o si expuna, pe fata.
@Savu: nu este vorba ca dupa ani de zile devii atat de expert ca toti ceilalti sunt amatori. Este vorba ca omul mai intai vorbeste, si numai apoi gandeste (daca mai gandeste). Asta o incadrez la categoria „tipic romanesc”. Majoritatea situatiilor descrise se pot evita foarte simplu: daca stii despre ce este vorba, deschizi gura. Daca nu stii, taci si asculti. Iar daca nu esti sigur, poti mentiona ca nu stii exact cum se cheama disciplina x sau y („parca se numea daunhil, dar nu imi mai aduc aminte/nu am inteles exact cum se cheama”). Dar nu intreaba nimeni, mai bine cu mandria intacta si prost facut gramada. Bun, exista si fenomenul (iarasi tipic romanesc) de a rade de necunostinta altuia, mai ales cand cunostintele respective sunt de specialitate, asa ca poate unii nu intreaba din cauza asta. Oricum, in ziua de azi, cu google practic in buzunar, nu mai are nimeni nici o scuza pentru a vorbi incorect…
„Bine, ba, ca sunteti voi destepti!”
Felicitari, Freerider! Nu este usor sa bati apa in piua editorial dupa editorial! Apreciez perseverenta.
Asa, si? Manelarii „face” agratimaticalisme in versuri, pasionatii de nimfomane.ro o mai dau in bara cu anatomia aparatului reproducator feminin, aia lesinati dupa motoare mai cauta uneori jiglere pe la sistemul de injectie, iar biciclarii cu „DHS” pe plafonul la X6 se mai dau daunhil prin Parcul Tineretului. E vreun domeniu in societatea romaneasca care sa faca exceptie de ofensiva generalizata a prostiei? Pai dupa emigratia foamei din anii 90 a urmat dupa 2007 emigratia accentuata a unor specialisti bine pregatiti. Acest lucru cumulat cu faptul ca, de regula, persoanele inteligente procreaza mai putin sau chiar deloc, a facut ca gradul de imbecilizare al populatiei sa aiba un curs ascendent de cateva generatii bune. Statistic, la IQ suntem aproape pe ultimul loc in Europa, pozitie pe care o ocupam nu intamplator si din punct de vedere economic. Mai ales ca, bonus, avem si o clasa politica pe care o meritam.
Freerider, bucura-te! Ai mai multi consumatori si mai prosti! Pseudo-cultura bicicletei redevine o pseudo-cultura de masa. Hipsterii deja s-au reorientat catre trotinete. Asa ca lasa nazurile de fata mare centurista si mulge baietasiii astia de cascaval ca va intelegeti prin semne daca va pute jargonul slab articulat folosit de acestia!
Draga redcatie,
Un astfel de mesaj nu poate fi inteles decat de catre cei care chiar pun suflet in ceea ce fac si isi regasesc radacinile in industria de biciclete. Restul, vezi Geograful turmentat sau Der nashu, sunt cei care critica fara sa inteleaga exact cu ce se mananca, genul de persoane care stau pe margine si arunca cate o piatra doar-doar or nimeri pe cineva. Sunt pe ed alta parte sigur ca acest gen de public nici macar nu are ce cauta pe un astfel de site, deoarece vorbele lor vorbesc pentru ei: pa-ra-leli. Prin urmare, va recomand din suflet sa mai veniti cu astfel de teme care sa mai creeze valuri printre cei mai putin stiutori, caci de, poate cu timpul, se vor mai cizala si ei.
Salutari de Cluj, de la oameni cu mintea limpede.
Super-articol! Habar nu aveam de la ce vine spd, dar am o scuza: sunt ignorant. Norocul meu ca am pedale shimano si nu am ars-o cu „BMW Clasa C” (cum ai zis si tu SPD Crank Brothers). Chiar, daca zici „pedale SPD shimano”, e pleonasm?!
Downhill s-ar traduce si prin Coborare, bottom bracket prin butuc pedalier.
Daca vom cauta putin sunt sigur ca gasim si termeni decenti si pentru Cross Coutry sau double crown.
Ignoranti si snobi au existat tot timpul si vor mai exista, nu asta e problema.