Pe unde am pedalat în 2014

Cristi, din Brașov, ne povestește despre aventurile lui din 2014, dar și despre cum a reușit să intre în posesia primei sale biciclete. Povestea figurează în cadrul concursului Tu pe unde ai pedalat anul acesta?

Salutare fraților, numele meu este Cristi și sunt din Brașov!

Pe bicicletă știu să merg de mic, am început cu o tricicletă, apoi am trecut la 2 roți mai mari și cu alte două mai mici pe lângă ele! Anii au trecut și, pe la 35 de ani, am reușit să am prima bicicletă, câștigată la un concurs la radio!

Timp de 4 ani am folosit-o doar în zilele cu soare, temperaturi plăcute. Începuse să îmi placă pedalatul, dar nu făceam mai mult de 15 km. Habar nu aveam ce înseamnă pedalatul în grup, plăcerea parcurgerii unor distanțe lungi sau ieșirile în natură cu bicicleta! O foloseam doar la deplasările prin oraș!

Prima provocare a fost să urc în Poiana Brașov pe șosea! Am plecat cu încă 3 tovarăși și după 2 ore nesfârșite cu un milion de pauze am reușit să ajungem sus! A fost greu, mai ales că eu pedalasem doar pe teren plat, dar până la urmă am ajuns.

Prin 2013 mă cam săturasem să pedalez singur. Mai ales în week-end vedeam grupuri mari de bicicliști, frumos aliniați, pedalau cu spor și voie bună către ieșirile din oraș. Cineva mi-a spus că își dau întâlnire pe Facebook – și uite că a trebuit să îmi fac cont! Așa am dat de grupul Brașovul Pedalează. Am devenit membru iar de aici până la prima ieșire cu membrii grupului au trecut doar câteva zile! Între timp cineva mi-a propus un schimb de biciclete și am trecut de la full suspension la un hard tail Magellan Serpens. Furca era mult mai bună decât cea ințială, de fapt, după cum vă puteți da seama era cu totul altceva, nu are rost să intru în amănunte.

Prima tură a fost în munții Ciucaș – 85 de km. Atunci am aflat ce înseamnă MTB-ul. Am parcurs 85 de km în condițiile în care eu nu făceam mai mult de 25.

Atunci am aflat că și eu pot căra bicicleta în spate, nu doar ea pe mine. A fost o tură crâncenă pentru mine, căci condiția mea fizică pe bicicletă lăsa de dorit, dar, cum sunt un iubitor natură, am reușit să mă mobilizez. Mi-a plăcut enorm ieșirea, mi-au plăcut oamenii și toate acestea m-au făcut să vreau mai mult!

Venise luna iunie, vremea a început să devină prielnică de pedalat, ieșirile au devenit dese. Brașovul și împrejurimile sale oferă multe variante, așa că am profitat de fiecare ieșire. Nici nu mi-am dat seama când am devenit dependent de bicicletă, simțeam doar dorința de a pedala, care îmi dădea târcoale și mă făcea să visez în fel și chip la o mulțime de lucruri.

Prin iulie am devenit mândrul posesor al unui 29-er Specialized Rock Rider, deci pot spune că am trecut de la Trabant la Audi, chiar dacă dotarea era entry level. Am simțit imediat diferența și m-aș mai urca pe un 26 doar dacă nu aș avea de ales.

Vara îmi place să pedalez seara târziu, până în noapte. Circulația pe străzi se rărește, iar temperatura te îmbie la o plimbare nocturnă. Mă plimbam singur dar m-am gândit că nu ar fi rău dacă aș da adunarea pe grup. Am postat un eveniment, pe care l-am denumit TURA DE NOAPTE. Spre surprinderea mea am fost 10 persoane, săptămâna următoare am fost 30, iar apoi la una dintre ele 150, deoarece mulți rămăseră de la Masa Critică. Am dat sfoară în câteva orașe, în ale căror grupuri de bicicliști devenisem membru, spunându-le despre ceea ce facem noi noaptea… și am văzut că a prins!

Așa a trecut anul 2013, an în care am învățat că se poate pedala și pe ploaie, și pe întuneric, și iarna, și în gașcă.
A sosit anul 2014, care a fost unul cu totul deosebit , deoarece am debutat în compețiții am extins distanțele parcurse. Prima experiență importantă a fost participarea în luna aprile, la expediția lui Lucian Mîndruță: CU BICICLETA LA MARE!

Mi-am dotat bicicleta cu un set de anvelope de șosea deși tare mult mi-ar fi plăcut să am o cursieră pentru drumul acesta. Am mers, împreună cu un tovarăș, până la București cu biclele puse pe mașină, iar de acolo am pornit în prima mea aventură de aceste gen, pe care o voi repeta și anul acesta. Au fost două zile minunate, chiar dacă apoi mi-a fost greu să folosesc o anumită parte a corpului timp de câteva zile. Ture de 150 de km într-o zi mai făcusem, dar câte150 de km în două zile consecutive s-au dovedit a fi o mare provocare căreia am reușit să îi fac față cu brio. Cel mai greu mi-a fost să urc bicicleta la etajul 3 când am ajuns la ora 5 dimineața în Brașov! Eram epuizat fizic dar satisfăcut sufletește, cu dorința de a repeta aventura. Am povestit cum s-au petrecut lucrurile și amicilor mei din grup așa că anul acesta o să fim cel puțin 10 din Brașov care vom participa la expediție!

În luna mai am participat la primul concurs: PRIMA EVADARE sau MAREA NOROIALĂ, cum îmi place mie să spun. Cei care au participat atunci știu despre ce vorbesc. Cu ocazia aceasta am aflat de ce le place porcilor să se tăvălească în noroi: nu îi atacă țânțarii și nici soarele nu îi bate prea tare!

Am participat la secțiunea ”CUPLURI” și am terminat cursa pe un onorabil loc 9. Mi-a plăcut traseul și consider că dacă nu ar fi fost noroi nu m-aș fi simțit atât de bine, căci noroiul a fost , cel puțin pentru mine, farmecul cursei! Fără el ar fi fost plictisitor!
Luna mai a trecut, a venit sezonul turelor lungi, de șosea! Mă săturasem să tot schimb anvelopele de MTB cu cele de șosea. Mă bătea gândul să îmi achiziționez o cursieră, dar nu aveam banii necesari, așa că am reușit să găsesc o soluție mai ieftină: mi-am făcut un set de roți subțirele cu tot cu casetă de pinioane și discuri de frână, așa că în 5 minute trec de pe modul MTB pe ROAD. Am schimbat angrenajul cu unul de turing. Inițial a fost de 48 -38-28 dar am schimbat foaia mică cu una de 22 pentru turele montane. Apoi am făcut un upgrade la furcă: Rock Shox 30 tk pe aer, iar bicicleta mea, pregătită pentru șosea a devenit o struțo-cămilă de care sunt foarte mândru și o puteți vedea în fotografia de mai jos.

Nu e nici cal nici măgar, dar e mai mult decât nimic! Îmi servește scopului pentru care am creat-o: o deplasare mai ușoară pe șosea, în special pe turele lungi! Unde mai puneți că, în luna august, am ajuns pe ea până la Sfinx. Am reușit să urc drumul de unde se termină asfaltul până pe platou pe ea, nu pe lângă ea!

În septembrie am participat la un alt concurs: BIKE RACE! Și aici, ca și dincolo, mi-am atins toate cele 4 obiective: să termin cursa, să termin cursa întreg, fără răni, să nu termin ultimul, să nu stric prea mult bicicleta.

Sunt doar un biet amator care nu are vise de mărire, dar recunosc că îmi place compețitia, îmi place adrenalina, îmi plac provocările. Câteodată este bună și participarea la o cursă, pentru a simți și altceva decât ceea ce simțim la o simplă plimbare prin natură.

Ultimul mare drum al anului 2014 a fost Transfăgărășanul! Deși îl plănuisem pentru 2015 am reușit să îl fac în octombrie 2014. În urmă cu câțiva ani nici măcar nu îmi închipuiam că voi reuși să ajung cu bicicleta acolo unde ajunsesem cu mașina.

Iarna a venit, iar asta nu înseamnă că trebuie să pun bicicleta în cui. Datul pe zăpadă este distractiv, atâta timp cât este făcut cu cap. Cu echipamentul potrivit pedalatul poate deveni plăcut.

Continui să merg cu bicicleta chiar dacă temperaturile sunt scăzute iar vremea nu este prietenoasă.

Pedalez iarna

Pedalez noaptea

Pedalez vara

Pedalez, pedalez și iar pedalez. În 2014 am făcut 5050 de km. Nu știu dacă sunt mult sau sunt puțini și nici nu mă interesează, important este că am pedalat alături de oameni minunați, am văzut locuri minunate și am avut parte de experiențe minunate, de care nu aș fi putut avea parte dacă mergeam cu mașina sau petreceam timpul în fața calculatorului sau a televizorului!

Am învățat că bicicleta este un mod de viață, pe care nu toată lumea îl înțelege. Am învățat că bicicleta și tot ceea ce este legat de ea cere chemare, dăruire, înțelegere. Am învățat că se poate și altfel, am descoperit o altă latură a vieții mele, care îmi place tare mult! Bicicleta oferă o mulțime de avantaje: pot savura natura la pas, mă pot opri oricând și oriunde pentru a face fotografii sau pentru a mirosi o floare sau pentru, pur și simplu, a respira aerul curat al pădurii. Pot auzi muzica naturii, pot ajunge acolo unde mașina nu poate, pot face o mulțime de lucruri noi, lucruri la care nu mă gândisem până acum 3 ani! Am alături de mine oameni minunați, care îmi sunt dragi, care mă susțin și pe care îi susțin. Locuiesc într-un oraș care oferă o mulțime de trasee cicloturistice, deci sunt un fericit din punct de vedere ”biciclistic”, dacă se poate spune așa.

Mulțumesc Brașov! Mulțumesc grupului ”Brașovul pedalează”